----------------------------------- Acustic 28.12.2009, 06:31 Capitolul 99 - Despre slujirea adevărată și cea falsă ----------------------------------- Capitolul 99 Despre slujirea adevărată și cea falsă 1. (Domnul): „«A sluji» este marele cuvânt mântuitor în toate sferele nemărginirii, în marea împărăție a naturii, precum și în nesfârșita împărăție a spiritelor! 2. Chiar și locuitorii iadului știu aceasta, numai că între felul lor de a sluji și cel al locuitorilor cerului este o enormă diferență: în iad fiecare vrea să i se slujească; iar dacă unul slujește celuilalt, aceasta este doar o slujire aparentă, numai din propriu interes, prin care fiecare vrea să-l înșele pe celălalt, pentru ca, atunci când se ivește ocazia, poată pună și mai tare gheara pe celălalt și să tragă foloase din capcana lui. 3. O natură diabolică își ridică stăpânul în slăvi, la fel cum o specie de ulii o fac cu broaștele țestoase. Un astfel de uliu zărește o broască țestoasă plimbându-se în mlaștini. Broasca se străduiește să ajungă pe țărm pentru a-și potoli foamea. Uliul pofticios de carne îi face acest serviciu și o duce din mlaștini pe țărmul uscat. Broasca țestoasă va începe imediat să-și caute hrana. O vreme uliul îi urmărește mișcările și doar din când în când verifică rezistența carapacei. Deoarece ciocul său ascuțit nu reușește să smulgă nici o bucățică din carapace, el lasă broasca să se îndestuleze până când aceasta devine mai încrezătoare și-și scoate capul pentru a mânca. 4. În acest moment, uliul îi prinde capul cu ghearele, o ridică în aer și zboară cu ea până deasupra unui loc stâncos și îi dă drumul. Broasca este zdrobită de stânci, iar uliul lacom își poate acum devora victima. Aici aveți o imagine clară de iscusință diabolică. 5. Și acesta este un fel de a sluji, însă unul din interes și de aceea orice serviciu din interes pe care și-l fac oamenii între ei este asemănător slujirii din iad* și, fiind deci înrudit cu iadul, nu poate avea vreo prețuire în fața Mea sau în cerurile Mele. Numai un serviciu cu totul dezinteresat este un serviciu adevărat și este prețuit de Mine și de toate cerurile Mele. 6. Dacă veți sluji în acest fel unul celuilalt, veți sluji în iubire și adevărată frăție, precum se slujește în ceruri din totdeauna! Dacă cineva vă cere un serviciu, i-l faceți plini de dragoste și bucurie și să nu întrebați mai întâi de răsplată; căci așa ceva fac și păgânii, care nu-L cunosc pe adevăratul Tată din ceruri și care și-au luat datinile mai mult de la animale decât de la Dumnezeu! Aceasta ne-o dovedesc până în ziua de azi egiptenii, al căror învățător dintâi a fost un taur, pe care până în ziua de azi îl cinstesc ca pe un zeu. 7. Dacă însă cineva ți-a lucrat bine, nu te duci și să-l întrebi: «Prietene, cât îți sunt dator?», ci să-l răsplătești cât poți de bine, cu toată iubirea și bucuria inimii tale! Dacă cel care ți-a slujit va vedea cu adevărat aceasta, te va îmbrățișa și va zice: «Nobile prieten, ți-am făcut doar un serviciu neînsemnat, iar tu mă răsplătești atât de mult! A zecea parte din ce vrei să-mi dai este mult prea de ajuns, și chiar și aceasta o primesc doar ca pe o dovadă a dragostei tale frățești, atât de scumpă mie!» 8. Dacă slujitorul va vorbi astfel, din adâncul inimii sale, nu sunt deja atât slujitorul, cât și cel slujit, adevărați frați cerești?! Desigur! Și chiar prin aceasta va veni împărăția cerului la voi și vă va conduce cu sceptrul de lumină și toată milostenia.”