----------------------------------- Acustic 24.12.2009, 07:04 Capitolul 22 - Rafael cântă ----------------------------------- Capitolul 22 Rafael cântă 1. Aceste vorbe le-a auzit bineînțeles și Zinca al nostru, care l-a întrebat pe Ebahl de lângă el: „Acest tânăr grațios este cumva un cântăreț renumit? L-ai mai auzit vreodată cântând?” 2. Ebahl a răspuns: „El zice asta. Eu l-am auzit de multe ori vorbind, însă nu l-am auzit niciodată cântând și de aceea sunt foarte curios și nerăbdător în așteptarea acestui sunet!” 3. Zinca a spus: „De unde este el și cine este fata care a vorbit cu el?” 4. Ebahl: „Tânărul locuiește în Ghenizaret, orașul meu, iar fata este fiica mea. Ea are doar cincisprezece ani, dar întreaga scriptură o are în cap și în inimă - iar tânărul la fel. El este deocamdată învățător în casa mea. Îl cunosc deci foarte bine! Dar nu știam că ar fi un cântăreț extraordinar. De aceea aștept cu nerăbdare sunetul vocii lui.” 5. Când Ebahl a terminat de spus acestea, Rafael a zis: „Acum ascultați și fiți foarte atenți!” 6. După aceasta a auzit fiecare, ca din depărtare, un sunet foarte slab, dar de nedescris de curat și toți au fost cuprinși de încântare, iar Zinca, în entuziasmul lui, a strigat: „Nu, așa nu cântă un cântăreț pământean! Așa nu poate cânta decât un zeu sau cel puțin un înger al Domnului!” 7. Sunetul însă devenea din ce în ce mai puternic și mai plin de viață. La intensitatea maximă, părea că vine dintr-o mie de trâmbițe și suna ca un inefabil și copleșitor acord celest care a scăzut apoi în intensitate și s-a pierdut la sfârșit într-un slab ecou de o limpezime nemaiauzită. 8. Toți și-au revenit după aceasta ca din cel mai fericit vis, iar Zinca, plin de entuziasm, s-a repezit la Rafael, l-a îmbrățișat cu putere și i-a zis: „Tinere, tu nu ești muritor! Tu ești un zeu sau un înger! Da, cu o asemenea voce ai putea să trezești și morții și să însuflețești toate pietrele! Nu, nu, nu! Un asemenea sunet divin nu a mai auzit cu siguranță nici un muritor pe tot pământul! O, tu, tinere divin! Cine te-a învățat să scoți din gâtlej astfel de sunete?! 9. Oh, sunt total înmărmurit! Încă mai vibrează toate fibrele trupului meu de frumusețea și limpezimea de nedescris a acestui unic ton! Mie mi se pare ca și când n-ar fi ieșit din gâtul tău acest ton nemaiauzit de curat, ci ca și când s-ar fi unit toate cerurile și s-ar fi revărsat o sublimă armonie din gura lui Dumnezeu peste pământul mort! 10. O Doamne, o Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov, Tu nu ești un sunet gol! Tu singur ești adevărul și cea mai curată și veșnică armonie! Ah, acest sunet, sunetul acesta! Da, sunetul acesta mi-a redat iarăși totul, el mi L-a redat pe Dumnezeu, pe divinul meu Creator și Tată, el a fost pentru simțurile mele cea mai curată evanghelie din ceruri! Ce n-ar fi reușit mii și mii de cuvinte, a făcut acest sunet din ceruri; el a făcut din mine un om! Inima mea, care până acum a fost împietrită, s-a topit ca ceara la soare și a devenit tot atât de delicată și simțitoare ca o picătură de rouă ce atârnă pe o frunză! 11. O, Ioan, al cărui vestitor al morții a trebuit să fiu cu inima zdrobită! Dacă ai fi auzit un asemenea sunet în ultima clipă a existenței tale lumești, cu adevărat ar fi trebuit ca moartea trupească se fi preschimbat în poartă de lumină spre cerurile lui Dumnezeu! Dar în temnița întunecată în care te țineau închis pe tine, trimisul lui Dumnezeu, nu se auzeau decât sunete de jale, plângere și disperare! 12. Oameni, oameni, oameni! Câtă răutate trebuie să fie în inimile voastre și cât întuneric în bietele voastre suflete, dacă nu ați simțit și voi ce am simțit eu acum și n-ați putut trăi și voi ce am trăit eu acum și voi simți toată viața! O, Tu, Tată sfânt din ceruri, care nu ai lăsat niciodată neîmplinită nici măcar dorința unui păcătos, când voi pleca din această lume moartă și jalnică, lasă-mă Te rog să mai aud încă o dată pentru câteva clipe un asemenea sunet și voi părăsi împăcat acest pământ, iar sufletul meu va lăuda numele Tău în veci!”