----------------------------------- Acustic 30.12.2009, 18:49 Capitolul 186 - Nubianul vrea să știe unde se află Domnul ----------------------------------- Capitolul 186 Nubianul vrea să știe unde se află Domnul 1. Eu am spus: „Ți-am mai spus că nu îți ajută dacă Eu ți-aș zice: Eu sunt Acela, sau Eu nu sunt Acela! Aceasta trebuie să afli tu însuți și o poți face cu ușurință, căci nu-ți lipsește spiritul de care ai nevoie. Cugetă ce îi este cu putință omului și ce nu! Nu ai văzut încă nimic deosebit sau nu ai observat încă nimic deosebit nici la tine, și nici la ceilalți?” 2. Negrul a spus: „Cum am mai spus și înainte: în afară de faptul că, odată ce am călcat în această țară, am început să-i vorbim și limba, nu am observat nimic deosebit! Eu vorbesc foarte limpede și deschis! Când am ajuns aici m-am minunat de mai multe, dar, cu cât stau mai mult aici, cu atât mai firesc mi se pare totul. 3. Limba este deci singura ciudățenie; poate fi însă, așa cum am mai amintit înainte, o urmare naturală a calităților acestei țări, chiar dacă eu nu îmi pot explica aceasta, căci am aflat ceva asemănător în călătoria mea prin marele Egipt. Am întâlnit romani și greci, iar aceștia vorbeau limba lor, iar noi puteam să îi înțelegem destul de bine. Cu vorbitul nu era chiar atât de ușor, dar toate acestea pot să fie din cauza acestei țări, a aerului și a emanațiilor ei! 4. Noi suntem oameni foarte simpli și de aceea suntem foarte receptivi la tot felul de impresii și apariții deosebite. Astfel că putem vedea sufletul răposaților și uneori chiar și pe al acelora care nu au avut niciodată un trup. Aceste spirite ale naturii pot fi foarte ușor recunoscute pentru că își schimbă deodată forma și se dizolvă în tot felul de ființe mici, iar apoi pot să se ordoneze din nou într-o formă umană, iar aceste apariții nu le-am observat niciodată la frații și surorile noastre răposate. 5. L-am întrebat pe înțeleptul comandant din Memfis dacă și el vede cu ochii acestea. El însă a zis: «Aceasta este o calitate doar a oamenilor foarte simpli și apropiați de natură, care nu cunosc viața prelucrată și artificială, nici măcar ca nume. Nici eu, și nici egiptenii n-au reușit aceasta vreodată. Uneori apar unele cazuri rare, dar inexplicabile, pe când la voi totul este clar ca lumina zilei și de aceea este ușor de lămurit.» 6. Din aceasta noi putem să ne explicăm foarte bine cum de înțelegem atât de repede o limbă care ne este străină. Dacă vei lua acestea în considerare, vei putea înțelege, preaslăvite om al oamenilor, cu înțelepciunea ta deosebită, de ce nu ne-a părut nimic deosebit în timpul scurt de când suntem aici și de aceea nu putem ști cu siguranță dacă ne aflăm în acel loc din viziunile mele. 7. Multe se potrivesc foarte bine: pe malul unei mici mări, la poalele unui munte, într-o casă pescărească, o mulțime de oameni de rang înalt și de viță nobilă, chiar și tu ai multă asemănare cu acel chip din viziunea mea pe care îl priveam cu cea mai mare încântare. Dar acel om de lumină făcea totul prin cuvântul său, el rostea cuvântul, și acesta era deja aici, întrupat! Cerul și pământul îi erau lui supuse și cete neauzite și nenumărate așteptau un semn de-al lui! 8. Acum, preaînalte om între oameni, aceasta nu se petrece aici. Am găsit aici, în voi, la fel ca în urmă cu doi ani în comandantul din Memfis, oameni