----------------------------------- Acustic 12.1.2010, 21:34 Capitolul 5 ----------------------------------- Capitolul 5 Mărturia lui Ioan Botezătorul, care neagă ar fi spiritul lui Ilie, dar care mărturisește cu umilință este precursorul lui Mesia (Ioan 1, 19-30) (19) Iată mărturisirea care a fost făcută de Ioan atunci când Iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: 'Tu cine ești? " (20) El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu el este Mesia. (21) Și ei l-au întrebat "Dar tu cine ești? Ești Ilie? "Și el a zis: "Nu sunt" "Ești proorocul?" Și el a răspuns: "Nu!" (22) Atunci i-au z/s: "Dar tu cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți? " (23) "Eu ", a zis el, "sunt glasul celui care strigă în pustie: «Neteziți calea Domnului», așa cum a zis proorocul Isaiia." (24) Trimișii erau din partea fariseilor. (25) Ei i-au mai pus atunci următoarea întrebare: "Atunci de ce botezi, dacă nu ești Mesia, nici Ilie, nici proorocul? " (26) Drept răspuns, Ioan le-a zis: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află Unul, pe care voi nu-L cunoașteți (27) El este Acela care vine după mine, - și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic nici măcar să dezleg cureaua sandalelor lui. " (28) Toate acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. (29) A doua zi, Ioan L-a văzut pe Iisus venind la el, și atunci a zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu, care trebuie să ridice păcatul lumii! (30) El este Acela despre care eu ziceam: "După mine trebuie să vină un Om, care este înaintea mea, căci El era înainte de mine. 1. Versetul 19 descrie doar un fapt pur exterior, care nu are nici un sens profund. Dar este ușor de dedus de aici că, datorită credinței lor puternice, evreii au presimțit în acele timpuri că lumina primordială sau viața originară a lui Dumnezeu se va apropia de oameni pe acest pământ și că ea chiar trebuia deja să fie pe pământ. Ei își imaginau însă această viață originară a oricărei vieți se afla în Ioan și că el putea să fie Mesia Cel Promis. 2. Fiind mai mult împinși de presimțirile lor decât de chemările lui Ioan, ei au urmărit să afle adevărul și tocmai de aceea ei l-au întrebat dacă era Hristos, Ilie sau un alt profet. 3. Ei l-au întrebat pe Ioan dacă era Ilie sau un alt profet deoarece era scris în profeții că Ilie îl va preceda pe Mesia și îi va anunța sosirea. Ar fi trebuit de asemenea să existe și alți profeți care să vină înaintea lui Mesia, ca heralzi! Trimișii de la Ierusalim, care cunoșteau bine scripturile, știau ce îl întrebau pe Ioan, dar el a declarat că nu era nici unul dintre aceștia. 4. Trimișii au insistat însă: cine era el atunci? 5. La această întrebare, Ioan a răspuns că nu este decât vocea care strigă în deșert, pregătind calea Domnului, așa cum a anunțat Isaiia! 6. Putem aici să ne întrebăm de ce striga Ioan în deșert, unde nu locuia nimeni; căci el ar fi făcut mai bine să se adreseze oamenilor din regiunile populate. Cui folosea să strige astfel în deșertul morții, unde strigătele se pierdeau înainte de a fi percepute de vreo ureche? Și la ce folosea ca o singură ureche să audă ceea ce era atât de important pentru întreaga umanitate? 7. Trebuie să spunem în legătură cu acest aspect că acolo textul se referă mai mult la deșertul spiritual care exista în inima umană, decât la micul deșert din Betabara, care se afla de cealaltă parte a Iordanului, Ioan alesese să trăiască efectiv în acest deșert din Betabara, pentru a predica și boteza aici tocmai pentru ca acest deșert să ofere oamenilor imaginea inimii lor goale și împietrite, plină de spini, de mărăcini, de buruieni și de vipere, în acest deșert al oamenilor, Ioan simboliza trezirea conștiinței, pe care el o trăia intens într-o formă pur spirituală. El predica acolo pocăința pentru iertarea păcatelor, pregătind astfel calea intrării Domnului în inima umană care devenise stearpă (la fel ca și deșertul). 8. Rămâne să mai lămurim de ce nu recunoaște Ioan că el este Ilie sau un alt profet, când de fapt - după propria Mea mărturie absolută - el era deopotrivă și profet, și Ilie. Am spus chiar Eu însumi, într-o ocazie potrivită, apostolilor și altor persoane care Mă ascultau: Trebuie să acceptați această mărturie, Ioan a fost Ilie, cel care trebuia să preceadă". 9. Rațiunea acestei negări ține de faptul că Ioan se referea atunci la noua sa misiune și nu la vechea activitate pe care el a desfășurat-o atunci când spiritul său, la timpul respectiv, a venit pe pământ sub forma lui Ilie. 10. Leviții și preoții care fuseseră trimiși de farisei nu puteau să înțeleagă de ce botează Ioan, de vreme ce el nu era nici Ilie, nici un profet, căci numai preoții și profeții erau autorizați să facă aceasta. 11. Ioan le-a spus atunci: "Eu nu botez decât cu apă, ceea ce în realitate semnifică faptul că eu nu fac decât să spăl inimile impure, care au devenit incapabile să îl primească pe Cel care deja este în mijlocul vostru și pe care orbirea voastră spirituală împiedică-L recunoașteți.'" 12. Acești trimiși îi reprezintă pe toți aceia care Mă caută în exterior și care se vor întreba până dincolo de moarte unde este Hristos, când și unde trebuie El să vină, în timp ce adevăratul Hristos nu se poate afla decât în inimă, acolo unde El locuiește mereu. Aceasta este o mare rătăcire. Asemenea oameni nu-L caută niciodată pe Iisus în singurul loc în care El poate fi găsit! 13. Prea puțin conta pentru preoțime faptul că Ioan aducea astfel o mărturie de o mare umilință, el fiind cel care știa foarte bine cine era Hristos, care a venit pe pământ; mărturia lui Ioan nu i-a impresionat însă deloc pentru că ei nu voiau un Mesia sărac, umil și fără glorie. Lor le trebuia cineva în fața căruia toată lumea să fugă plină de spaimă! 14. Pentru ei, Mesia nu putea să apară decât la Ierusalim, coborând din cer, înconjurat de miliarde de îngeri, într-o lumină mai strălucitoare decât soarele. Un asemenea Mesia nu putea să locuiască decât în Templu și trebuia să detroneze toți tiranii. El ar fi trebuit, conform convingerilor lor, îi transforme imediat pe toți evreii în ființe nemuritoare și să le procure toți banii din lume, sau cel puțin să arunce în valuri, cu un vuiet teribil, toți munții în aparență inutili și, în orice caz, pedepsească toată calicimea cea murdară. Abia atunci ar fi putut evreii să creadă în El și ei ar fi spus: "Doamne, tu ești înspăimântător de puternic și totul trebuie să se plece în fața Ta ca să nu fie făcut praf și pulbere. Marele Preot nu este demn să desfacă nici măcar curelele sandalelor Tale". 15. Iată însă Hristos a venit în sărăcie, trăind umil, precum cei mici și slabi. (