----------------------------------- Acustic 15.1.2010, 19:37 Capitolul 24 ----------------------------------- Capitolul 24 Mărturia lui Ioan Botezătorul. Carnea (Materia) trebuie să scadă pentru ca spiritul să poată crește. Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. (Ioan III. 27-36) (27) Drept răspuns, Ioan i-a zis: "Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. (28) Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: «Nu sunt eu Mesia, ci sunt trimis înaintea Lui». (29) Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină. (30) Trebuie ca El să crească, iar eu să micșorez. (31) Cel ce vine din ceruri, este mai presus de toți; cel ce este de pe pământ, este pământesc și vorbește ca de pe pământ. Cel ce vine din ceruri este mai presus de toți. (32) El mărturisește ce a văzut și a auzit și totuși nimeni nu primește mărturia Lui. (33) Cine primește mărturia Lui. adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. (34) Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură. (35) Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. (36) Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el. " 1. Ioan s-a recules și le-a spus discipolilor săi: "Asculta-ți-mă! Iată cum stau lucrurile, după cum mi se pare mie! Nimeni nu poate să-și atribuie caracteristicile spiritului fără-i fi fost date din ceruri. Omul excepțional pe care L-am botezat pe celălalt mal al Iordanului și asupra căruia am văzut coborând spiritul lui Dumnezeu, cu blândețea unei porumbițe când ea se așează în cuibul ei, sub forma unui mic nor de lumină, și despre care am depus mărturie, nu putea, ca simplu om, aibă ceea ce are! El este mai mult decât un simplu om; se pare chiar că El are puterea de a lua orice dorește din ceruri pentru a păstra și a da oricui dorește El. Eu cred că tot ce avem noi vine prin Grația Lui și este imposibil să-i spunem ce trebuie să facă. El dă și noi primim. El are vânturătoarea în mâna Sa, cu care vântură așa cum dorește. El adună grânele în hambarul Lui, dar în același timp arde pleava în focul Său etern și face ce vrea cu cenușa. 2. Voi ați fost martori la ceea ce le-am spus preoților și leviților care au venit din Ierusalim: 'Eu nu sunt Hristos ci am fost trimis înaintea Lui". Cum aș putea să comentez ce face El, care are vânturătoarea în propria Sa mână și care face ceea ce vrea. Noi nu avem dreptul să-i dăm ordine, căci tot câmpul îi aparține Lui. Grânele sunt ale Lui (copiii lui Dumnezeu), la fel și pleava (copiii lumii sau ai diavolului), hambarul este al Lui (cerul), toate îi aparțin Lui. Focul infernului, care nu se stinge niciodată, îi aparține de asemenea. 3. Cel care are mireasă (înțelepciunea cerului) este un mire drept. Dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui și această bucurie a mea este deplină. Când Domnul va veni, acesta va fi sfârșitul mesagerului, pentru că mesagerul nu poate să anunțe decât sosirea Domnului. Când Domnul este aici, nu mai este nevoie de mesager. 4. De aceea, eu trebuie să micșorez (să retrag), pentru ca Domnul să crească în mijlocul oamenilor acestui pământ. Voi ați fost până acum discipolii mei; de când v-am fost trimis ca mesager, care dintre voi poate spune că m-a auzit slăvindu-mă în vreun fel? întotdeauna am adus slavă Celui căruia îi aparține această slavă, spunând că eu nu sunt demn să-i desfac nici măcar cureaua de la sandale. Nu m-am pus niciodată înainte și am depus la picioarele Lui toată gloria pe care oamenii, în orbirea lor, vroiau să mi-o aducă mie. De aceea, mai spun încă o dată: sarcina mea a luat sfârșit. Domnul vine El însuși, deci predecesorul Lui nu mai este necesar. Mesagerul (carnea) trebuie să se micșoreze pentru ca Domnul (spiritul) crească deasupra întregii cărni. Intre mesager și Cel care trimite mesagerul acolo unde vrea El, diferența este foarte mare. 5. Cel care are puterea de a stabili legile este sus; cel care trebuie să asculte este jos. Nu poate să fie nimeni sus care n-a venit de Sus, dar Cel care vine într-adevăr de acolo este mai presus de toți. Cine vine de pe pământ nu poate să fie de Sus, el nu este decât de pe pământ și nu poate vorbi decât despre pământ. Cel care vine din ceruri este mai presus de toți, pentru că El este Domnul și poate face ceea ce vrea El, boteze cu apă, cu foc și cu spirit, pentru că totul este al Lui. 6. Eu cred că El nu botează cu apă, ci cu foc și cu spirit. La început, discipolii lui vor boteza cu apă, la fel ca și mine, pe toți cei care nu vor fi încă botezați cu apă de către mine. Dar botezul apei nu servește la nimic dacă nu este însoțit de botezul spiritului lui Dumnezeu. 7. Apa nu este decât apă care spală pielea de praful pământului, însă spiritul lui Dumnezeu este acela cu care doar Domnul Dumnezeu poate să boteze, pentru că spiritul este energia Sa supremă, născută din Dumnezeu, și aceasta confirmă ceea ce el (spiritul) vede și înțelege dintotdeauna. 