----------------------------------- Acustic 31.12.2009, 19:41 Capitolul 252 - „Tatăl” și „Fiul” în Iisus ----------------------------------- Capitolul 252 „Tatăl” și „Fiul” în Iisus 1. Eu am spus: „Ai vorbit foarte bine! Tatăl este în Mine în plinătatea Lui; dar Eu, ca omul pe care-L vedeți, sunt totuși numai un Fiu al Lui și cunosc în sufletul Meu doar ceea ce El îmi dezvăluie! Eu sunt flacăra iubirii Lui, iar sufletul Meu este lumina din focul iubirii Tatălui! Voi știți deja cum acționează lumina, în veci, în mod miraculos! 2. Soarele, de la care pleacă lumina, are o minunată structură interioară, dar aceasta este cunoscută doar soarelui însuși. Suprafața lui, deși este luminată și însuflețită, nu știe și nu a văzut niciodată cum este alcătuit miezul cel mai profund al soarelui. 3. Da, Tatăl este în Mine din veci, dar miezul Lui îi este dezvăluit sufletului Meu numai atunci când El vrea aceasta. Eu știu însă despre toate câte au fost din veci în Tatăl. Și totuși, Tatăl mai are multe în adâncul Lui despre care Fiul nu știe. Și dacă vrea El să afle despre acestea, trebuie și El să-L roage pe Tatăl! 4. Va veni însă ceasul când Tatăl din Mine va deveni una cu Mine, singurul Fiu din veci, și în cel mai adânc miez al Său, la fel cum Spiritul Tatălui (Sinele Suprem Divin) va deveni în curând una cu sufletele din trupurile voastre. De abia atunci, prin Spiritul Tatălui, vi se va dezvălui totul, chiar și ceea ce acum este cu neputința să fie dezvăluit! Și astfel știe numai Tatăl din Mine despre multe, iar Fiul nu știe! Ai înțeles acum aceasta?” 5. Mai mulți ucenici au spus: „Ah, aceasta este din nou o învățătură tare ca piatra! Suntem nevoiți să cerem din nou lămuriri! Dacă Tu și Tatăl sunteți una, cum poate Tatăl din Tine să știe mai mult decât Tine, și totuși, după învățătura Ta, Tu ești Tatăl însuși?! Ah, asta s-o priceapă cine poate - noi nu putem! E tot mai greu de priceput! Se poate să se ascundă un înțeles în toate acestea, dar la ce ajută acesta? Noi tot nu putem pricepe! Doamne, noi Te rugăm să ne mai lămurești încă o dată, dar mai limpede și mai pe îndelete, căci altfel nu ne descurcăm!” 6. Eu am spus: „Oh, copii, copii! Câtă vreme va trebui să mai dădăcesc până veți înțelege?! Eu vă vorbesc acum ca un om vouă, oamenilor, și voi nu înțelegeți omul. Cum vreți să înțelegeți mai târziu un cuvânt curat de la Dumnezeu?! Ca să pregătesc însă pentru aceasta, voi da acum niște lămuriri amănunțite; de aceea ascultați-Mă bine! 7. Imaginați-vă drept «Tatăl» corpul acestui soare al nostru, în care sunt îndeplinite toate cerințele ca învelișul luminos, pe care voi îl vedeți, ia naștere mereu și mereu, învelișul luminos este pentru corpul soarelui cam la fel cum este aerul din atmosfera care înconjoară pământul până la câteva înălțimi de om și care formează împreună cu pământul, văzut de pildă de pe lună, o formațiune mare, destul de puternic luminoasă. 8. Cum ia naștere însă aerul pământului? Răspunsul este: din cele mai profunde procese vitale ale pământului. Miezul pământului este plin cu aer și un important surplus din acest aer se adună mereu în aceeași măsură în jurul pământului. Pentru ca miezul pământului să dea mereu naștere aerului, trebuie ca acolo să fie un foc continuu, viu, care ia naștere din intensa activitate a spiritelor din adâncul pământului. 9. Imaginați-vă acum următoarele: focul interior reprezintă ceea ce Eu numesc «Tatăl» și din toate elementele «topite» în foc va lua naștere aerul, care reprezintă ceea ce noi numim «suflet». 