----------------------------------- Acustic 15.1.2010, 22:31 Capitolul 35 ----------------------------------- Capitolul 35 Minunatele amenajări ale locuinței samaritencei. Iisus îi cere să păstreze tăcerea. 1. La sfârșitul mesei, femeia s-a apropiat de Mine, abia îndrăznind să-Mi vorbească. Ea aflase în timpul mesei, de la servitorii medicului, felul în care totul a fost aranjat. Aceștia i-au spus: "Dragă stăpână, Dumnezeu știe cum s-a petrecut! Noi n-am făcut aproape nimic. Medicul n-a făcut nici el nimic; la sosirea lui, totul era deja pregătit! De fapt, înaintea întoarcerii sale, noi eram ocupați cu tot felul de treburi, când a sosit un tânăr de o frumusețe extraordinară, spunându-ne să facem ceea ce îi place Domnului; și noi am început din acea clipă facem exact ce ne-a poruncit să facem acel tânăr uimitor. Dar, lucru ciudat, în momentul în care noi voiam să facem un anumit lucru, acest lucru era deja făcut. Tot ce putem să-ți spunem este că atotputerea lui Dumnezeu s-a manifestat aici în toată gloria Ei și că acest tânăr strălucitor trebuie să fi fost un înger al lui Dumnezeu, căci altfel totul devine inexplicabil. Cel care a intrat în sală alături de tine trebuie să fie un mare profet, de vreme ce este slujit de forțele cerului!" 2. Auzind cuvintele servitorului, femeia, perplexă, nu a mai știut ce să spună; după o îndelungată tăcere, ea a îndrăznit să pronunțe cu o voce abia șoptită: "Doamne, Tu ești mai mult decât Mesia. Tu ești, fără îndoială, Cel care l-a pedepsit pe Faraon, care i-a scos pe israeliți din Egipt și care a proclamat cu glas de tunet legea Sa din înălțimea Muntelui Sinai". 3. Eu i-am răspuns: "Nu a venit momentul potrivit pentru a vorbi despre asta; păstrează deocamdată ceea ce știi în inima ta, dar ai grijă ca această mulțime de oameni, care M-a urmat încă din Iudeea, fie bine găzduită în camerele în care vor dormi. Tu, medicul și discipolii Mei, care sunt zece cu toții, veți rămâne aici. Rezervă patul cel mai bun mamei Mele, femeia care era lângă Mine; căci mama Mea, care nu mai este foarte tânără, a făcut un drum lung pe jos și merită se odihnească". 4. Femeia, în culmea bucuriei de a fi descoperit-o pe mama Mea în spatele acelei sărmane figuri obosite, s-a îngrijit de ea cu toată devoțiunea. Măria a lăudat-o pentru bunătatea ei, recomandându-i să facă tot ceea ce îi spusesem Eu. 5. Când totul s-a liniștit și când doar femeia, medicul și cei zece discipoli ai Mei au mai rămas cu Mine în sala cea mare în care mâncasem, le-am spus discipolilor: "Știți ce v-am spus la Betabara, în Galileea: Veți vedea cerurile deschizându-se și îngerii lui Dumnezeu coborând pe pământ'; este exact ceea ce se petrece acum sub ochii voștri; tot ceea ce ați băut, ați mâncat și ați văzut nu este de pe acest pământ, ci a fost adus de către îngeri din ceruri. Deschideți bine ochii și priviți câți îngeri sunt pregătiți să slujească". 6. Când ochii lor s-au deschis (este vorba despre vederea spirituală), ei au văzut o mulțime de îngeri în slujba Mea coborând din ceruri; căci zidurile casei dispăruseră și toți au văzut cerurile în fața lor. 7. Natanael a spus atunci: "Da, Doamne, Tu ești autentic și adevărat; tot ce spui Tu se realizează pe loc. Adevărat, adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu Cel Viu. Dumnezeu a vorbit lui Avraam prin îngerii Săi. Iacov a văzut în vis o scară pe care îngerii urcau și coborau, dar nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, în afara unui înger care purta înscris pe mâna dreaptă numele Domnului; iar când Iacov s-a luptat cu el pentru a ști dacă este Dumnezeu, o lovitură la șold l-a făcut șchiop. Moise i-a vorbit lui Dumnezeu, dar nu a văzut decât lumină și foc și a trebuit să se ascundă într-o grotă atunci când Dumnezeu a trecut prin fața lui; el nu a avut dreptul să se uite decât după ce Dumnezeu a trecut; și când a privit, nu L-a văzut pe Dumnezeu decât de la spate, dar a trebuit să-și acopere fata cu trei grosimi de voal, pentru că Dumnezeu strălucea mai tare decât Soarele și nimeni nu putea suporta această lumină fără moară. După aceea nu a mai fost decât Ilie, în fața căruia Dumnezeu s-a manifestat printr-un murmur blând. Și iată-Te acum în sfârșit pe Tine însuți.'" 8. L-am întrerupt atunci pe Natanael, spunându-i: "Ajunge, frate, încă nu este momentul. Doar un suflet atât de pur ca al tău, fără falsitate și fără gânduri ascunse, este capabil să vadă acest lucru. Dar păstrează aceasta pentru tine, până când va veni ceasul. Pentru că, vezi tu, nu toți cei care Mă urmează sunt ca tine! 9. Această femeie nu era ca tine, dar iată, ea este acum ca și tine și de aceea ea a înțeles ceea ce tu ai vrut să spui. Dar n-a venit încă ceasul; acesta va veni doar în momentul în care cortina templului se va sfâșia".