----------------------------------- Acustic 28.12.2009, 00:13 Capitolul 61 - Greșeli materialiste ----------------------------------- Capitolul 61 Greșeli materialiste 1. Cu aceste vorbe, Zorel cel îmbrăcat în zdrențe l-a părăsit pe Zinca și Mi s-a înfățișat, zicând: „Înalte domn și învățător în arta vindecării! Acest veșmânt care îmi acoperă trupul amărât sunt zdrențe din cel mai sărăcăcios fel. Dar ele acoperă cel puțin rușinea unui om, căruia îi pare într-adevăr rău că este și el un om între ceilalți oameni! Avem toți aceeași formă, doar hainele ne deosebesc. Dar în ce privește ceea ce suntem, se pare că sunt diferențe cât cerul de înalte. 2. Eu sunt un om care poate deosebi că doi și cu doi împreună nu fac șapte, ci patru! Zinca mi-a spus că tu ai fi acela care mi-ar putea arăta o lumină mai strălucitoare decât cea pe care o am deja și prin care, cel puțin printre semenii mei de credință, am fost recunoscut ca om; dar eu nu am tras foloase niciodată din asta și o voi face cu atât mai puțin acum, dacă îmi vei arăta o altă lumină nouă. Zinca mi-a spus că doar tu ai fi în stare de așa ceva. 3. Ai auzit cred care sunt principiile mele; ele au fost pentru mine o realitate foarte palpabilă. Dacă poți însă înveți ceva mai bun,-o, iar eu mă voi despărți de ele cu dragă inimă! Nu prea știu cu ce titlu să te salut, dar cred că și tu ești un om iubitor de adevăr, și pentru astfel de oameni nu este important cu ce titlu li te adresezi. Te numesc «Înalt învățător» și te onorez ca pe un astfel de om, deși nu te cunosc decât din auzite. 4. Spune-mi, te rog, dacă îți este cu putință, dacă principiile mele despre adevăr sunt bune sau greșite! Suntem noi mai mult sau mai puțin oameni decât aceia care au locuit pentru prima oară pământul? Eu, care de multe ori nu am avut nimic să pun în gură chiar câte trei zile la rând, când nici prin rugăminți și cerșit nu am primit nimic, am eu voie să-mi iau de la altul, care are îndeajuns și încă mai mult, atât cât să salvez de la a muri de foame? Fiecare vierme, pentru că este un locuitor al pământului și pentru că așa a rânduit odată natura atotputernică, are voie să se sature din bunul altuia, fără trebuiască plătească. Are oare omul mai puțin dreptul să se sature cu roadele pământului, dacă acesta nu este al lui, decât viermele din pământ sau pasărea din cer? De ce dintre aceștia doar omul este hoț? Te rog pe tine să lămurești cum vine aceasta!” 5. Eu am spus: „Prietene, atât timp cât pui la egalitate drepturile tale de om cu cele ale animalelor, ai perfectă dreptate cu principiile tale și nu te contrazic; căci aici orice lege care apără proprietatea și orice altă lege morală este ridicol de absurdă! Cât de prost trebuie să fie acela care să le facă legi păsărilor în cer, animalelor pe pământ și peștilor în apă. Căci un om cu scaun la cap, și cu atât mai mult un zeu, trebuie să-și fi dat seama că pentru aceste viețuitoare singura lege este natura lor! Da, ai dreptate cu părerile tale, însă numai dacă omul nu este altceva decât un animal și nu se așteaptă la nimic altceva decât la ce îi dictează natura. 6. Dacă însă omul este aici sau are voie să fie aici pentru a împlini un țel mult mai înalt, despre care bineînțeles că până acum ție nu ți-a trecut nimic prin minte, așa cum ne arată clar preocupările tale orientate doar spre nevoi inferioare, atunci principiile tale încep să se clatine! 