10. Focul însă n-ar putea exista fără aer, iar aerul n-ar putea lua naștere fără foc. De aceea focul este și aer, și aerul este și foc, căci flacăra este într-adevăr aer ale cărui spirite sunt foarte active, iar aerul - în sinea iui - este foc pur, dar în care spiritele sunt liniștite. Este ușor de înțeles faptul că, la urma urmei, focul și aerul sunt una. Până când spiritele aerului nu sunt agitate într-o anumită măsură, aerul rămâne aer și de aceea este o mare diferență între aerul agitat - ca foc - și aerul liniștit. 11. În focul însuși este lumina și prin aceasta – din punct de vedere spiritual - cea mai pură și înaltă cunoaștere. În aerul pătruns de lumina focului se află, de asemenea, o cunoaștere deplină, totuși într-un grad mai scăzut. Dacă însă aerul liniștit va fi agitat, astfel încât să devină el însuși foc și lumină, atunci poate fi recunoscută și în el cea mai înaltă și curată cunoaștere. 12. Pământul, având o astfel de alcătuire, se aseamănă cu un om. Focul interior este spiritul activ al iubirii din suflet, iar aerul este asemenea sufletului, care poate fi, de asemenea, un spirit de foc atunci când este pătruns de spiritul iubirii și devine astfel una cu spiritul! Iar aceasta se petrece atunci când sufletul renaște în spirit. 13. Și priviți, aceeași relație o întâlnim și la soare, în miezul lui, el este un foc dintre cele mai puternice. Lumina lui depășește cu mult lumina atmosferei exterioare a soarelui. Din această lumină se va naște mereu cel mai curat aer al soarelui, iar acest aer devine, la suprafața soarelui, foc și lumină, dar într-un grad mai scăzut decât focul și lumina atotputernică din miezul soarelui. Lumina de la suprafața soarelui este, în esență, aceeași cu cea a focului din centrul marelui soare! Ea nu are nevoie decât de o activitate la fel de mare și ea va fi asemenea focului din interior. 14. Acum, acest foc din miezul soarelui este asemenea Tatălui din Mine și Eu sunt lumina și, în același timp, și focul care ia naștere mereu din focul de bază central, prin care a fost creat și menținut tot ce există. Deci Eu, în forma Mea prezentă, sunt exprimarea Tatălui din adâncul Meu și de aceea tot ce este al Tatălui este și al Meu și, în același timp, tot ce este al Meu este și al Tatălui, iar Eu și Tatăl trebuie să fim pe deplin una, numai cu deosebirea că în focul interior din centru trebuie să fie mereu o cunoaștere mai adâncă decât în lumina de la exterior, care este activată mereu de focul interior, întotdeauna însă numai atât cât este nevoie. 15. Eu însă putea oricând să îmi întețesc activitatea, dar atunci ar fi gata cu voi, la fel cum ar fi și cu toate corpurile cerești care se rotesc în jurul acestui soare dacă atmosfera exterioară soarelui s-ar aprinde vreodată și ar deveni la fel de puternică precum focul interior al soarelui, a cărui putere ar agita toate spiritele în spațiul cosmic îndepărtat într-o măsură atât de mare încât într-o clipită toată materia s-ar dizolva dintr-odată și ar deveni o mare nesfârșită și prea puternică de foc! Acum, materia din miezul soarelui este astfel alcătuită încât să poată suporta acest foc prea puternic, iar apele care curg într-una spre acesta, ca urmare a circulației continue - la fel cum este la om circulați sângelui - îi dau focului mereu de lucru spre a devora, dizolva și a forma din nou aer și, din acesta, din nou apă. Datorită acestei circulații continue, focul nu poate să atace corpul propriu-zis al soarelui și să-l distrugă. Și chiar dacă mereu vor fi devorate părți din el, ele se înlocuiesc mereu cu apă. Și astfel trebuie să se păstreze toate în această ordine. 16. Dacă priviți această analogie mai îndeaproape, ar trebui să fie acum clar ce este de fapt «Tatăl» și ce este «Fiul», ce este sufletul și ce este spiritul din el! Spuneți-Mi dacă nici acum nu sunteți lămuriți întru totul!”