----------------------------------- Acustic 30.12.2009, 09:26 Capitolul 169 - Critica lui Simon la cântarea de slavă a iui Solomon ----------------------------------- Capitolul 169 Critica lui Simon la cântarea de slavă a iui Solomon 1. Eu l-am întrebat atunci pe Simon: „Tovarășul tău este un adept al lui Solomon? Și ce înțelege el din cântecul de slavă? Spuneți-Mi ce ați înțeles din el!” 2. Simon a spus: „Doamne și Stăpân al cerului și al pământului! Dacă îmi dai voie să vorbesc, așa cum îmi vin mie cuvintele, atunci vorbesc cu plăcere; dar dacă îmi ceri să-mi caut cu grijă cuvintele, n-am să reușesc să mai scot nici un sunet!” 3. Eu am spus: „Vorbește așa cum îți vin vorbele pe limbă, căci umorul și glumele tale nu sunt rele!” 4. La acestea, Simon a spus: „Ah, dacă este așa, atunci veți avea ce auzi! Dar bineînțeles că nu voi putea sări peste mintea mea cea simplă, dar cred că totuși destul de sănătoasă! 5. Tu, o, Stăpân și Maestru, ai întrebat cât am priceput din cântarea de slavă a lui Solomon! Ajută-mă, sfinte Ilie, eu nu am priceput nimic, căci ar fi fost numai pierdere de timp! Gabi însă a învățat pe de rost primul capitol, dar încă mai rumegă la el și tot nu știe mai mult decât știu eu despre fundul mării. Dar ce este mai frumos la acest capitol este că, cu cât îl citești mai des, cu atât mai puțin pricepi! Iar la urmă, când îl știi pe dinafară, nu mai pricepi chiar nimic!” 6. Eu am spus: „Știi și tu primul capitol pe de rost?” 7. Simon: „Acela mi l-a recitat de atâtea ori încât, spre disperarea mea, acum îl știu și eu cuvânt cu cuvânt! E mult mai plăcut să vorbești cu sciții, decât să ți se recite cântarea lui Solomon. Cine crede că poate înțelege ceva din ea înseamnă este copilul unor părinți foarte ciudați. Eu o consider o absurditate! Pe cât de frumoase și adevărate sunt învățăturile și predicile lui Solomon, pe atât de prost și lipsit de conținut este cântecul lui de slavă. Cine vede în el mai mult decât opera unui nebun, acela are precis o minte bolnavă! 8. Ce poate oare să însemne: «El să sărute cu săruturile gurii lui, căci iubirea ta este mai dulce decât vinul»?! Cine este «el» și cine este «mă»? Și atunci necunoscutul «el» îl sărută pe la fel de necunoscutul «mă» cu propria gură a lui «el»?! Are acest «el» și alte guri pe chipul lui? Atunci trebuie să fie o ființă foarte ciudată! 9. Finalul acestui prim vers pare să conțină motivul dorinței de la începutul versului, numai că aici «el» este persoana a doua și nu se poate ști cu siguranță dacă în expresia «iubirea ta», care trebuie că este mai dulce decât vinul, este vorba de iubirea lui «el». Dacă nu se știe cine sunt «el» și «mă», de unde să se știe cine este acela a cărui iubire la persoana a doua să fie mai dulce ca vinul? 10. De altfel, iubirii nu îi este făcut un compliment deosebit dacă se susține că este mai dulce ca vinul, dacă vinul nu a fost mai întâi prezentat ca fiind unui deosebit. Sunt tot feluri de vinuri, între care unele foarte proaste! Dacă iubirea însă nu este decât mai dulce decât vinul, fără a se ține seama de calitatea lui, atunci nici această iubire nu este cine știe cât de prețioasă! Se poate ca în această bâlbâială se ascundă și ceva deosebit, dar eu pentru nimic în lume n-am reușit să-i dau de capăt. 11. Ca să dau și mai multe dovezi ale prostiei mele, voi lipi de primul vers și pe al doilea. Acesta sună cam așa, dacă memoria nu mă înșeală: «Pomada ta cea bună se poate mirosi, numele tău este o pomadă revărsată, de aceea te iubesc fetele.» După mintea mea, cel de-al doilea vers se potrivește cu primul ca nuca în perete! Ce este pomada asta și a cui e ea? Cine să o miroasă? Cum poate fi numele cuiva o pomadă revărsată și de ce să fie el tocmai pentru aceasta iubit de fete? Ce fel de fete sunt acestea? 12. De aceea lasă-mă în pace, mare Solomon, cu toată înțelepciunea ta! Un cuvânt de-al Tău, înalte Domn, este pentru mine de sute de mii de ori mai prețios decât toată înțelepciunea lui Solomon! Acum m-am săturat de Solomon! O, Doamne, scutește-mă Te rog de celelalte versuri, căci acestea depășesc cu mult încâlceala limbii sciților!” 13. Eu am spus: „Foarte bine, dragul Meu Simon, ai putea însă-Mi redai din nou cuvintele pe care Eu le-am spus celor care voiau să rămână pe munte, de dragul minunatei dimineți, vorbe despre care tu ai spus că nu au nici un înțeles mai adânc? Dacă îți mai amintești de ele, te rog, mai repetă-le o dată de față cu Mine!” 14. Simon a spus, ceva cam încurcat: „O, Doamne, dacă nu mă înșeală memoria, acele câteva cuvinte au fost: «Jos, la mesele întinse sub cerul liber, așteaptă aceeași dimineață minunată ca și aici, pe munte. Pe drumul scurt până în vale vă veți putea bucura de ea, iar, odată ajunși, veți bucura de două ori, căci trupurile noastre au nevoie de o întărire! De aceea să plecăm cu toții la masă!» Eu cred că așa ai spus Tu, Doamne!” 