deosebit de buni și de înțelepți. Dar, din ceea ce am așteptat, nu am găsit nimic până acum și de aceea trebuie să te întreb pe tine dacă am ajuns la locul care trebuie. Dacă vei zice «da», te voi crede și voi rămâne, căci cuvântul tău îmi este de ajuns, pentru că tu ești înțelept. Dacă însă vei zice «nu» sau dacă nu îmi vei spune nimic, ne vom întoarce în țara noastră și ne vom răscumpăra în Memfis turmele pe care le-am schimbat acolo, la sfatul înțeleptului comandant, pe aur și argint, și le-am lăsat între timp spre folosință. 9. Tu, înalte om al oamenilor, vezi acum că, deși eu și tovarășii mei nu avem pielea albă, nu suntem prefăcuți și vicleni. Noi toți căutăm adevărul și numai pe el punem preț, și avem speranța vie să îl găsim aici ori altundeva. Dacă suntem la locul care trebuie, spune-ne și nouă, și vom face cu drag tot ce veți cere de la noi.” 10. Eu i-am spus lui Rafael: „Du-te și dă-le un semn din care să afle cum stau lucrurile!” 11. Imediat Rafael s-a dus la negru și i-a spus: „Prietene, ce ai lăsat tu în țara ta, pentru care ai vrut să te întorci din Memfis ca să îl iei? Tu ai vrut să-i faci prin aceasta un dar deosebit comandantului care s-a îngrijit atât de mult de tine și ai învelit acel obiect în frunze proaspete. Apoi însă, grăbindu-te cu pregătirile călătoriei voastre, l-ai uitat acasă, și anume într-un colț al colibei tale, unde stă și acum. Dacă vrei, ți-1 voi aduce aici într-o clipită! Spune dacă vrei aceasta și așa va fi!” 12. Negrul a spus: „Nu datorită convingerii mele că sunt la locul nimerit, ci din cauză mi-ai spus ce am lăsat acasă știu că sunt la locul potrivit, pentru că de acest lucru nu putea ști nimeni altcineva decât ochiul divin care vede totul; mi-ai face un mare serviciu dacă l-ai aduce aici. Căci pe drumul de întoarcere vreau să îi fac o bucurie comandantului din Memfis, căci el este un mare iubitor de apariții naturale rare! Ca orice lucru material, nu poate avea o valoare mare, dar este totuși minunat!” 13. Atunci Rafael i-a înmânat acel obiect învelit în frunze și l-a întrebat dacă este ceea ce a vrut. 14. Negrul era gata să leșine și a spus, strigând: „Da, acesta este! Dar cum ai reușit să îl aduci aici, din moment ce nu te-ai depărtat de mine nici o clipă?! Mi l-ai răpit poate într-un mod ciudat din casă, ca un tânăr și curajos egiptean? Ne-ai urmărit acum doi ani, când ne-am întors din Egipt, și ai luat aminte unde sunt colibele noastre? 15. Da, dar la ce toate aceste întrebări prostești? Eu l-am avut în mâini cu câteva clipe înainte de plecarea noastră, l-am pus jos, în colțul colibei, numai pentru ca să îmi încarc cămila și să-mi adun cireada și l-am uitat acolo. Tu n-ai fi putut să îl iei! L-am acoperit cu o coajă de dovleac! Tu l-ai adus de acolo numai printr-o minune! Dar cum? Cum îți este ție cu putință aceasta, care pari a fi un om din carne și oase?! Căci ai fost de aici până acolo și înapoi în mai puțin de o clipită! Așa ceva nu îi este cu putință decât unui zeu! Tu însuți ești un zeu sau un slujitor adevărat al acestuia.” 16. Rafael a spus: „Nu primul, ci al doilea! Dar, uite, am uitat coaja de dovleac când am luat această podoabă! O s-o primești și pe aceasta imediat! Uite, o am aici! Pune-ți podoaba înăuntru și arată-ne-o și nouă, căci sunt destul de mulți printre noi care vor să vadă ce comoară ai găsit!”