----------------------------------- Acustic 29.12.2009, 09:59 Capitolul 122 - Domnul dă la iveală adevăratul caracter al lui Iuda ----------------------------------- Capitolul 122 Domnul dă la iveală adevăratul caracter al lui Iuda 1. După aceste cuvinte ale Mele, au privit din nou cu toții prin ochii trupului și s-au minunat peste măsură de toate câte au văzut și au auzit. Au început apoi să preamărească cu glas tare și n-au mai contenit cam vreo jumătate de ceas. 2. Pe când toți îmi arătau, prin laudă și preaslăvire, M-au recunoscut cu adevărat, a venit și Iuda Iscarioteanul la Mine și Mi-a zis: „Doamne, am fost neîncrezător, dar acum cred și eu, din plin, Tu ești într-adevăr Iehova însuși sau cel puțin un fiu adevărat al Acestuia! Dar ceva încă nu pot înțelege: 3. Cum ai putut Tu, ca Iehova, care este nemărginit,-Ți lași nemărginirea și să Te limitezi la această formă umană? Cu toate acestea, universul a rămas același, infinit, așa cum a existat din totdeauna! Tu, ca Iehova, ești însuși acest spațiu infinit! Cum poate acesta să rămână în forma sa infinită, iar Tu, ca Sine nemărginit, Te restrângi la această formă umană?! 4. Vezi, Doamne, această întrebare este importantă pentru mine! Dacă vei lumina pentru a înțelege, voi deveni cel mai zelos ucenic al Tău, altfel va rămâne întotdeauna o umbră de îndoială care să-mi tulbure sufletul!” 5. Eu am spus: „Cum este cu putință ca toți ceilalți să vadă, numai tu singur să fii orb?! Crezi tu că acest înveliș cuprinde în întregime?! Sau se găsește soarele închis, cu lumina lui dătătoare de viață, numai acolo unde tu îl vezi?! Cum ai putea să-l vezi dacă el ar ajunge cu lumina lui numai până la suprafața sa?! 6. Eu sunt numai eternul punct din centrul Sinelui Meu. Din acest punct însă, Eu umplu mereu întreg spațiul infinit. 7. Eu sunt pretutindeni SINELE ETERN, dar aici, cu voi, aflu în eternul Meu centru existențial, în care întreaga imensitate se păstrează în veci de veci și aceeași mereu și mereu, în nemărginirea ei veșnică. 8. Eu locuiesc dintotdeauna în esența Mea de nepătruns și în nepătrunsa Mea lumină din Mine. Dar, de dragul oamenilor de pe pământ, am ieșit din esența Mea și din lumina Mea de nepătruns, pentru ca acum, în chiar aceeași esență și în chiar aceeași lumină, care și pentru cei mai puri îngeri din eternitate sunt de nepătruns, cobor pe acest pământ și să arăt acum vouă, oamenilor, în așa fel încât să puteți suporta lumina Mea și să puteți veni la Mine și să cunoașteți. 9. Atunci însă când am plecat din Sihar spre Galileea și ne-am odihnit la amiază pe un munte, v-am arătat mai multora dintre voi cum voința Mea poate ajunge până la soare. Amintește-ți de aceasta și vei putea atunci înțelege cum sunt Eu pretutindeni la Mine acasă, datorită atotputernicei Mele voințe nelimitate!” 10. Iuda a spus: „Îmi amintesc prea bine cum ai întunecat pentru câteva clipe soarele! Acesta nu este într-adevăr un lucru ușor, dar totuși se spune că și vechii magicieni egipteni erau în stare de asemenea fapte. Cum? Aceasta este o altă întrebare! Marea natură ascunde puteri deosebite și nebănuite; Tu le cunoști, iar vechii magicieni le-au cunoscut, de asemenea, și s-au făcut stăpâni pe ele. Bineînțeles că până acum, după știința noastră, nimeni, n-a mai făptuit asemenea minuni ca Tine! 11. Dar fără nici o școală lumească nu ești nici Tu! Căci multe se povestesc despre iscusința-tatălui Tău, Iosif, și chiar despre mama Ta, Maria, care a fost ucenica lui Simeon și a Anei, iar un tânăr plin de spirit poate ajunge departe având asemenea părinți. Dar aceasta este numai părerea mea lumească, pentru că, în adâncul meu, eu cred că în Tine locuiește Spiritul lui Iehova și prin Tine se împlinește voia Lui. 12. La ce-mi folosește mie eternul Iehova cel nevăzut, care se află undeva deasupra tuturor stelelor, în lumina Lui de nepătruns, care nu se arată niciodată creaturilor Lui și care nu face