----------------------------------- Acustic 31.12.2009, 19:09 Capitolul 242 - Aparenta nedreptate în ceea ce privește îndrumarea sufletului aici și pe lumea cealaltă ----------------------------------- Capitolul 242 Aparenta nedreptate în ceea ce privește îndrumarea sufletului aici și pe lumea cealaltă 1.(Matael): „Pe această lume, mulți se luptă își facă un paradis. Ei își fac un paradis cât de bine pot și vor. Desigur că, pentru aceasta, alte mii de oameni trebuie să sufere și se petrece așa pentru că ei nu au înțeles atât de bine cum să-și facă un asemenea paradis! Cei mulți și chinuiți vor fi stricați în sufletele lor de mânie și de invidie, iar proprietarul paradisului va fi stricat în sufletul lui de plăceri și de preabună stare! Primii sunt condamnați de nevoi și mizerie, iar bogații sunt condamnați de viața lor prea îndestulată! 2. lăsăm acum deoparte aceste legături, căci ele sunt rodul stricăciunii sufletului și această stricăciune o cunoaștem deja prea bine. ne gândim la urmările îngrozitoare de pe lumea cealaltă! Ți se face părul măciucă numai când te gândești mai serios la situația nenorocită în care ajunge acolo un suflet stricat*! Care blestem poate împrumuta unei guri omenești cuvintele pentru a descrie aceasta? Numai cele mai mari suferințe ale focului mistuitor din suflet îl pot aduce, după o perioadă îndelungată de timp, într-o situație doar cu puțin mai suportabilă. Multe suflete pătrund, după miriade de ani pământești, în adâncurile cele mai înspăimântătoare ale suferinței și, după alte miriade de ani pământești, se simt doar cu puțin mai libere decât acum. 3. Doamne, eu am aflat acestea din gura Ta și nu adaug nimic de la mine, dar nici nu las nimic pe dinafară! Dacă gândesc la puterea, iubirea și bunătatea lui Dumnezeu și, pe de altă parte, la acea stricăciune - aparent fără vină - a sufletelor amărâte și la urmările ei veșnice, dintre cele mai înfricoșătoare, iar la urmă la chinurile unui cer al «preafericiților», care nu este cu mult mai bun decât viața unui sclav pe acest pământ, trebuie să-Ți spun deschis, Doamne, cu toată grația pe care mi-ai arătat-o, eu găsesc, cu mintea mea, acestea sunt tare ciudate, și, ca om căruia i s-au dat simțăminte, găsesc că ele sunt o mare nedreptate pe lângă care toate marile nedreptăți strigătoare la cer pe care le-au făcut oamenii sunt doar nimicuri goale! Eu mulțumesc foarte supus pentru o astfel de viață, care n-are decât să continue după moarte cum o vrea! 4. Doamne, ne-ai arătat foarte limpede cum trebuie fiecare om să se transforme pe sine însuși, pentru a se putea înfățișa înaintea Dumnezeirii depline, și că Tu poți doar să-i arăți drumul pe care se poate obține aceasta. Pe scurt, am priceput bine toate acestea și nu mai am nevoie de nici o lămurire. Mi se pare însă foarte crunt că sufletul omenesc, care se întrupează și este educat mai bine de o mie de ani în același fel greșit, trebuie să sufere aproape veșnic pe lumea cealaltă pentru a se îndrepta numai un pic! Tu ne înveți pe noi să fim blânzi și îngăduitori cu sufletele bolnave! Dacă însă un suflet bolnav nu se însănătoșește pe lumea aceasta și ajunge bolnav pe lumea cealaltă, acolo nu-l mai așteaptă nici o urmă de milă ori îndurare, iar eu cred că și acolo ar trebui înlocuită ordinea și dreptatea prin iubire și iertare! 5. vrea să pot recunoaște că viața desăvârșită a sufletului unit cu spiritul din Dumnezeu este cea mai de preț comoară, dar viața ne arată mereu că o comoară își pierde mult din valoare dacă trebuie căutată prea multă vreme și prea asiduu. 6. Un om a vrut să-și ia o nevastă. El o știa deja pe aleasa inimii sale. Când însă s-a dus la părinții ei să-i ceară mâna, i s-au cerut lucruri pe care nici într-o mie de ani el nu le-ar fi putut împlini, iar greutățile pe care le-ar fi avut de întâmpinat păreau de neînvins! Da, atunci nu este de mirare dacă omul nostru și-a pus pofta în cui și s-a însurat cu o altă femeie mai săracă, pentru care nu i s-au cerut decât lucruri ușor de împlinit! 7. Aceasta este, Doamne, plângerea mea și slăbiciunea inimii mele! Am venit la Tine cu ea, pentru că Tu ne-ai cerut tuturor să venim la Tine cu ce n-am priceput! Vrei Tu, Doamne, luminezi cu grația Ta?” (* - Vezi „O revelație Divină despre Iad”, n.r.)