----------------------------------- Acustic 24.12.2009, 07:30 Capitolul 27 - Povestea celor două fete ----------------------------------- Capitolul 27 Povestea celor două fete 1. Aici Schabbi Mi s-a adresat Mie și M-a întrebat dacă are voie să facă aceasta. 2. Eu am spus: „Oh, oricum aceasta, căci printr-o faptă bună nimeni n-a greșit vreodată înaintea Mea! Mergi și îngrijește-te ca cele două fie îmbrăcate!” 3. Schabbi a plecat și în câteva clipe s-a întors cu două cămăși de mătase de un alb strălucitor și cu două rochii albastre, fine, de Cașmir, precum și cu două perechi din cele mai scumpe sandale căptușite cu mătase și doi piepteni în formă de diademă, împodobiți cu nestemate. Acestea le-au fost înmânate celor două proaspăt trezite la viață. Ele însă au refuzat să ia podoabele, care li se păreau mult prea scumpe. 4. Însă Eu am spus: „Aceasta fiind voința Mea, luați ceea ce vi s-a dat, căci se obișnuiește ca miresele să fie frumos împodobite!” 5. Cele două au luat atunci și podoabele, iar după ce s-au îmbrăcat și s-au împodobit stăteau în fața noastră ca două fiice de împărat și și-au arătat bucuria mare și plină de recunoștință. 6. Și, pe când stăteau ele în fața noastră și pur și simplu străluceau de frumusețe, Zinca a spus: „Nu, nu, aceasta este iarăși o minune! Când le-am examinat mai înainte, moarte fiind, mi-au făcut impresia unor femei cam la patruzeci de ani, iar forma lor zbârcită nu avea mai nimic grațios și fermecător! Și chiar și după ce au fost înviate în acest fel miraculos, tot nu aveau nimic deosebit, iar acum sunt două minunății, cum ochii mei nu au mai văzut până acum! Acestor două fecioare nu le pot da acum mai mult de douăzeci de ani! Da, și aceasta este tot o minune a minunilor! Ce ar fi Salomeea pe lângă cele două?! Na, dacă Irod ar vedea pe vreuna dintre aceste două fete, iar ea i-ar cere aceasta, de dragul ei ar porunci imediat să fie decapitați toți evreii! Dacă merita eu, amărât păcătos, într-adevăr grația de a avea de soție unul dintre acești doi îngeri, atunci nu mă mai vede Ierusalimul în veci, căci aceasta ar fi o momeală pentru Irod și pentru multe alte «sfințenii» din orașul Domnului!” 7. Cyrenius a spus: „Dacă aceste două copile minunate nu mai au părinți, sau chiar având părinți, dacă aceștia și-au pierdut orice drept prin moartea care a fost la mijloc, atunci sunt fiicele mele și primesc de la mine o zestre îndestulătoare!” 8. Cea mai mare dintre ele, care se numea Gamiela, a spus: „Noi suntem amândouă, judecând foarte strict, fără părinți, iar cei la care le-am spus mamă și tată nu sunt nici pe departe înrudiți cu noi. Noi am ajuns la vârsta de doi, iar eu de trei ani, în casa unui negustor grec, care abia mai târziu a trecut pe jumătate la iudaism. După asigurările unei bătrâne servitoare, am fost aduse de un negustor de sclavi de la Sidon la Capernaum și am fost cumpărate de la el de cel pe care l-am numit «tată» pentru cinci porci, trei viței și opt oi. 9. Vânzătorul de sclavi i-a mai dat negustorului și un document în care erau menționate numele noastre și ale adevăraților noștri părinți! Adevărații noștri părinți ar trebui să fie romani și de viță foarte nobilă. Dacă acestea erau adevărate, noi nu știm, dar călătoria, în care am dat de nenorocire, am întreprins-o în ascuns pentru a afla adevărul de la niște rude ale părinților noștri adoptivi care locuiau departe - dacă într-adevăr suntem doar fiicele cumpărate ale părinților noștri. 10. Numai că am căzut pe mâinile unor pirați răi, am fost jefuite de tot ce aveam cu noi, iar apoi, cu toate rugămințile noastre, am fost legate una de alta de păr și aruncate de vii în marea adâncă. Ce s-a petrecut mai apoi cu noi nu mai știu și nici cum am ajuns în acest loc necunoscut nouă și nici cine ne-a redat viața, căci ar fi trebuit să fim deja moarte atunci când am fost găsite, cu siguranță aruncate de valuri la mal! Unde ne aflăm acum și cine sunteți voi, oameni buni și minunați?”