----------------------------------- Acustic 30.12.2009, 19:31 Capitolul 196 - Oubratouvishar vrea să-și convingă tovarășii de divinitatea lui Iisus ----------------------------------- Capitolul 196 Oubratouvishar vrea să-și convingă tovarășii de divinitatea lui Iisus 1. Oubratouvishar a spus: „Credeți cumva că eu sunt mai slab de înger decât voi? O, înșelați amarnic în ceea ce mă privește! Nu ați fost martori la ce fel de dovezi mi-a adus acel tânăr preafrumos la un semn al acelui Domn și prin asta mi-a alungat îndoielile?” 2. Cei douăzeci au spus: „Noi am văzut multe și am auzit când și când una și alta, dar nu am putut desluși încă nimic important și nici n-am putut face vreo legătură, pentru că masa noastră este prea departe de masa cea mare!” 3. La acestea, cei noi veniți au spus: „Noi am ajuns printr-o minune la această masă, care înainte era goală, în același moment în care tu tocmai făceai o plecăciune adâncă în fața acelui domn, după care ai venit la noi. De aceea nu am putut băga de seamă nimic din ce s-a petrecut între tine și acel tânăr minunat! Spune-ne ce știi și ce-ai văzut și noi ne vom da seama din aceasta unde ne aflăm!” 4. Conducătorul: „Bine, atunci ascultați-mă încă o dată: cu toții știți ce am găsit de curând în acea groapă plină cu pietre. Acest lucru am vrut să-l iau cu mine ca să-l duc în dar comandantului din Memfis. Dar, în graba plecării, l-am uitat pur și simplu și mi-am adus aminte de el abia mai târziu. Acel lucru a rămas într-un colț al colibei mele, învelit în niște cârpe, într-o coajă de dovleac. Atunci când am cerut aici dovezi, așa cum și voi la rândul vostru cereți acum, tânărul acela minunat mi-a amintit de ceea ce am uitat acasă și mi-a zis și unde și când am găsit eu acea piatră frumoasă, unde am pus-o bine și cui voiam să i-o dăruiesc. 5. Prieteni și frați iubiți, eu am fost peste măsură de mirat și mi-a părut ceva cu totul deosebit! Cum putea acel tânăr să știe acea taină a mea despre piatra care zăcea ascunsă în cel mai îndepărtat colț al colibei mele? 6. Prieteni și frați, pentru a ști aceasta e nevoie de mai mult decât de toată înțelepciunea omenească! Mie îmi ajunge această dovadă, pentru că știu ce îi este cu putință unui om să știe! Dar acel tânăr nu s-a oprit aici, ci, la un semn al Domnului de la acea masă, m-a întrebat dacă nu vreau să-mi aducă aici acel lucru din coliba mea din Nubia! Propunerea lui m-a minunat peste poate și i-am zis că vreau. 7. Acum, voi gândiți că tânărul m-a lăsat să aștept ceva vreme!? O, nicidecum! În aceeași clipă mi-a și dat mai întâi piatra, iar apoi și coaja de dovleac cu care o acoperisem în colțul cel ascuns al colibei mele. Și am aflat, cu amănuntul, de unde a fost adusă această piatră! 8. Ca nu cumva să gândiți sau chiar să învinuiți de credulitate, uitați-vă cu toții la această piatră și la coaja de dovleac, dacă nu sunt aceleași pe care vi le-am arătat mai demult! Iar servitorul meu este martor, căci a văzut locul unde și cum am păstrat această piatră în colibă! Ce ziceți de toate acestea? Poate fi în stare de așa ceva vreunul dintre renumiții magicieni din Cahirou (Cairo)? (KAHI ROUG înseamnă Cornul lui Kahi, acesta fiind unul dintre cei mai mari tauri din regiune, care era considerat sfânt.) Eu am zis ce am avut de zis, acum este din nou rândul vostru!” 9. Cu toții au spus: „Dacă este așa, și nici unul dintre noi nu se îndoiește de spusele tale, atunci mare fericire a dat peste noi, căci aici imposibilul va deveni cel mai viu și mai luminos adevăr! Fericiți suntem noi și țara noastră și toți cei de acasă, care ne așteaptă plini de nerăbdare, căci sub pielea lor neagră se va face în curând lumină! 10. Dar acum spune-ne și nouă cum poate acest om să fie, în același timp, și om, și cea mai înaltă divinitate, care umple întreaga nemărginire și care este atotputernic pretutindeni, men-ținând și hrănind totul?! Unde poate să încapă în el veșnica înțelepciune fără margini și voința atotputernică?! Aici, asemeni nouă, doar un om, iar acolo făptuind în întreaga nemărginire cu cea mai înaltă înțelepciune și putere fără margini?! Aici - mărginit la unul dintre punctele fără de număr ale acestui pământ, iar acolo - făptuind în întreaga creație nemărginită, cu o forță veșnică ce nu slăbește niciodată?! Poți tu să înțelegi asta?” 11. Conducătorul a spus: „Nici eu nu am pătruns aceasta până la capăt. Dar nu pot pricepe, la fel de puțin ca și voi, cum a putut acest tânăr să-mi aducă într-o clipă acea piatră pe care am uitat-o! avem răbdare, plini de umilință și iubire, și ne vom lumina cu siguranță!” 12. Cu acestea au fost cu toții deocamdată mulțumiți și au rămas așteptând să vadă ce va veni.