7. omul a fost făcut pe acest pământ pentru un țel mai înalt, ar fi trebuit deja să fi recunoscut din faptul că el, ca nou-născut, este mult mai neajutorat decât oricare animal și de-abia dupățiva ani de zdravănă îngrijire începe să devină un om. El trebuie să intre într-o orânduială ca să-și câștige pâinea cu multă trudă și osteneală. De aceea el a mai primit și legi pe care trebuie să le considere drept călăuză pe calea către țelurile înalte și să le respecte de bunăvoie, căci doar prin ele va reuși să-și atingă în final înaltul destin. Acest destin însă nu îl va atinge niciodată ca om-animal care mușcă, ci doar ca om desăvârșit. 8. Atât timp cât tu te îngrijești numai de ce ține de trupul tău, nu vei ajunge prea departe ca om. Dar atunci când îți vei da seama că în tine locuiește un om, care are cu totul alte nevoi și un cu totul alt destin decât trupul, nu-ți va mai fi greu să recunoști că tu, cu principiile tale, scormonești în nisipuri mișcătoare! 9. Uite, Eu cunosc de altfel «bunăvoința» ta și «osteneala» ta în căutarea adevărului și a rădăcinii tuturor relelor cu care omenirea se luptă acum din greu! Pentru că încă din copilărie ți-a plăcut să furi, ai considerat legea de apărare a avutului drept cutia Pandorei, iar pentru că încă din tinerețe ți-au plăcut femeile, te-a deranjat mereu legea morală care consideră drept păcat abuzul de legături sexuale lipsite de iubire. 10. Da, ca om-animal, ai și aici perfectă dreptate cu principiile tale, ca de altfel și cu obiecția că, înainte de alte legi, este nevoie de o lege premergătoare care să se ocupe de educația copiilor astfel ca, atunci când aceștia ating vârsta maturității, le fie de-a dreptul cu neputință încalce vreodată vreo lege, ceea ce ar face ca celelalte legi să fie cu totul de prisos. 11. Da, privește, această rânduială este dată dintotdeauna animalelor de către Creatorul tuturor lumilor și ființelor! Fiecare animal primește încă din pântecele mamei educația pe care o revendici tu și nu mai are nevoie de nici o altă lege mai târziu. Căci învățăturile din pântecele mamei sunt depline și ajung pentru toată viața! Acela însă, care a făcut îngerii, cerul, lumile și oamenii, a știut prea bine de ce este nevoie ca un om să devină un om liber și nu l-a făcut mai întâi animal pentru ca abia mai apoi să-l educe. 12. Dacă îți vei cerceta mai bine principiile de viață, îți vei da repede seama că, după ele, vorba ar trebui să fie o mare năpastă pentru om, căci oamenii se pot înțelege prin vorbe în toate lucrurile și faptele rele. Dacă oamenii n-ar putea vorbi, nici prin vorbe, nici prin semne, n-ar fi nici minciună. Chiar și gândul poate duce la pierzanie, căci prin el oamenii pot să pună la cale tot felul de răutăți și înșelăciuni! La urmă, pentru om nu e bine nici să vadă, nici să audă, nici să miroasă și nici să simtă gustul, căci toate aceste simțuri l-ar putea face să poftească și să se lăcomească! Acum, privește-ți omul făcut după principiile tale și întreabă-te dacă între el și un polip de mare mai este și o altă diferență, în afară de formă! 13. Cum vrei tu însă ca acest om să împlinească înalta menire pentru care a fost făcut? Ce fel de învățături vrei să-i dai? Când va ajunge un asemenea om să se cunoască pe sine însuși și să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, izvorul tuturor lucrurilor, al întregii lumini și al tuturor celor sfinte? Uită-te la un om sănătos, privește-l și cercetează-l cu mintea ta ascuțită și neîncrezătoare, și vei găsi că o asemenea ființă binecuvântată cu atâtea daruri și atât de înțeleaptă nu poate să nu aibă și o altă menire decât aceea de a-și umple în fiecare zi burta, ca mai apoi să poată face atâta murdărie!”