----------------------------------- Acustic 29.12.2009, 11:15 Capitolul 128 - Despărțirea sufletului de trup la moarte ----------------------------------- Capitolul 128 Despărțirea sufletului de trup la moarte 1. Matael a început să vorbească, iar cuvintele lui au sunat astfel: „Iubiți prieteni și frați, eu nu știu cum de mi-a fost dat încă din copilărie să văd spirite și chiar să vorbesc cu ele, ceea ce a fost cauza de căpătâi pentru care am intrat între zidurile Templului. Căci mi s-a spus că, acolo, spiritele care mă urmăreau și care îmi deveniseră între timp foarte neplăcute nu mă vor putea urma și nu vor mai avea putere asupra mea. Aceasta a fost adevărat, căci cum am îmbrăcat mult invidiatele haine ale Templului s-a și terminat cu întâlnirile cu acele spirite! De ce și cum, nu vă pot spune, dar este perfect adevărat. 2. Deși am fost vindecat prin hainele și zidurile Templului de această belea, acele spirite au știut totuși să se răzbune într-un alt fel. Posedarea mea îngrozitoare de mai târziu a fost cu siguranță urmarea dureroasă a primei suferințe! Știți acum cu toții în ce hal de plâns ajunsesem și nu mai este nevoie să povestesc. Dar îmi sunt cunoscute unele lucruri din vremea când vedeam spirite și voi dezvălui câteva dintre ele, spre binele prietenilor și fraților mei de acum, și cred că astfel le pot face un mic serviciu. 3. Pe când eram de vreo șapte ani, au murit subit cinci oameni de o epidemie de felul ciumei: soția vecinului meu, două dintre fetele lui mai mari și două servitoare, toate fiind sănătoase înainte de epidemie. 4. Era ciudat că la această epidemie au murit numai femei și fete, care erau de altfel foarte sănătoase. Când în casa vecinului s-a îmbolnăvit stăpâna, după ce cu o zi înainte muriseră două dintre fiice și două servitoare, vecinul a venit la noi plin de disperare și ne-a implorat să-l ajutăm și să-i salvăm soția. Tatăl meu avea o gospodărie frumoasă în apropiere de Ierusalim și, locuind adesea acolo, era la nevoie și medic și de aceea era mai degrabă o obligație să urmeze chemarea vecinului. puteți da bine seama că eu nu am putut rămâne acasă, căci eu puteam adeseori, datorită darului meu,-i indic tatălui meu mijloacele de vindecare, căci nu arareori spiritele cu care intram în legătură mi le arătau deschis și cu încredere. 5. Tatăl meu credea că voi întâlni în casa vecinului spirite care mă vor îndruma arătându-mi ce e de făcut pentru vindecarea vecinei și astfel, vrând-nevrând, a trebuit să merg cu ei. Tatăl meu nu s-a înșelat căci amvăzut o mulțime de spirite, bune și rele, amestecate. Dar de data aceasta nu a funcționat cu aflatul unui leac, căci un spirit mare, îmbrăcat într-o haină gri cu falduri, când l-am întrebat la rugămintea tatălui meu despre un leac, mi-a spus: «Uită-te la muribundă! Sufletul ei s-a ridicat deja în coșul pieptului, care de obicei este locul de ieșire al sufletului din trup!» 6. M-am uitat atunci mai îndeaproape la femeie. Din coșul pieptului se ridica un fum alb, care se răspândea peste tot pieptul, devenind tot mai dens, dar n-am observat încă nici o formă omenească. Pe când observam toate acestea cam cu neîncredere, marele spirit de lumină mi-a zis: «Privește acum cum sufletul își părăsește pentru totdeauna casa pământească!» Eu însă l-am întrebat: «De ce acest suflet nu are nici o formă, pe când voi, care sunteți tot suflete pure, aveți forme omenești?» Spiritul mi-a răspuns: «Așteaptă încă puțin. De-abia când sufletul va ieși complet din trup se va aduna și va fi frumos de văzut!» 7. Pe când eu priveam acest fum de deasupra pieptului bolnavei, care se răspândea și se densifica tot mai mult, trupul mai trăia încă și, din când în când, gemea ca cineva care are un vis urât. Cam după un sfert dintr-o oră romană, fumul plutea de mărimea unei fete de doisprezece ani cam la două palme deasupra trupului femeii muribunde și mai era legat de pieptul acesteia doar printr-o coloană ca de fum cât un deget de groasă. Coloana avea o culoare roșiatică; ea s-a lungit mai întâi, iar apoi se scurta din când în când. Dar după fiecare lungire și scurtare, ea devenea tot mai subțire, iar trupul era mereu zguduit de crampe vizibil dureroase. 