----------------------------------- Acustic 28.12.2009, 02:20 Capitolul 82 - Smerenie și trufie ----------------------------------- Capitolul 82 Smerenie și trufie 1.(Domnul): „Dar acum mai avem o temă importantă de viață. De-abia după ce a îndeplinit-o și pe aceasta sufletul va atinge renașterea în spirit, care este adevăratul triumfal vieții și țelul ultim. 2. În fiecare suflet sălășluiește un sentiment de superioritate și de ambiție, care, la cea mai mică ocazie, se va aprinde foarte ușor în mânie, care nu se va potoli până ce victima nu va fi înghițită. Prin această pasiune oribilă, sufletul se va distruge și va deveni atât de material încât va fi la fel de incapabil să se desăvârșească spiritual precum nisipul arzător al marelui deșert al Africii este incapabil să stingă setea! 3. Prin focul pasiunii trufiei, sufletul se va transforma el însuși într-un deșert dogoritor, în care nu va putea crește nici măcar un lichen nepretențios, darămite o plantă frumoasă și plină de sevă. Așa este sufletul unui trufaș! Sălbaticul foc din el va arde și va distruge de la rădăcină tot ce este nobil, bun și adevărat în sufletul lui, și de o mie de ori o mie de ani vor trebui să treacă până când deșertul Africii va deveni un ogor roditor și binecuvântat. Va fi nevoie chiar ca puhoaiele mării să se reverse de mai multe ori peste el! 4. Privește la un rege mândru, care se consideră jignit de către vecinul său prin te miri ce lucru mărunt! Sufletul său este cuprins tot mai mult de focul distrugător, din ochii lui țâșnesc flăcări de mânie, iar hotărârea lui irevocabilă este: «Răzbunare teribilă asupra defăimătorului!» Iar urmarea tristă este un război distrugător, în care sute de mii de oameni vor plăti cu viața lor trufia regelui. Plin de mulțumire, trufașul rege privește din cortul său încrâncenata bătălie și îi răsplătește cu emfază pe cei mai încrâncenați și mai setoși de sânge războinici, dându-le aur și nestemate. 5. Chiar și atunci când un astfel de rege și-a ruinat dușmanul până la ultima cămașă, lui nu îi este îndeajuns! Vrea să-l vadă pe regele dușman torturat înfiorător! Hotărârea nu-i poate fi schimbată nici de lacrimi și nici de rugăminți. Și chiar și după ce dușmanul este torturat în cel mai groaznic fel sub ochii regelui trufaș, el nu este mulțumit, ci trupul amărâtului va fi blestemat și aruncat la ciori. În inima împietrită a unui asemenea rege nu se va întoarce niciodată căința, ci va rămâne pentru totdeauna trufia asemeni deșertului dogoritor al Africii. Iar dacă cineva va îndrăzni vreodată nu arate cel mai înalt respect chiar și locului pe care a stat trufașul rege, acela va fi pedepsit cu moartea cea mai înfiorătoare. 6. Un astfel de rege mai are încă, bineînțeles, un suflet. Dar cum arată acest suflet? Îți voi spune Eu: mai rău decât cel mai dogoritor petic al marelui deșert din Africa! Crezi oare că un asemenea suflet se va putea schimba vreodată într-o grădină a Domnului? Îți spun Eu: de o mie de ori mai degrabă vor rodi în deșertul Africii curmale, smochine și struguri, decât vei găsi într-un asemenea suflet și numai o singură picătură de iubire cerească! 7. De aceea, feriți-vă cu toții mai ales de trufie, căci nimic pe lumea aceasta nu distruge sufletul mai degrabă decât trufia veșnic clocotind de mânie! O veșnică sete de răzbunare este mereu însoțitoarea ei, așa cum veșnica și nepotolita sete de ploaie însoțește mereu deșertul Africii. Și fiecare animal care va călca pe acest pământ arzător va fi stăpânit de aceeași plagă, la fel cum servitorii celui trufaș vor deveni și ei până la urmă trufași și însetați de răzbunare. Căci, cine îi servește unui trufaș trebuie până la urmă el însuși să devină trufaș; altfel cum ar putea să mai rămână în slujba trufașului?!”