----------------------------------- Acustic 31.12.2009, 18:36 Capitolul 229 - Cyrenius Mă roagă să lămuresc mai în detaliu cum trebuie educat creierul ----------------------------------- Capitolul 229 Cyrenius Mă roagă lămuresc mai în detaliu cum trebuie educat creierul 1. Cyrenius a spus: „Doamne, Tu ne-ai vorbit clar, dar, pentru ca să pot înțelege cu totul învățătura Ta, ar trebui să știu cum este alcătuit creierul din capul oamenilor, altfel îmi este cu neputință-mi imaginez tăblițele din creierul lor, pe care, printr-o educație corectă, se impregnează imagini spirituale, iar, printr-una greșită, se impregnează imagini lumești, materiale! Și încă mai puțin îmi pot imagina cum se pot imprima pe astfel de tăblițe diferitele imagini de viață. 2. Nu ai vrea Tu, Doamne, - pentru că Ție Îți sunt toate cu putință - ne arăți o astfel de tăbliță, atât din creierul anterior, cât și din cel posterior, ca să ne facem o imagine corectă despre ceea ce Tu însuți ne-ai spus că este de o mare importanță?! La o astfel de învățătură atât de însemnată, dacă nu ești lămurit cu una dintre noțiuni, nici întregul nu-ți va fi clar! 3. În sufletul nostru este încă prea puțină lumină ca să recunoaștem noi înșine forma acestor tăblițe ale creierului, ne dăm seama de starea lor sau chiar să avem viziuni profetice, privindu-le. Pentru noi, suflete slabe de oameni albi, este de mare importanță ne facem o imagine corectă măcar despre acea parte a organismului nostru de a cărei educație corectă depinde aproape în întregime binele vieții. Cum am spus, Doamne, dacă aceasta este și voia Ta, vrea tare mult să văd una sau mai multe astfel de tăblițe; și, dacă se poate, și din cele cu desen corect și din cele cu desen greșit!” 4. Eu am spus: „Am știut că voi aduce în această stare, ca să recunoașteți voi înșivă lipsurile și că va chinui o adevărată sete de a căuta și de a umple ceea ce vă lipsește. Și, uite, această căutare a ta îmi este mai dragă decât cea pentru care aproape că te-ai răzvrătit mai înainte, când Eu v-am arătat că sufletul unuia chiar pe de-a-ntregul renăscut nu va putea să facă niciodată, în lumea creaturilor materiale, minunile pe care le poate face un suflet care de la început este pur și nestricat! 5. Eu ți-am spus prea bine că un suflet renăscut în spirit poate să facă ceea ce Eu însumi pot să fac, dar, bineînțeles, numai în și prin Ordinea divină veșnică. Dar, cu aceasta, se pare că tu nu ai fost mulțumit de tot! Tu însă nu ții seama că aceste suflete pure și dintotdeauna nestricate nu pot nici ele să facă decât ceea ce este cu putință și este permis în Ordinea divină. 6. Căci tot ceea ce ele pot face prin sfera lor exterioară de viață și care vouă vi se pare atât de miraculos este ceva ce este la fel de normal pe cât de normal este faptul că acest pământ de aici este acoperit de iarbă și mușchi, și apa acestei mări rămâne în această adâncitură, datorită greutății sale. Aceste două fenomene naturale îți par cât se poate de normale, dar la fel de normale ți-ar putea părea, în aceeași ordine divină, ceea ce aceste suflete, care au fost dintotdeauna pure, sunt în stare să facă, fiind necesar vieții lor pământești, în condițiile țării în care locuiesc. 7. Pe cât de neagră este pielea acestor nubieni, pe atât de luminoase le sunt sufletele. Ei cunosc în cea mai mare parte cele mai importante organe ale trupului lor și tăblițele creierului le sunt binecunoscute. Sufletul lor, dintotdeauna pur, poate să-și cerceteze trupul prin intermediul tăblițelor și, dacă ceva nu este în ordine, ei văd locul unde zace răul, precum și în ce constă acesta. 8. Prin sfera lor exterioară de viață, care în acele momente este foarte puternică, ei găsesc foarte repede planta prin care răul poate fi îndepărtat. Numai când tendoanele și arterele devin leneșe și neputincioase, iar sângele devine gros, atunci ei cred că nu mai există plantă care să împiedice slăbiciunile bătrâneții și să ajute în mod natural trupului care a îmbătrânit și a devenit slab și foarte obosit. Atunci ei cred că cel mai bine este ca sufletul să se întărească și să părăsească trupul, care a devenit neputincios și decrepit, și să plece, eliberat de toate lanțurile pământești, în țara fericirii, care există dintotdeauna între soare, lună și pământ. 9. Acești oameni nu au nici cea mai mică urmă de teamă de moarte, dar se tem de slăbiciunea trupului, căci prin aceasta le slăbesc puterile sufletești și astfel sufletul trebuie să rămână pentru o vreme slab.”