----------------------------------- Acustic 29.12.2009, 08:56 Capitolul 115 - Iara și spiritele naturii ----------------------------------- Capitolul 115 Iara și spiritele naturii 1. Iara, care se odihnea în apropiere, a spus: „Dar, Doamne, cine sunt acești omuleți? Au venit din pădure în cete de tot felul de culori și acum ne-au înconjurat! Unii par să aibă o haină fumurie, dar cei mai mulți sunt goi și toți sunt de mărimea unor copii de doi ani.” 2. Eu am spus: „Acestea sunt suflete omenești concrete, de pe acest pământ, care nu s-au întrupat încă niciodată. Până acum nici nu și-au dorit aceasta, căci le este teamă prea tare să fie închiși în materie. Cei îmbrăcați au și un fel de limbă prin care comunică și care bineînțeles că nu este prea dezvoltată; dar inteligența lor este asemănătoare celei a maimuțelor!” 3. Iara: „Cei îmbrăcați mă vor înțelege, dacă le voi vorbi?” 4. Eu: „Încearcă-ți norocul!” 5. Iara și-a luat inima în dinți și l-a întrebat pe un omuleț îmbrăcat într-un fum albăstrui: „Cine sunteți și de ce ați venit aici?” 6. Omulețul albăstrui a venit foarte aproape de Iara, s-a holbat la ea și i-a spus: „Cine ți-a dat voie ție, carne puturoasă, ne pui întrebări nouă, preacurații?! În afară de unul și încă unul, puțiți toți a materie, iar aceasta este cel mai mare dușman al nasului nostru! De aceea întreabă-ne numai atunci când vei primi tu, cadavru împuțit, poruncă de la atotputernicul Spirit al tuturor spiritelor - în rest îngrijește-te cum să te scapi într-un fel cât mai ușor de cărnosul tău sac de molii!” 7. Eu am întrebat-o pe Iara: „Fiica Mea, cum îți place acest răspuns?” 8. Iara a spus: „Doamne, Doamne, ah, aceste ființe sunt tare primitive și grosolane! Sunt eu chiar așa, un cadavru împuțit? Sunt foarte tristă acum, da, acum aș putea foarte ușor să cad în disperare!” 9. Eu am spus: „Uite, fetița Mea, spiridușul ți-a făcut și un bine! De ce te superi pentru aceasta?! Spiridușul ți-ar fi putut spune și în cuvinte alese că în tine zace, bine ascuns, un strop de trufie. Dar spiridușul nu este un artist al cuvântului, are doar un vocabular mărginit și vorbește mai mult cum simte și nu din înțelepciunea lui. 10. Ți-ai stricat buna dispoziție din cauză ai vorbit cu omulețul albăstrui? Dacă l-ai fi întrebat mai întâi pe acela roșu aprins același lucru ca pe cel albastru, acela ți-ar fi dat un răspuns care te-ar fi făcut să leșini de supărare. Acum însă mulțumește-i albastrului pentru binele pe care ți l-a făcut, și el va găsi cuvinte mai bune spre a-ți răspunde!” 11. Iara a pus acestea la inimă și i-a spus imediat omulețului care încă se holba la ea: „Îți mulțumesc, dragă omulețule, pentru binele pe care mi l-ai făcut prin cuvintele tale deschise, fără menajamente. Nu te supăra însă pentru asta pe mine! Nu-i așa, dragă omulețule, nu ești supărat pe mine?” 12. Auzind acestea, omulețul s-a pus pe râs și a spus, continuând să râdă: „Acela care ți-a zis acestea este în ordine, dar tu, gâsculiță, nici pe departe. Căci pe ogorul tău puturos nu a crescut nici gândul, și nici voința pentru aceasta! Acum însă ai devenit ceva mai ușor de suportat, dar încă nu te-ai scăpat nici pe de parte de stropul tău de trufie. Căci tot ce este al tău este rău; binele este al altcuiva!” 13. Iara a spus: „Dar spune-mi, dragă omulețule, de unde știi tu toate astea?” 14. Omulețul a râs și a spus apoi: „Ceea ce se vede nu trebuie să se afle! Și tu vezi acum mai mult decât vezi de obicei! Eu însă văd mai mult decât tine căci eu nu am îmbrăcat carnea puturoasă. Și astfel, eu văd exact cum e alcătuit fiecare dintre voi. Eu îți zic: nu te încrede în nici unul dintre darurile tale căci ele sunt la tine un bun străin!” 15. Iara a întrebat: „Cum așa? Lămurește-mă mai pe îndelete!” 16. Omulețul: „Dacă cineva, care a făcut multe călătorii și prin acestea a adunat cu multă osteneală experiență și tot felul de cunoașteri îți va povesti ce a văzut și a aflat el, atunci vei ști și tu ce el însuși știe și cunoaște; poți să-ți imaginezi ceva din toate acestea? Căci ceea ce tu știi acum mai mult decât înainte este doar un merit în plus al aceluia care, în primul rând, și-a adunat cu osteneală și multe sacrificii aceste cunoștințe și experiențe, iar, în al doilea rând, a fost atât de bun ca să-ți povestească ție în amănunt toate acestea. Spune-mi însă dacă ai și tu vreun merit în felul în care ai obținut aceste cunoștințe? 17. Vezi, tu stai acum în fața mea ca o carte plină de numeroase experiențe și cunoștințe folositoare, dar nici pe departe ca înțeleptul autor al acestei cărți! Cui îi aparține meritul binelui conținut în carte: cărții însăși sau aceluia care a scris-o? Privește-te bine, tu ești o carte bine scrisă, dar nici pe departe un autor! De aceea nu mai fi închipuită!” 18. La acestea, omulețul a izbucnit din nou în râs, s-a proțăpit ca un comandant și a spus armatei lui: „Dacă v-ați săturat să holbați la mulțimea aceasta, mergem mai departe, căci aici pute prea tare!” 19. Dintr-o dată s-au retras și au dispărut în pădure.