----------------------------------- Acustic 28.12.2009, 02:35 Capitolul 86 - Despre umilință ----------------------------------- Capitolul 86 Despre umilință l. Marcu ne-a făcut apoi semn să ne așezăm pe lungile bănci, care tocmai fuseseră aduse, iar Cornelius l-a chemat pe Zorel ca să ia loc în dreapta lui la masă. 2. Zorel a ezitat, zicând: „Înalte domn și stăpân, nu mă pune într-o asemenea încurcătură! Eu merit un loc acolo, lângă șopronul cu lemne, la ultima și cea mai modestă dintre mese, la care stau servitorii voștri, și nu aici, la prima masă, și încă și la dreapta ta! Ar fi un frumos exemplu de umilință din partea mea, pe care tocmai mi-a pus-o la inimă Domnul a tot ce este viu!” 3. Eu am spus: „Prietene Zorel, ajunge pentru aceasta voința ta! De aceea,-i pe plac lui Cornelius! Adevărata umilință nu stă în faptele pe care le faci în văzul tuturor, ci în inimă. Mergi la Ierusalim și uită-te la fariseii și învățații de acolo, cu ce haine și ce chipuri pline de umilință se preumblă. Inimile lor însă sunt pline de cea mai puturoasă aroganță și îl urăsc din răsputeri pe acela care nu vrea să joace după cum cântă ei, pe când un rege, dacă nu-și pune coroana și sceptrul mai presus de valoarea unui om, poate fi mai umil decât ultimul cerșetor din drum! Dacă vei cugeta bine la aceasta, vei putea lua loc la dreapta lui Cornelius.” 4. Zorel: „Ah, dacă este așa, atunci nu mai am obiecții!” Și el a mers apoi și s-a așezat unde i-a cerut Cornelius. 5. Cornelius însă i-a spus: „Așa, prietene drag, bucur din toată inima! De acum vom fi împreună și vom făptui în numele Aceluia care ne-a luminat! În ceea ce privește adevărata umilință, eu gândesc astfel: inima să-ți fie plină de adevărata umilință și de iubirea pentru aproapele tău, dar în afară nu te fălești cu ea, pentru că, făcând de ochii lumii adânci plecăciuni în fața altor oameni, îi vei face poate să se simtă importanți și astfel vor deveni aroganți și te vei lipsi de ocazia de a-i putea ajuta în toate ce le-ar putea fi de folos. 6. Un anumit respect, pe care eu - ca om - îl aștept de la oamenii din jur, trebuie să existe și nu am voie niciodată îl pierd de tot, căci fără acesta nu voi putea îndruma și influența pe alții în bine! De aceea, fim în inimile noastre cât se poate de umili, dar de prestigiu nu putem și nu este bine să ne dezicem! 7. Vom avea de nenumărate ori ocazia să vedem cum un oarecare om sărac este nevoit să se împovăreze cu tot felul de munci neplăcute și grele pentru a-și câștiga cele necesare traiului. Trebuie însă oare, pentru a pune coroană umilinței, mergem și să curățăm mizeriile?! Eu nu cred că este nevoie de aceasta. Dacă nu îi vom considera în inimile noastre pe aceia care sunt nevoiți să facă această muncă mai prejos decât noi, care am primit de la Dumnezeu o cu totul altă funcție, cred că și aceasta este o dovadă de umilință. 8. Noi înșine trebuie mai întâi să respectăm funcția pe care o îndeplinim, dar bineînțeles că nu pentru noi, ci numai pentru această funcție în sine, față de popor. Dacă este nevoie ca să ocupăm această funcție, nu trebuie să mergem să curățăm noi înșine mizeriile, ci trebuie să lăsăm această muncă acelora care au fost aleși de Domnul și de natură pentru aceasta. Nici nu am suporta această muncă, pentru că nu suntem de mici obișnuiți cu ea. Iar Domnul cu siguranță nu cere așa ceva de la noi. Dar El cere, ca Tată al tuturor oamenilor, nu disprețuim în inimile noastre nici un om, nici chiar pe cel mai mare păcătos, și să facem tot ce putem pentru a-i salva sufletul! Așa cred eu că vom făptui drept față de Dumnezeu și față de toți oamenii!” 9. Eu am spus: „Da, așa este drept! Adevărata umilință și adevărata iubire își au locul în inimile voastre și nu în aparențele de suprafață, ca la farisei! 10. Cine se tăvălește, fără fie nevoit, între tarâțe și neghină, trebuie atunci să se aștepte că până la urmă va fi mâncat de porci! 11. Nu căutați adevărata umilință aruncând perlele învățăturii Mele la porci, căci pe lumea aceasta sunt oameni mai răi decât porcii și la ei învățătura Mea nu prinde rădăcini. Iar pe acești oameni să-i lăsați să curețe supuși mizeriile, înainte de a le dezvălui cuvintele și numele Meu! 12. Nu vă luați însă după haine și după înfățișare, ci numai după faptele unui om, după inima și firea lui! Dacă este blând, răbdător și generos, atunci vestiți-i Evanghelia și spuneți-i: «În numele Domnului, pacea să fie cu tine și cu toți oamenii de pe pământ care sunt binevoitori!» Dacă acest om, astfel binecuvântat, are cu adevărat o voință și o inimă bună, pacea plină de binecuvântare va rămâne în el, iar Evanghelia, care îi este acum cunoscută, va începe în curând să dea cele mai frumoase roade cerești. Acum Eu sunt de părere că ați înțeles ce este important despre umilință! 13. Și, pentru că mâncarea se găsește deja din abundență pe mese, bem și să mâncăm după placul inimii. Bucurați-vă din tot sufletul și sărbătoriți împreună cu Mine, care stau acum cu voi la masă, ca un adevărat mire al sufletelor voastre!”