----------------------------------- Acustic 30.12.2009, 20:05 Capitolul 202 Originea templului Jabusimbil, a Sfinxului și a Coloanelor lui Memnon, destăinuită de hieroglifele .... ----------------------------------- Capitolul 202 Originea templului Jabusimbil, a Sfinxului și a Coloanelor lui Memnon, destăinuită de hieroglifele primelor două perle 1. Însă tovarășii de drum au spus: „Cum ați fost la Domnul, dacă nu ați vorbit nici un cuvânt cu El?!” 2. Conducătorul le-a răspuns: „Aici, unde este El, totul vine de la El și de aceea noi avem mereu numai cu El de-a face, deși vorbim cu servitorii Lui!” Cu această explicație au fost cu toții de acord și n-au mai spus nimic. 3. Ceva mai târziu i-au zis însă îngerului: „Ascultă tu, tinere făcător de minuni, nu ai vrea să ne aduci și nouă, aceștia cinci, comorile pe care le-am ascuns în colibele noastre?” 4. Îngerul a spus atunci: „Ridicați-le de la picioarele voastre și puneți-le pe masă, ca să vedem ce e cu ele!” 5. Cei cinci negri s-au uitat sub masă și, spre marea lor uimire, au găsit lucrurile binecunoscute lor. Le-au ridicat de sub masă și din primele patru legături au ieșit la iveală patru bucăți mari de aur, care împreună cântăreau mai mult de cincizeci de kilograme. Din a cincea legătură însă, au ieșit la iveală șapte pietre mari de râu, pe care Marcu, ce ședea lângă înger, le credea fără valoare. 6. Îngerul însă a spus: „Ai răbdare, în curând îți vei da seama că tocmai aceste șapte pietre au o valoare pământească neprețuită! Adu un ciocan greu și le vom cerceta!” 7. Plin de curiozitate, Marcu s-a grăbit spre cămara lui cu unelte și a adus repede un ciocan mare de fler pe care l-a dat îngerului. Acesta a luat una dintre pietre în mână și i-a dat, cu mare atenție, câteva lovituri; crusta albicioasa a căzut și a dat la iveală o perlă de mărimea unui cap de om, iar toți s-au mirat peste măsură. 8. Pe suprafața acestei perle erau gravate tot felul de hieroglife și alte semne, între altele, era și o reprezentare a templului din stâncă, JABUSIMBIL, din vremea când, după o sută șaptezeci de ani de muncă plină de sudoare și de jertfă, fuseseră terminate cele patru figuri uriașe și se mai lucra doar la câteva detalii și la gravarea de mari hieroglife și tot felul de alte semne, iar lucrul la poarta din mijloc, între cei doi uriași, fusese întrerupt. Cel ce putea dezlega aceste semne care erau destul de clare, acela avea în fața sa istoria originii acestui templu, precum și motivul pentru care egiptenii de atunci ridicaseră acest edificiu aproape de malul Nilului. 9. Această perlă era de neprețuit nu numai pentru mărimea ei uriașă, ci și pentru valoarea ei istorică, în același timp, ea provenea dintr-o perioadă străveche a pământului, cu multe mii de ani înainte de a fi călcat primul om pe pământ. 10. În acea vreme, pe când în mare trăiau scoici uriașe, cea mai mare suprafață a Africii de acum se afla sub apele celei mai mari mări pământești. Vechii egipteni au găsit această scoică pe când făceau săpăturile la prima piramidă. Când au deschis scoica, au găsit șapte perle, iar una dintre acestea era aceasta care tocmai fusese eliberată din crusta ei. 11. Bineînțeles că acum îngerul era asaltat cu tot felul de întrebări, însă el a dat doar scurte lămuriri, așa cum au fost redate și aici. 12. După ce Rafael a terminat cu lămuririle despre prima perlă, el a spus: „V-am spus acum, pe scurt, ce era necesar să aflați. cercetăm acum și cea de-a doua perlă, care este ceva mai mică decât prima!” 13. Îngerul a luat a doua perlă și i-a dat jos crusta în același fel. Și aceasta era acoperită cu semne și hieroglife. Pe fața ei netedă se putea recunoaște foarte bine micul templu din JABUSIMBIL, și, lângă el, era desenat un cap asemănător cu cel al marelui Sfinx, îngerul era acum din nou asaltat din toate părțile cu întrebări despre semnificația acestor semne și imagini. 14. Și îngerul a spus: „Prieteni, fără deplina revelare a spiritului în suflet nici un om nu poate pricepe ceva din ceea ce stă scris pe această perlă!” 15. Deși această perlă este la fel de veche ca și prima, ea a fost gravată o sută de ani mai târziu, pe vremea când s-au încheiat lucrările la templul cel mic din stâncă, dar pe când lucrările interioare la marele templu nu erau încă încheiate. De aceea aici micul templu este reprezentat în întregime terminat. 16. Capul îl reprezintă pe regele păstor de atunci, cel de-al șaptelea, care își luase numele de SHIVINZ (care a fost înțeles greșit ca SFINX), cel vioi, cel plin de inițiativă. El a atins vârsta de aproape trei sute de ani și capul lui a fost sculptat dintr-o stâncă de granit de dimensiuni colosale și poate fi văzut și astăzi, căci s-a păstrat destul de bine. 17. Acest SHIVINZ a adus mari îmbunătățiri învățământului, creșterii animalelor și culturii țării și era preaslăvit de către poporul său precum un zeu. Aceste inscripții pomenesc tocmai despre aceste îmbunătățiri pe care spiritul său foarte treaz le-a adus țării sale. 18. Nu el s-a ocupat însă cu lucrările la marele templu, pentru că această muncă au făcut-o doi dintre strămoșii săi foarte devotați marelui Spirit nevăzut al lui Dumnezeu. Din mare respect pentru ei și spre veșnica lor amintire, el a dat dispoziții ca figurile celor doi strămoși să fie sculptate din piatră, în mărime colosală, în poziție șezând, nu departe de templu, pe o câmpie frumoasă. Și, pentru că cei doi nu aveau nici un nume și din curată modestie nu au vrut să poarte vreunul, el le-a dat numele «Cel fără nume» ME MAINE ON (care a fost înțeles greșit mai târziu drept «MEMNON»), iar cele două statui sunt foarte bine păstrate până în ziua de azi.” 19. Conducătorul: „Da, da, noi am văzut toate acestea și le-am admirat îndelung! Dar cât de vechi sunt aceste statui extraordinare?” 20. Îngerul: „De aproape trei mii de ani, și următorii trei mii de ani nu le vor putea șterge urmele! Așteptați încă puțin și vom descoperi și cea de-a treia perlă. Pe suprafața ei veți vedea, pe lângă cele două statui ale strămoșilor lui SHIVINZ, încă un alt monument, care vă va da mult de gândit!”