nici o minune în afara zilnicelor stereotipii, care, la fel de bine, pot fi făcute și de natură?! De aceea, Tu ești, cel puțin pentru mine, un adevărat Iehova, pentru că Tu Te-ai arătat deschis în fața ochilor noștri, prin cuvinte și fapte, ca un adevărat și pe deplin stăpân al tuturor creaturilor și lumilor. Cel care, la fel ca Tine, poate da morților viață și poate porunci elementelor, care chiar din aer poate întrupa pești adevărați și măgari și poate umple cu pâine și vin cămara bătrânului Marcu, acela este pentru mine singurul Dumnezeu adevărat, iar de ceilalți mă pot lipsi cu totul! Poți să ai de unde vrei Tu aceste însușiri dumnezeiești, pentru mine Tu ești un adevărat Dumnezeu! Am dreptate sau nu? 13. Eu nu sunt căzut în cap, cum susține fratele meu, Toma; știu ceea ce știu și ceea ce vorbesc. Dar dacă fratele meu Toma susține într-una c-aș fi un măgar sau bou, se înșeală amarnic în ceea ce mă privește. Dacă vorbi cu el, așa cum sunt eu în stare, la o mie de întrebări n-ar fi în stare să-mi răspundă nici măcar o dată! De nu L-aș fi recunoscut în Tine pe adevăratul Iehova, m-aș fi întors de mult acasă la olăritul meu; dar, pentru că eu știu poate cel mai bine pe cine am în fața mea, am rămas aici și mi-am lăsat meșteșugul meu înfloritor cu toate că nu sunt un dușman al aurului și argintului, dar prefer aurul și argintul Tău spiritual! 14. Însă nu pot să accept ca Toma să-mi șoptească, atunci când îngerul a creat la voința Ta acea măgăriță, această minune numai de aceea ai făcut-o, ca să-mi arăți mie, într-o imagine cât se poate de vie, cine și ce sunt eu! Dacă Toma se crede mai deștept decât îi par eu lui, n-are decât să fie, dar pe mine să lase în pace! Căci eu nu îi pun nici o piedică și poate să facă și hoț, eu nu i-am luat niciodată nimic! 15. Tu ne-ai dat nouă o minunată, divină și înțeleaptă lecție despre boala sufletului omenesc și ne-ai arătat că trebuie avută mai multă răbdare cu un suflet bolnav decât cu un trup bolnav! De ce înțeleptul Toma nu învață aceste lecții și nu le aplică și în cazul meu, căci și sufletul meu ar putea fi bolnav! Dar poate că această lecție divină nu și-a găsit loc în inima lui. Eu nu cer deloc ca el să-mi ceară iertare, chiar dacă el, în înțelepciunea lui, a găsit că e nimerit să numească măgar; la fel de umil, cum se crede el a fi, sunt și eu! Trebuie însă recunosc deschis că, deși sunt un om cu sufletul bolnav, nu-l invidiez deloc pe Toma pentru neclintita lui sănătate sufletească! De aceea vreau să-i fiu prieten și frate bun, așa cum am fost dintotdeauna, dar numai atât îi cer:-și irosească zelul în a îndrepta pe altcineva și nu pe mine, căci până acum sunt la fel precum e și el, un ucenic al Tău, Domnul și stăpânul meu! 16. Eu am spus: „Nu este într-adevăr de lăudat Toma pentru că te ia mereu drept țintă a observațiilor lui, dar îmi este, de asemenea, cunoscut faptul că, la întruparea acestei măgărițe care se mai află încă între noi, ai făcut o glumă cu totul nepotrivită și acesta este adevăratul motiv pentru care Toma te-a atins cu propriile tale cuvinte! 17. Spune-Mi, din care motiv ai tras, cu glas tare, în final concluzia că toate minunile Mele vor consta, la sfârșit, într-o turmă de măgari sănătoși tun! Vezi, aceste vorbe ale tale au fost rău intenționate și au meritat replica lui Toma! Eu nu critic credința ta, prin care tu Mă recunoști ca singurul tău Domn și stăpân, ci critic faptul că această credință și părere a ta există numai în vorbele tale, dar nu și în adâncul sufletului tău. 18. Căci de fapt, în adâncul tău, tu Mă crezi un înțelept egiptean, stăpân pe toate puterile secrete ale naturii și care știe să se folosească de aceste puteri astfel încât ele să-i slujească. Vezi tu, aceasta este la tine demn de criticat! 