----------------------------------- Acustic 24.12.2009, 07:44 Capitolul 31 - Introspecțiile lui Hebram și ale lui Risa ----------------------------------- Capitolul 31 Introspecțiile lui Hebram și ale lui Risa 1. Risa și-a întipărit această învățătură în adâncul inimii și s-a dus la tovarășii lui, care au început să-l felicite pentru norocul său; el însă le-a spus, cuvânt cu cuvânt, ce aflase de la Rafael. 2. Când a terminat, Hebram i-a spus: „Acesta este un discurs minunat, ca venit din gura Domnului; totuși am ceva de obiectat, chiar dacă nu la adresa discursului în sine, ci a celui care l-a ținut. Căci el a folosit multe cuvinte, dintre care unele deosebit de adevărate, și ele au fost redate într-o ordine bună, unul după celălalt, însă el a vorbit în loc să făptuiască! Eu însă consider aceasta foarte corect, căci fiecare faptă bună trebuie întotdeauna precedată de o învățătură bună, pentru că altfel cel care făptuiește nu are cum să primească o orientare bună în ceea ce face. 3. Dar, la urma urmei, tot Rafael are dreptate, căci omul atâta trebuie să știe: ce e bine și ce e rău. Legi simple îi arată aceasta! El are nevoie numai să vrea binele și faptele bune nu au cum să nu apară. Dar știința singură mi se pare un impuls cam slab spre a face fapte bune, mai ales pentru oamenii foarte materialiști care, fiind orbiți de profiturile materiale, sunt mult prea ușor împinși spre fapte rele. Așadar este iarăși nevoie a răspândi învățătura pentru ca prin argumente limpezi, la îndemâna oricui și de necontestat, primească fiecare impulsul spre faptele bune, fără de care ucenicilor le-ar fi cu neputință făptuiască, la fel cum ai vrea să traversezi marea fără corăbii. 4. Odată ce mie, ca ucenic, mi-e limpede aceasta, atunci faptele bune în sine sunt o treabă ușoară, însă fără motive clare, la îndemână și de netăgăduit, faptele bune vor rămâne mereu doar o problemă teoretică, deoarece a făptui în acest fel implică greutăți și renunțare de sine, iar cei mai mulți se complac mai bine în letargie și egoism și uită de faptele bune. Omul își urmează în continuare plăcerile animalice și după treizeci de ani este același animal care a fost încă din leagăn. După părerea mea, la o învățătură a faptelor bune este nevoie și de dovezile amintite mai înainte, iar acestea depășesc cu mult a zice: «Asta ai de făcut, pentru că așa este bine, și nu cealaltă, pentru că așa este rău!»“ 5. Risa: „Ai dreptate și de fapt nu spui nimic altceva decât ceea ce a explicat foarte clar Rafael și anume: vorbească și să învețe pe alții numai acela care a fost ales de Domnul. Un asemenea învățător le va da ucenicilor săi întreaga învățătură, împreună cu dovezile necesare, și îi va motiva spre a făptui, așa cum și vorbele îngerului m-au îndemnat fără greș a făptui. Dar dacă ne vom prezenta acum noi doi ca învățători, cu siguranță vom trăncăni o grămadă de lucruri stupide, iar dacă ar veni un orator abil la noi și ar începe să ne contrazică puternic, ar reuși poate până la urmă ne zăpăcească și, la sfârșit, vom dansa după cum ne cântă el! Dacă însă vom proceda corect, atunci nu va reuși să găsească, cu toate argumentele din lume, nici cea mai mică greșeală. De aceea, pentru mulți, este mai bine să făptuiască decât să îi învețe pe alții - nu îți este aceasta încă destul de clar?!” 6. Hebram: „O, da, acum desigur, și mi-a fost clar și dinainte și este bine așa! Ciudat este însă omul - aceasta o văd la mine! Pe când citeam de atâtea ori Scriptura și o studiam, mi se păreau de neînțeles acele povestiri minunate și sublime sau unele dintre învățăturile care mă umpleau de adânc respect! Când întrezăream uneori, printre rânduri, spiritul desăvârșit al lui Dumnezeu, nu mai îndrăzneam să comentez dintr-un înalt simțământ de respect! Cum citeam ceva scris de un înger ales, furnica de-a lungul spinării! Moise era atât de mare încât în fața numelui său aproape toți munții se închinau! 7. Acum stăm în fața aceluiași Dumnezeu, care pe muntele Sinai a tunat legile Sale! Același înger care l-a condus pe tânărul Tobias se află în mijlocul nostru, ca un om de rând, și ne învață, cu cuvinte dulci, cunoaștem mai îndeaproape voința Domnului! Pe lângă asta, mereu se petrec minuni peste minuni, din cele mai mari și mai neîntâlnite, iar nouă ni se par toate acestea deja foarte obișnuite ca și cum am fi crescut din copilărie cu așa ceva! Zi-mi, de ce toate acestea? 8. Ar trebui ca, de atâta mirare și adorare, ne ieșim de-a dreptul din piele; suntem însă la fel de tociți ca și sabia veche și ruginită a unui bătrân războinic! De unde vine aceasta? Când mă gândesc la starea noastră de nesimțire, mi-aș putea smulge singur capul de pe umeri!” 9. Risa: „Fii liniștit, prietene! Așa vrea Domnul să fie, căci dacă am sta mereu - din motive ușor de înțeles - în cea mai înaltă stare de agitație spirituală, atunci nu am observa multe dintre cele ce se vorbesc și se petrec aici! Domnul însă știe să ne țină spiritul treaz și de aceea putem privi și asculta obiectiv tot ceea ce se petrece și se vorbește aici! Și chiar dacă ceea ce auzim și vedem aici sunt încă de neînțeles pentru noi, putem totuși să ni le impregnăm adânc în suflet! După ce toate acestea vor trece, atunci, fără îndoială, se vor trezi toate în sufletul nostru într-un mod miraculos! Oh, aceasta sigur nu va lipsi! Dar deocamdată este mai bine așa! Ești cumva de altă părere?” 10. Hebram: „Nicidecum, ai dreptate și sigur este așa! Nu este rău dacă îți dai seama de unul singur că la această deosebită ocazie spirituală te simți prea puțin pregătit, în timp ce poveștile extraordinare din trecut te emoționează atât de puternic! Dacă ar ține numai de noi această tocire spirituală, ar trebui să o văd ca pe o mare greșeală; dar, după cum spui tu, Domnul, prin voința Sa atotputernică, a făcut să fie așa, și atunci trebuie să Îi fim foarte recunoscători și tot ce se spune și se face aici să cântărim cu cea mai mare seriozitate și să ne gândim adânc, tot așa cum vom pune în fapte cuvântul Lui! Dar faptul că Zinca este un așa mare spirit, cu toate că a fost un slujitor de seamă al lui Irod, acesta este un mister pentru mine! De unde are el această covârșitoare înțelepciune și de unde și-a adunat toate experiențele?!” 11. Risa: „Despre asta nu știu aproape nimic, dar un mare stăpân ca Irod și-a pus cu siguranță servitorul la multe încercări înainte de a-l numi unul dintre slujitorii săi de seamă. În plus, Zinca a fost, așa cum ne-a povestit chiar el, un bun prieten al profetului Ioan și a prins fără îndoială multe de la el, ceea ce a fost de mare importanță pentru viața sa și de aceea nu este de mirare că este mai înțelept decât unii ca noi. El însă va mai ține o cuvântare și sunt nerăbdător să o aud. Acum însă se pare că Domnul vrea să ne spună ceva, de aceea să tăcem, căci din vorbăria noastră nu va ieși nimic înțelept!”