15. Eu: „Foarte bine, dragul Meu Simon! Ai repetat toată fraza corect, cuvânt cu cuvânt. Dar ce ai zice tu dacă Eu ți-aș spune că aceste cuvinte rostite de Mine, în spirit, umplu același înțeles ca și cele două versuri din cântecul de slavă al lui Solomon?! Poți să îți imaginezi așa ceva?” 16. Simon: „Mai degrabă putea să-mi imaginez că marea s-ar schimba chiar mâine în cel mai bogat ogor, decât aceasta. Căci ceea ce ne-ai spus Tu, Doamne, pe munte, a fost foarte limpede și am înțeles cu toții foarte bine ce aveam de făcut, și anume să coborâm în vale și să ne așezăm la mese sub cerul acestei minunate dimineți și să ne întărim trupul cu un prânz pregătit excelent! Cine nu a înțeles aceasta înseamnă este surd de-a binelea! 17. Dar cine înțelege cele două versuri ale cântării de slavă? Ele sunt, după cum v-am arătat, o adevărată aberație! Și atunci cum să descopăr un înțeles înalt și plin de înțelepciune? Este ca și cum aș vrea să-mi închipui despre un prostănac mut că ar fi un Platon! De altfel, dacă totul este cu putință, atunci de ce nu ar fi și aceasta?! Eu am spus aici numai cum simt eu și ce gândesc.” 18. Eu: „Cu atât mai bine! Căci cu cât mai mult găsești cu neputință aceasta, cu atât mai minunată va fi luminarea. Dar este uimitor cum tu și cei ca tine nu vedeți nimic cu ochii deschiși și nici n-auziți nimic cu toate că urechile nu vă sunt înfundate! Dar să lăsăm acestea! Mai spune-Mi însă și al treilea vers din cântecul de slavă, pe care văd că l-ai studiat bine, și te voi putea atunci lămuri imediat și-ți voi dezlega enigma pe înțelesul tău!” 19. Simon: „O, vai mie, și cel de-al treilea vers?! De dragul Tău, Doamne, fac tot ce îmi ceri cu plăcere! Dar altfel, pot să Te asigur că mi s-ar face rău! 20. Al treilea vers este cu adevărat încurcat. Dacă nu mă înșeală memoria, renumitul vers sună așa: «Trage-mă după tine, atunci noi vom alerga! Regele să conducă în camera sa. Noi ne bucurăm și suntem veseli pentru tine; ne gândim la iubirea ta mai mult decât la vinul tău. Evlavioșii te iubesc pe tine.» 21. Acesta este! Cine îl poate înghiți,-l înghită! Dacă la început s-ar spune numai: «Trage-mă după tine, atunci voi alerga!»; dar este scris: «atunci noi vom alerga!» Cine este acela care este tras și cine sunt apoi acei «noi» care aleargă? 22. «Regele să conducă în camera lui.» Care rege, cel veșnic sau unul lumesc? De altfel, această propoziție este una dintre cele mai bune. 23. «Noi ne bucurăm și suntem veseli pentru tine.» Aici vreau numai să știu cine suntem «noi» și cine este acela pentru care suntem veseli! 24. Mai departe, acel necunoscut preferă acea iubire necunoscută, vinului, despre care nu se spune cât de bun este! 25. Cine este la sfârșit acel enigmatic «tine», pe care evlavioșii îl iubesc? Oh, acesta este cel mai încâlcit fel de a vorbi! 26. Ce prost amărât este omul acestui pământ! Începe cu nimic, trăiește cu nimic și la urmă încheie iarăși cu nimic. Dacă crede cumva că înțelege ceva din propria lui viață, îl ajunge atunci din urmă cântarea de slavă a lui Solomon și nebunul este dat gata; căci, odată ce un om a fost făcut atent asupra ei, citind sau aflând de la altul, s-a terminat cu înțelepciunea lui, atunci s-a terminat cu omul însuși, adică el va mai continua să mai trăiască, dar ca un nebun, care nu mai e în stare să priceapă nimic! Iar dacă omul a ajuns până aici, se va întoarce și va începe doar să vegeteze la fel ca un animal. De ce atunci atâta strădanie pentru nimic și iarăși nimic?! 27. Adevărat, Doamne, Tu ne-ai arătat în această noapte pe munte lucruri care n-au mai fost arătate vreunui muritor pe acest pământ! Eu pricep acum multe. Dar de ce nu pricep înțelepciunea lui Solomon? Nici un om nu are voie să o priceapă sau este - cel puțin privită dinafară - o curată nebunie, care nu are cum să fie pricepută? Ori sunt ascunse în ea taine de o importanță vitală? 28. Spune-mi, Te rog, ce să cred! Căci numai în Tine mă încred; căci Tu îl poți înțelege prea bine, dacă poate fi înțeles! Dacă însă întregul cântec de slavă este doar o ultimă nebunie a înțelepciunii lui Solomon, spune-mi, Te rog, și mie, și voi arunca imediat întreaga cântare într-o latrină, ca să studieze locuitorii ei din ea despre înțelepciunea lui Solomon!”