8. Cam după două ore romane, această coloană ca de fum s-a rupt de tot de trup, iar capătul de jos arăta ca o tulpină cu multe rădăcini. În momentul în care coloana s-a desprins de piept, am observat două fenomene. Primul era moartea trupului, iar celălalt consta în aceea că întreaga masă albă-cețoasă a luat într-o clipă forma binecunoscută a soției vecinului. Imediat s-a îmbrăcat cu o haină albă cu multe falduri, a salutat spiritele prietenoase din jur, dar a întrebat în același timp, foarte deslușit, unde se află și ce s-a petrecut cu ea. De asemenea, s-a mirat tare de locul frumos în care se găsea acum. 9. În ceea ce privește locul, eu însumi nu puteam să observ nimic. L-am întrebat de aceea pe marele spirit cenușiu de lumină unde sunt aceste locuri frumoase și dacă pot fi văzute. Atunci spiritul mi-a spus: «Tu nu le poți vedea din trupul tău, căci ele nu sunt decât un produs al fanteziei defunctei și aceste imagini se vor transforma abia treptat într-o realitate mai mare și mai stabilă!» Cu aceste cuvinte, spiritul a încheiat ce avea să-mi spună și a continuat să vorbească într-o limbă necunoscută mie. Cred însă i-a spus ceva foarte plăcut sufletului care acum era liber, căci fața femeii s-a luminat auzind acestea. 10. Mi s-a părut însă ciudat că sufletul nou eliberat de povara trupului nu părea să se mai îngrijească deloc de ceea ce se petrecea cu trupul în care a locuit. Discuta bine dispus cu spiritele, dar într-o limbă cu totul necunoscută mie. După un timp au apărut și cele două fete și cele două servitoare care muriseră cu o zi înainte și și-au întâmpinat pline de bucurie fosta mamă și stăpână, dar nu ca și cum primele ar fi fost fiicele și celelalte servitoarele ei, ci ca adevărate surori și prietene adevărate și bune, de asemenea vorbind într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Nici una nu părea să se îngrijească nici un pic de trupul părăsit al femeii, care înainte era atât de onorat. 11. Ciudat era și că sufletul femeii și-a exprimat foarte limpede bucuria, imediat după ieșirea din trup, în limba ebraică. După ce însă sufletul s-a mai adunat și s-a mai condensat, a început să folosească o limbă pe care slabele mele cunoștințe n-o recunoșteau la nici unul dintre muritorii acestui pământ. 12. M-am adresat din nou cenușiului și l-am întrebat: «Ce limbă este aceasta pe care o vorbesc cele cinci suflete nou venite în împărăția voastră și ce își spun ele?» 13. Cenușiul mi-a zis: «Ce băiat curios ești! Ele vorbesc tocmai din cauza ta această limbă spirituală, pentru că nu vor să fie înțelese de tine. Căci ele știu și simt foarte bine că tu ești unul care poate vedea și vorbi cu spiritele, cu toate că te afli în trup, la fel cum mai sunt unii birmani din India de miazănoapte. Ele știu și simt, de asemenea, trupurile lor mai sunt aici, dar acestea nu le mai interesează mai mult decât o haină veche, pe care o arunci fiind prea ruptă. Ai putea să le oferi acum toate bogățiile de pe pământ și o viață lungă de o mie de ani plină de sănătate, ele însă nu vor mai vrea să se întoarcă în trupurile lor. Tu nu ai putea înțelege ce vorbesc acum între ele, chiar și dacă ar vorbi în limba ta. Căci ele văd acum, chiar în acest moment, Mesia cel mult prevestit, se află pe pământ, copil încă la vârstă fragedă. Când tu vei fi bărbat, îl vei întâlni în Galileea.» 14. Aceasta a fost tot ce mi-a spus prietenosul spirit cenușiu. Această viziune pe care am avut-o eu atunci, copil fiind, a fost la fel de adevărată precum vă văd eu acum pe voi. Iar dovada că cenușiul nu m-a păcălit este aceea că eu Te-am găsit, Doamne, într-adevăr aici, în Galileea, așa cum mi-a prezis spiritul cenușiu. 15. vrea acum să aflu mai amănunțit de ce în momentul morții sufletul iese din piept ca un fum și de ce nu are de la început formă de om. Doamne, Tu, Cel plin de iubire, Tu, Atotștiutorul a tot ce este viu, vrei Tu să lămurești?”