----------------------------------- Acustic 30.12.2009, 07:43 Capitolul 143 - Potopul ----------------------------------- Capitolul 143 Potopul 1. (Domnul): „Da, înțelepciunea divină poate fi și potrivnică dacă oameni necopți la minte se împotrivesc și încalcă cu rea voință ordinea divină. Dar chiar și atunci iubirea divină este prezentă, și ea știe să folosească mereu căile și mijloacele cele mai potrivite de a le arăta oamenilor greșelile și de a-i aduce pe calea cea dreaptă. Și astfel Dumnezeu Tatăl își atinge întotdeauna, negreșit, scopul Său final în ceea ce privește omenirea, fără ca omul să fie împins de la spate de o atotputernică mânie divină. 2. Dar chiar și aceste mijloace nu trebuiesc privite ca rodul mâniei divine, căci ele sunt întotdeauna urmarea faptelor greșite ale oamenilor. Da, lumea și natura au de la Dumnezeu legile lor de nestrămutat, în adevărata ordine divină. Forma trupească a omului este consecința acestor legi. Dacă însă omul vrea să se împotrivească acestei ordini divine și vrea să schimbe lumea, nu de Dumnezeu va fi el pedepsit pentru aceasta, ci de ordinea divină - strictă și de neclintit - din lucruri, care trebuie să fie și să rămână așa cum sunt. 3. Acum tu te întrebi în sinea ta dacă și potopul a fost o urmare a faptelor greșite. Iar Eu îți zic ție: Da, așa a fost! Dumnezeu a trimis mai mult de o sută de profeți și a prevenit prin ei popoarele și le-a atras atenția asupra faptelor lor greșite și a felului lor greșit de viață, și i-a făcut atenți cu toată seriozitatea, timp de mai bine de o sută de ani, asupra îngrozitoarelor urmări trupești și sufletești ale acestor fapte. Dar răutatea lor a mers atât de departe încât, în orbirea lor, nu numai că au râs de profeți, dar pe mulți i-au ucis, și astfel au început un fel de luptă cu însuși Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, El nu s-a aprins de mânie și nu i-a pedepsit, ci i-a lăsat mai departe să făptuiască și să capete trista experiență, cum că nesocotința și neștiința - ele însele singurele vinovate de ceea ce ei sunt - nu pot face cu natura și ordinea divină tot ce vor și le place, în orbirea lor. 4. Uite, ești liber să te urci pe stânca aceea înaltă dinspre miazăzi și să te arunci de acolo, dacă aceasta îți este voința! După legea greutății tuturor corpurilor, vei plăti această îndrăzneală prostească cu viața trupului tău. Întreabă-te dacă aceasta este din cauza mâniei și a pedepsei divine! 5. Acolo, spre răsărit, poți vedea crestele unor munți înalți, foarte des împăduriți. Dacă de zece ori zece mii de oameni se vor duce acolo și vor da foc la toate pădurile, atunci acești munți vor arăta dintr-odată foarte golași! Care însă va fi urmarea? Nenumărate spirite ale naturii își vor pierde astfel adăpostul, precum și ocupația. Ele vor începe să bântuie văzduhurile: fulgere fără număr, ruperi mari de nori dintre cele mai înfricoșătoare și o grindină fără sfârșit vor distruge împrejurimile. Toate acestea sunt urmările normale și naturale, datorate distrugerii pădurilor. Spune-Mi dacă și aceasta este mânia lui Dumnezeu și pedeapsa Lui! 6. Atunci când de zece ori sute de mii de oameni sunt puși serios pe defrișat păduri, voind să dezgolească munții, îngroape lacurile, scormonească în măruntaiele munților sau să taie peste munți drumuri largi pe care să-și trimită oștirile la război, atunci când oamenii despăduresc lanțuri întregi de munți și sapă gropi adânci, de două până la trei sute de înălțimi de om în jurul munților și deschid rezervoarele de apă din adâncuri, astfel că munții încep să se surpe în marile bazine golite de apă, iar apa începe să crească astfel încât în Asia să poată ajunge până la cele mai înalte vârfuri muntoase, pe care să le înconjoare ca o mare - iar pe lângă toate aceste distrugeri ale munților, sunt distruse și sute și mii de păduri puternice, astfel că nenumărate miriade de spirite pământești și ale pădurii, care înainte se ocupau de vegetația bogată, dintr-odată au rămas fără adăpost și fără muncă - atunci întreabă-te ce răzmeriță vor începe aceste spirite în aer! Câte furtuni și ruperi masive de nori, ce grindină și câte fulgere au lovit pământul în răstimpul celor patruzeci de zile și ce cantități imense de apă s-au ridicat și au acoperit aproape toată Asia - toate acestea având numai cauze naturale! Spune, și acestea au fost din mânia necruțătoare a lui Dumnezeu ?! 7. Moise a scris această istorie, la fel ca și pe celelalte, în felul obișnuit de a scrie din acea vreme, și anume în imagini animate de spiritul divin și guvernate de providența divină. 8. Se poate spune că Dumnezeu este un zeu al mâniei și al pedepsei pentru că tu și încă mulți alții nu ați înțeles niciodată marile profeții?”