8. Dar din păcate, nimeni nu a ținut cont de această sfântă mărturie, pentru că ceea ce este noroi, este noroi și nu iubește spiritul. De asemenea, noroiul trebuie să treacă mai întâi prin foc pentru a deveni ulterior spirit, pentru că adevăratul foc devorează totul, până la Spirit - care este el însuși un foc puternic. Iată de ce, botezul Domnului va bulversa multă lume și numeroși vor fi cei cărora le va fi frică-l accepte. 9. Dar cei care vor primi acest botez, adică această sfântă mărturie, vor confirma în fața lumii că Cel care i-a botezat cu spiritul este adevăratul Dumnezeu și că doar El poate să ofere viața veșnică. întrebați de ce trebuie confirmată această mărturie a lui Dumnezeu chiar de către Dumnezeu? V-am spus deja, noroiul este noroi și rămâne noroi. Spiritul este spirit și rămâne spirit. Dacă omul care este făcut din noroi acceptă spiritul în noroiul său, spiritul va rămâne în el, dar numai dacă el nu îl trădează în inima sa. 10. Există oare vreo măsură cu care să fie împărțit spiritul? Dacă ar fi așa, toată lumea ar ști ce cantitate de spirit a primit! Dar cum această măsură nu există, trebuie ca omul pământean, făcut din noroi,-și deschidă în sufletul său o măsură pentru spirit; și, în funcție de pacea care se va stabili astfel în mod plenar în inima lui, omul făcut din noroi va ști într-adevăr cât de copleșit de spirit a fost. 11. La ce v-ar folosi să luați apă din mare cu un vas găurit? Cum ați putea recunoaște atunci ce cantitate de apă ați luat din marea infinită? Voi nu puteți ști ce cantitate de apă ați luat decât dacă vasul este bun. Nivelul apei din mare este mereu același, indiferent dacă luați mai mult sau mai puțină apă din ea. Marea este mare și oricine poate lua apă din ea, mai mult sau mai puțin. Dar nu vom cunoasre măsura decât după ce am luat apă din mare. 12. La fel este și în cazul Celui care este trimisul lui Dumnezeu, care îl mărturisește pe Dumnezeu și care rostește Cuvântul lui Dumnezeu. El este chiar El marea fără margini (adică fără măsură - deci spiritul lui Dumnezeu). Dacă el oferă spiritul său, el nu îl dă după măsura infinită, care nu poate fi decât în Dumnezeu, ci după măsura omului. $i dacă omul vrea să păstreze spiritul, atunci nu trebuie ca măsura lui să fie stricată, nici nu trebuie să lase apa să se verse, ci trebuie să o păstreze într-un vas bine închis. 13. Chiar dacă apare în exterior ca Fiu al omului, Acela pe care L-ați întrebat dacă este Hristos, a primit, din toată eternitatea, spiritul lui Dumnezeu, nu după măsura omului, ci după măsura infinită a lui Dumnezeu însuși; pentru că El însuși este marea infinită a spiritului lui Dumnezeu în Sine. Iubirea Sa este Tatăl Său din toată eternitatea și această iubire nu este exterioară Fiului omului, ci ea sălășluiește chiar în El, căci El este focul, flacăra, lumina și eternitatea întru Tatăl și prin Tatăl. 14. Acest Tată drag L-a iubit atât de mult pe unicul său fiu, încât a pus toată puterea Sa în mâinile Lui, astfel încât, tot ceea ce noi avem - într-o măsură dreaptă - am luat din plenitudinea Sa infinită. El este o ființă din carne printre noi - așa cum mărturisește El însuși - iar cuvântul Său este Dumnezeu; este spirit și carne, adică ceea ce noi numim Fiul. Dar în Sine, Fiul este de asemenea, pentru totdeauna, viața oricărei vieți. 15. Cel care îl acceptă pe Fiu și care crede în El are viața veșnică, pentru că, dacă Dumnezeu însuși este propria Sa viață veșnică și perfectă, în fiecare cuvânt al Său, El există de asemenea în fiecare om care primește și păstrează în el cuvântul Său dătător de viață. Dimpotrivă, cel care nu acceptă cuvântul lui Dumnezeu din gura Fiului și nu crede în Fiu, nu poate primi viața, nu poate nici să o vadă, nici să o simtă în el; iar mânia lui Dumnezeu - care este judecata lucrurilor lipsite de viață, adică legea eternă imuabilă a necesității -, va rămâne asupra lui atât timp cât el nu va crede în Fiu. 16. Eu, Ioan, v-am spus toate acestea și v-am dat o mărturie perfect adevărată. V-am purificat de murdăria pământului cu propriile mele mâini. Duce ți-vă acum și primiți Cuvântul Său, pentru a primi botezul spiritului Său, fără de care efortul meu ar fi în zadar. Eu însumi aș dori să merg acolo. Dar El nu vrea și îi revelează spiritului meu că eu trebuie să rămân aici, pentru că am primit deja în spirit ceea ce vouă lipsește încă". 17. Iată ultima și cea mai importantă mărturie a lui Ioan, pe care nu mai este necesar să o explicăm, căci ea se luminează prin ea însăși. 18. Motivul pentru care toate acestea nu sunt explicate în Evanghelii este mereu același, în acele timpuri exista obiceiul de a nu scrie decât punctual, aspectele principale, restul putând fi dedus fără nici o dificultate de un spirit trezit. Pe de altă parte, Cuvântul viu nu trebuia să fie murdărit și profanat; fiecare verset este prin el însuși o sămânță ce conține în germene viața eternă și plenitudinea infinită a înțelepciunii.