----------------------------------- Acustic 16.2.2010, 04:16 Capitolul 78 ----------------------------------- Capitolul 78 Sihar. Păcatul poartă deja în el pedeapsa. Blândețea și răbdarea fac mai mult decât mânia. 1. Comandantul a spus: "Drag și înțelept prieten, ai vorbit bine, dar ce pot spune eu, care sunt un străin? Acum cred, sunt convins din adâncul ființei mele că acest Iisus din Nazaret nu este altul decât Dumnezeu atotputernic; venit sub o formă umană. Nu atât minunile Sale dovedesc asta, cât înțelepciunea Sa nesfârșită, pentru că Cel care vrea să transforme lumea trebuie să fie atât de înțelept pe cât pare a fi El, prin fiecare din cuvintele Sale! 2. Dar acești nemernici se numesc cu nerușinare fiii lui Dumnezeu, care li s-a revelat dintotdeauna și acum că El a venit la ei, îl tratează ca pe un escroc ordinar și vor să-L alunge. Prietene, eu sunt roman și, în ciuda religiei mele de panteist încrâncenat și păgân orb, eu cred și voi rămâne strâns legat, toată viața mea, de noua mea credință. 3. Dacă ar fi vorba de păgâni, fi indulgent, dar cum ei își spun copiii lui Dumnezeu, în timp ce, simultan, îl denigrează, nu pot fi indulgent cu ei. 4. Dacă ei vor să-L alunge pe Dumnezeu, Dumnezeu îi va alunga la rândul Lui; noroiul și buruienile trebuie îndepărtate pentru a fi adunate recoltele frumoase de pe câmpul pe care Domnul însuși l-a aranjat. Dacă rămâne iarba rea, peste puțin timp ea va invada tot ceea ce a semănat Dumnezeu atât de frumos! Spune-mi dacă am dreptate sau dacă greșesc. Ce este mai important: Domnul sau acești caraghioși mizerabili?" 5. Jonael a spus: "Nimeni nu poate contesta faptul că ai perfectă dreptate, dar vezi tu, este necesar sâ-ți mai pui o problemă. Se poate ca acești nemernici să fie atât de înspăimântați încât să plece, regretându-și nebunia, după care se vor îndrepta. Așa că nu este de dorit să-i urmărești, fiindcă un păcat nu există decât atâta timp cât păcătosul persistă în acel păcat. Imediat ce omul renunță la păcatul său și urmează ordinea stabilită de Dumnezeu, omul este eliberat de păcat și de pedeapsă. 6. Culmea greșelii ar fi să pedepsești un om care a devenit mai bun, sub pretextul că a păcătuit înainte. Greșeala ar fi comparabilă cu cea a unui medic care s-ar duce la un bolnav care s-a vindecat, pentru a-i spune: 'Acum că ești perfect sănătos, trebuie să îți pedepsești (prin mutilare) picioarele care erau bolnave înainte!' La ce ar mai folosi să te vindeci, dacă după aceea vei fi bătut? Nu a fost oare boala o pedeapsă destul de mare? La ce ar folosi atunci să vindeci carnea, dacă trebuie să o îmbolnăvești din nou? Dacă acest lucru simplu de înțeles este absurd în lumea materială, este încă mult mai absurd să acționezi astfel cu omul spiritual. 7. Datoria noastră este să-i punem frățește în gardă pe oamenii care au păcătuit dar care după aceea au devenit mai buni și să-i ajutăm să-și întărească credința lor în Dumnezeu șl să reziste mai bine la marile pericole ale păcatului, pentru a nu cădea din nou în sclavia acestuia; pentru că o dată ieșit din păcat, este de zece ori mai grav să cazi apoi din nou în el; și, a pedepsi un păcătos care se căiește, înseamnă a-l provoca să cadă din nou. 8. Oare nu va pedepsi Dumnezeu acest lucru mult mai sever decât toate celelalte păcate comise de cel care s-a căit? Pedeapsa pe care fiecare păcat o poartă în sine, crede-mă, este deja un remediu împotriva acelei boli a sufletului care se numește păcat. Dacă boala a fost vindecată de medicament, la ce ar mai servi să aplici un al doilea medicament de vreme ce boala a dispărut?" Comandantul a răspuns: "Ca tratament preventiv!" 9. Jonael a spus: "Da, da, tratamentele preventive sunt necesare, dar ele trebuie să întărească și nu să slăbească sau să ucidă! Mânia naște mânie; trebuie acționat așadar cu iubire, răbdare și blândețe. 10. Cine se arde trebuie stropit cu apă rece și nu aruncat în apă fiartă sau jăratic, îi ducem pe brațe pe cel ce și-a rupt piciorul și i-l punem la loc, legându-l și fixându-l, pentru ca fractura să se vindece, îl întindem apoi pe un pat special și nu îl biciuim pentru că a mers strâmb și și-a rupt piciorul. 11. Nu cu mult timp în urmă, cineva care s-a întors de la sciți, unde voise să-L vestească pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, mi-a povestit că aceste popoare sălbatice de nomazi îi pedepsesc pe morți fiindcă au muriți îi dezbracă, îi leagă de un stâlp și îi biciuiesc o zi întreagă. Chiar și cei care au fost omorâți de alți oameni sunt tratați la fel, pentru că au comis greșeala de a muri. Dimpotrivă, ucigașii sunt lăudați, pentru că au fost capabili să rămână în viață! 12.Oricât de prostesc ar părea, acest exemplu seamănă cu ceea ce facem noi atunci când vrem să pedepsim un păcătos, care, prin însuși păcatul său - această boală a sufletului - este deja mort din punct de vedere spiritual! 13. Un bolnav are nevoie de un medic și de un medicament; cât despre a-l pedepsi pentru că s-a îmbolnăvit, prietene, asta este demn de un scit! Cred că ești de acord că este mai bine să-L urmăm pe Domnul în toate, decât să vrem, cu stângăcia noastră,-i venim în întâmpinare, încurajând astfel demonii și stricând plantația divină a Domnului.