19. La ceea ce sute ating cu mâinile, recunoscând a fi o pură realitate, tu mai ai încă îndoieli și păreri greșite pe care le răspândești și care Mă pun în fața celor slabi într-o lumină ambiguă. Atunci când am redat viața mai multor înecați, ai răspândit zvonul că Mi-ar fi fost foarte ușor să fac această minune deoarece chiar locul însuși, împreună cu poziția stelelor, a permis aceasta, și că într-un alt loc nu Mi-ar fi reușit aceasta nici pe departe! În Nazaret, Capernaum și în Kis, în Jesaira și chiar în Ghenizaret aș fi făcut Eu multe minuni, dar pe departe nu atât de multe ca aici, pe locul acesta. Dacă tu însă consideri cu adevărat drept singurul tău Dumnezeu și stăpân, de ce atunci Mă suspectezi și Mă denigrezi în fața străinilor?!” 20. Iuda Iscarioteanul a răspuns foarte obraznic și îndrăzneț: „Se pare că, la o observare mai atentă a lumii și a naturii, chiar Dumnezeu ia în considerare vrednicia unui loc pe care El vrea să creeze ceva deosebit! Dacă mergem pe un munte foarte înalt, așa cum este de pildă muntele Ararat, nu vom găsi nimic în afară de stânci, zăpadă și gheață. De ce nu cresc acolo struguri și smochine, mere, pere, cireșe și prune? Eu cred că Iehova nu a găsit locul acesta destul de vrednic pentru ca să creeze aceste dulci minunății! Deci se pare totuși că Iehova însuși ține foarte mult seama de vrednicia unui loc, căci altfel ar fi creat cu siguranță aceste dulci minuni hrănitoare pe Ararat! 21. De aceea eu cred că nu îți iau nimic din strălucirea Ta dumnezeiască dacă afirm că Tu găsești întotdeauna un anumit loc mai vrednic de minuni decât un altul, căci, de pildă, se știe că în Nazaret nu Te-ai întrecut în a face minuni. Tu, ca Iehova, ai putea ușor să transformi marele deșert al Africii într-o grădină înfloritoare dacă ai găsi acest loc vrednic de această binecuvântare! Dar, pentru că acest loc este încă un deșert, și probabil că va mai rămâne încă multă vreme astfel, eu cred că Tu nu pierzi nimic din îndumnezeirea Ta dacă marele deșert al Africii rămâne ceea ce este. Aceasta este părerea mea, deși s-ar putea ca fratele Toma să nu fie cu totul de acord cu ea!” 22. La semnul Meu, Toma a luat cuvântul și a spus: „Ceea ce ai spus tu ar fi în ordine dacă tu ai și simți la fel și ai recunoaște în adâncul tău acestea ca fiind pe deplin adevărate! Cu tine însă lucrurile stau altfel! După credința ta profundă, Domnul este, în primul rând, un filosof înțelept care știe să aleagă din toate învățăturile cunoscute Lui pe cea mai înțeleaptă, iar, în al doilea rând, El și-a însușit întreaga artă a magiei pentru ca, în ocazii prielnice, nimic să nu-I dea greș. Aceasta este credința ta adâncă, pe care ți-a șoptit-o Satana și după care un magician atât de mare, care știe să-și facă supuse voinței lui toate puterile ascunse, până la urmă ar trebui să fie un adevărat Dumnezeu! 23. Ne-ai arătat că Domnul Iisus din Nazaret a corespuns tuturor cerințelor tale și de aceea nu eziți deloc în a-L detrona pe vechiul Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov și în locul Lui să-l așezi pe acest magician al tău! Căci tu nu ai în inima ta nici cea mai mică urmă de înțelegere pentru a recunoaște în spiritul acestui sfânt din Nazaret chiar pe Acela care a tunat taților noștri legile pe Muntele Sinai. 24. Și, pentru că în adâncul tău tu așa ești, și eu văd aceasta, nu mă pot abține să nu te atenționez de fiecare dată, atunci când tu urmărești să fii băgat în seamă și să-ți arăți mereu duplicitatea trădătoare, oricine gândește și simte altfel decât vorbește este un trădător al Sfântului Adevăr. De aceea, ar trebui să pui la suflet aceste mustrări și să nu mai vorbești altfel decât gândești și simți! Căci acesta este felul lupilor hrăpăreți, care-și pun pe ei blană de miel pentru ca să ajungă astfel mai ușor la prada lor. Înțelege-mă bine, pentru că eu te cunosc și îți atrag atenția numai atunci când îți dai arama pe față, căci eu văd atunci că minți, fiindcă una vorbești și alta gândești. Eu nu sunt dușmanul sufletului tău bolnav, dar sunt dușmanul bolii tale!”