----------------------------------- Acustic 31.12.2009, 20:22 Capitolul 259 - Pilde de inteligență la animale ----------------------------------- Capitolul 259 Pilde de inteligență la animale 1. (Nubianul): „Ne-am uitat la ei nestingheriți vreo jumătate de zi și am remarcat că în fiecare gest al acestor animale era un anumit plan și o anumită ordine, și ne miram de deosebita lor pricepere, cu care îndeplineau această treabă. M-am gândit că ar fi trebuit să obosească, dar nu se vedea la ele nici o urmă de oboseală. Tot timpul au lucrat neistovit și începeau lucrul din nou și din nou cu și mai multă hărnicie. 2. Cam după vreo trei ceasuri, bărbătușul a venit din nou la noi ca să ne spună acest banc de nisip necesită o muncă de cel puțin patru zile, iar pe malul celălalt se află, de asemenea, o ridicătură de nisip în care sunt ascunse multe ouă de crocodil. Și acelea trebuiau devorate, altfel într-un an apele Nilului s-ar umple de mokeli (crocodili), iar în zece ani s-ar înmulți atât de mult încât nici un om n-ar mai îndrăzni să se apropie de Nil. El a mai spus că locuitorii acestei țări nici nu le pot fi îndeajuns de recunoscători lor, ihneumonilor, pentru curățirea râului de aceste lighioane rele, și în josul și în susul râului. 3. Servitorul meu l-a întrebat pe harnicul bărbătuș cum de se mai află crocodili în Nil acum, când el vede cât de harnici sunt ihneumonii. Bărbătușul i-a răspuns cu toată seriozitatea: «Aceasta este voința marelui Spirit al naturii, ca pe acest râu crocodilii să nu dispară de tot niciodată. Căci și menirea lor este să fie de folos pământului și locuitorilor lui. Ei nu au voie însă se înmulțească peste măsură, iar pentru aceasta avem grijă noi. Marele Spirit a rânduit totul cu multă înțelepciune și toate sunt astfel încât o viață-și găsească împlinirea în alta. Trecerea este întotdeauna amară, dar cu atât mai plăcută este existența mai înaltă.» 4. Servitorul l-a întrebat cum de a ajuns el la cunoașterea marelui Spirit. Bărbătușul a început să chicotească ca și când ar fi râs. Apoi i-a zis servitorului: «Noi vedem în fiecare zi soarele Lui pe cer și toate spiritele bune care vin din El la noi! De unde vin ele, dacă nu din marele Spirit din soare?!» 5. Servitorul l-a întrebat din nou pe bărbătuș: «Îl preamăriți voi pe acest Spirit mare de lumină?» Bărbătușul a răspuns: «Ce întrebare ciudată din partea marelui om! Doar nu sunteți mai proști decât noi, biete animale?! Dacă facem mereu și cu plăcere voia Lui pe care ne-a dezvăluit-o în natura noastră, atunci îl slăvim cel mai bine pe marele Spirit! Ori puteți voi să respectați unul pe celălalt mai bine decât împlinind cu bucurie voia aproapelui vostru?! Uite, aceasta este totul: împlinești voința aceluia pe care-l respecți și îl slăvești cu adevărat!» Zicând aceasta, bărbătușul a plecat din nou la treaba lui de pe malul râului. Am părăsit și noi locul atunci și am plecat acasă, la treburile noastre. 6. La câteva zile după aceasta, le-am adus lapte și brânză, o hrană pe care au mâncat-o cu mare plăcere, dar abia la o zi după ce și-au terminat lucrul. 7. Servitorul l-a întrebat pe bărbătuș dacă, pentru oameni, carnea de crocodil este bună, bineînțeles după ce a fost prăjită la foc. Bărbătușul i-a răspuns că doar carnea de pe burtă este digerabilă, cealaltă carne însă nu e bună la nimic pentru că nu este digerabilă. Hipopotamul este mai bun, dar și mai bună este carnea vițelului Nilului, care însă trăiește mai ales în apropierea mării, în adâncul apei și numai în timpul furtunilor vine la suprafața apei și atunci se joacă cu bărcile oamenilor. 8. După aceste lămuriri, au sărit toți șapte în apă și au înotat pe malul celălalt al Nilului, unde le-am pierdut urma, căci nu i-am mai urmărit, cunoscându-le acum îndeajuns natura și caracterul. 9. Am povestit acum acest episod pentru că, pentru mine, era ceva cu totul nou și n-am mai întâlnit atâta înțelepciune la nici un alt animal. 10. Intre păsări însă sunt unele foarte înțelepte, mai ales berzele,ștele sălbatice, cocorii și rândunelele. Dintre animalele patrupede, cămila, dar mai ales marele elefant, măgarul, câinele, maimuța, capra, apoi vulpea, ursul și leul sunt sigur dintre cele mai inteligente și folosesc un limbaj foarte ușor de înțeles. Inteligența celorlalte animale de casă este mai redusă, iar limbajul lor este greu de înțeles. Dintre animalele cu sânge rece, marea șopârlă este între primele, căci ea este considerată de noi drept profet și ne vestește de multe ori cu multe zile înainte ce va urma. De aceea noi ne îngrijim în mod deosebit de aceste animale și le hrănim cu lapte și brânză. 11. întreb mereu de unde își iau animalele această înțelepciune. Tot ce v-am povestit acum nu este o fabula, deși mulți dintre albii fără cunoaștere vor fi crezând că fabulez. Dacă însă tot nu puteți crede ceea ce v-am povestit, aduceți aici un măgar și servitorul meu îi va pune întrebări și îi va spune să facă ceva, iar animalul va face desigur aceasta!”