----------------------------------- Acustic 31.12.2009, 01:29 Capitolul 220 - Despre renaștere și despre educația corectă a omului ----------------------------------- Capitolul 220 Despre renaștere și despre educația corectă a omului 1. (Domnul): „Ce fructe ar face un pom dacă nu ar purta în el însușirile specifice care sunt necesare apariției primului fruct? Ce s-ar petrece dacă ar fi toamnă în loc de primăvară și primăvară în loc de toamnă, urmată de iarna rece și aspră? Frigul iernii nu ar omorî toate florile și toate frunzele pline de speranță, împreună cu adevăratul fruct, trezit din floare la viață? Lemnul pomului va crește pe măsură, dar nu veți mai vedea niciodată vreun fruct pe ramurile lui. 2. La fel este și cu omul, și mai ales cu sufletul lui! Totul devine materie grosieră și din ea nu mai cresc alte roade în afara aceluia care, la urmă, va fi tăiat și ars ca un lemn în focul Judecății de Apoi, pentru ca măcar cenușa lui să folosească drept îngrășământ la purificarea săracei și pervertitei împărății pământești. 3. Cine începe educația copiilor săi cu cea a minții, acela începe construcția unei case cu acoperișul și vrea să adune apa în ciur. Câtă vreme un astfel de om se va ține de o astfel de muncă irosită, ciurul va fi ud, dar nu va păstra nici măcar o picătură din apa vieții, iar minunata viață a sufletului nu va ajunge niciodată înflorească și să dea roade. Ca să poată ține apa, ciurul va trebui mai întâi cârpit printr-o muncă nespus de istovitoare. Dar cât de ușor se poate găuri din nou un ciur cârpit la repezeală, care, după o vreme, va pierde din nou toată apa vie! 4. Din aceasta puteți înțelege că un om care și-a cultivat în primul rând mintea poate să-și educe mai apoi și caracterul prin multe renunțări de sine. Dacă însă nu este destul de grijuliu când face aceasta și nu e atent la nenumăratele petice cu care și-a cârpit ciurul vieții care era plin de găuri (slăbiciuni omenești) și uită doar o găurică (o slăbiciune) ce nu este cârpită îndeajuns de bine, se va convinge singur cum apa vie pe care a adunat-o se va risipi din nou și cum el va deveni, pe neobservate, iarăși vechiul om fără nici un conținut de viață adevărată! 5. De aceea, Eu v-am vorbit în primul rând despre iubirea aproapelui, care vine din iubirea de Dumnezeu! Căci numai ea poate face din voi iarăși oameni în Ordinea divină de viață. Nu vă lăsați orbiți de lume, căci tot ce vă ea este moarte și judecată - un rod al minții! Numai iubirea, doar ea, poate transforma! 6. Pentru aceasta am venit Eu în lume, ca să arăt vouă adevărata cale de întoarcere la Ordinea divină și adevărata cale pe care să mergeți mai departe în această Ordine de viață până veți ajunge la adevărata revelare a spiritului în suflet, după care nu mai este cu putință căderea. 7. Cred că sunt foarte clare acum toate acestea, pentru că acelora care odată au căzut din Ordinea divină nu le ajută prea mult doar întoarcerea cârpită a sufletului. Sufletul trebuie să se rupă mai întâi cu totul de ordinea greșită, înainte ca spiritul să fie revelat din plin în suflet. Însă sufletul cârpit și adus astfel pe calea cea dreaptă nu își poate menține această stare, pentru că puterea lumii și avantajele ei vremelnice ademenesc din nou sufletul abia lipit și cârpit, iar când ademenirea devine puternică, sufletul cade din nou în greșeală. 8. Pentru a împiedica aceasta am venit Eu să arăt noua cale. Spiritul Meu, care este una cu Spiritul lui Dumnezeu Tatăl, pe care El însuși l-a pus și îl pune în fiecare suflet ca o scânteie din iubirea Sa divină, din care se hrănește iubirea voastră pentru El și, prin ea, pentru aproapele vostru, va crește astfel în sufletele voastre și, după ce va ajunge la puterea și mărimea potrivită, se va uni pe deplin cu sufletul și va deveni una cu acesta. Acest act se numește și se va numi de acum înainte renaștere în spirit. 9. Cine a atins această stare va fi cu mult deasupra unui suflet doar desăvârșit prin el însuși, care poate și el multe dar niciodată tot ceea ce poate un suflet întru totul renăscut. 10. Această scânteie din Iubirea divină este descoperită pe deplin în inima unui om abia atunci când acesta a cunoscut Cuvântul divin (Logosul divin creator) și l-a primit întru totul și cu toată iubirea în inima lui. Până atunci, oricât de desăvârșit ar fi sufletul unui om, el nu va atinge renașterea în spirit. Căci, fără Cuvântul divin, pe care Eu vi-l vestesc acum vouă, nu se poate aprinde scânteia iubirii divine în inima sufletului vostru, iar, dacă ea nu este aprinsă, nici nu are de unde să crească ea în suflet, și acesta nici nu poate să renască în spirit. 11. Prin urmare, și copiii care au fost botezați în numele Meu au primit în inima sufletului lor scânteia iubirii divine. Ea însă nu va crește dacă educația nu este bună; va crește însă dacă educația se va face după Ordinea divină pe care v-am arătat-o foarte limpede, după care mai întâi este îngrijit caracterul și de abia după aceea mintea. Caracterul va fi însă educat prin adevărata iubire, prin blândețe și prin răbdare. 12. Învățați-vă devreme copiii să-și iubească Tatăl din ceruri, arătați-le cât de bun și iubitor este El, El a făcut toate câte sunt pentru prea binele omului și cât de binevoitor este El mai ales față de copilașul care-L iubește mai presus de toate! Faceți-i atenți, în orice împrejurare deosebită, totul este făcut și se petrece din voia Tatălui Ceresc și astfel veți îndruma inimile celor mici spre Dumnezeu Tatăl și iubirea Sa sfântă va începe să înflorească în inimile lor! Dacă veți îndruma astfel copiii, osteneala voastră va da în curând cele mai fierbinți roade; altfel va da doar spini și scaieți, pe care nu cresc nici struguri, și nici smochine! 13. Spuneți-Mi acum deschis dacă ați înțeles bine aceasta: cum și de ce sunt în stare frații noștri negri să facă asemenea fapte care vouă par minuni de neînțeles!”