----------------------------------- Acustic 19.2.2010, 20:51 Capitolul 100 ----------------------------------- Capitolul 100 Mântuitorul îi dă indicații lui Matei. Diferența dintre Evanghelia lui Matei și cea a lui Ioan. Matei relatează faptele, Ioan oferă corespondențele. Ospățul la casa lui Petru. Pescuitul miraculos. Aluzie la trădare. 1. Matei s-a apropiat atunci de Mine pentru a Mă întreba dacă ar trebui să noteze acest fapt, precum și cuvintele și învățăturile date în ultima zi petrecută la comandant. 2. Eu i-am spus: "Notează ceea ce s-a petrecut la căpitanul din Capernaum, ceea ce am spus acolo și ceea ce s-a petrecut aici, în casa lui Petru, dar lasă de-o parte tot ceea ce nu am spus în public. Nu nota nici ceea ce s-a spus în casa comandantului și faptul că am petrecut două zile la el. 3. Vom reveni din nou mai târziu, pentru scurt timp, la casa comandantului, atunci când fiica lui favorită va muri și când Eu o voi învia. Vei putea să notezi atunci acest fapt, dar fără spui unde s-a petrecut și fără indici numele tatălui ei, pentru a nu-i face astfel vreun rău, deoarece preoții sunt cu ochii pe el. 4. Până la următoarea sărbătoare de la Ierusalim, Eu voi rămâne pe malurile acestui lac, care îmi place în mod deosebit. Aici voi mai oferi încă multe dovezi și învățături. Tu vei nota totul". 5. Matei a început să scrie. Văzând aceasta, Ioan a spus, întristat: "Doamne, iubirea vieții mele! Deci eu nu voi mai avea nimic de scris?" 6. Eu i-am răspuns: "Dragul meu frate, nu fii trist, vei avea mult de scris, căci ție îți sunt destinate lucrurile cele mai profunde și esențiale". 7. Ioan a spus: "Dar miracolul de la Cana, pe care l-ai făcut pentru fiul prințului roman, nu-mi pare a fi mai important decât cel pe care l-ai făcut la Capernaum, pentru căpitan!" 8. Eu: "Dacă tu crezi acest lucru, atunci te înșeli, căci fiul prințului simbolizează întreaga suferință a lumii care primește de departe învățătura și influența Mea spirituală. Servitorul căpitanului pe care l-am vindecat nu era decât un artritic; el reprezintă întreaga comunitate sau întreaga grupare reunită în Numele Meu care, pentru tot felul de motive politice, este incapabilă pună în practică anumite puncte din învățătura Mea, motiv pentru care se îndepărtează încet, încet de celelalte puncte. Este o artrită a sufletului, căreia nu-i poate veni în ajutor decât credința neclintită în Cuvântul Meu. 9. Iată, dragul Meu frate Ioan, o mare diferență. Primul miracol reprezintă starea maladivă a întregii lumi și, îți spun - într-un sens mult mai profund - a întregului Univers. Cel de-al doilea miracol reprezintă ceea ce ți-am explicat deja. Acum știi ceea ce tu și Matei aveți de scris". 10. Între timp, tânăra fată și ceilalți servitori ai lui Petru au pregătit mâncarea, iar noi ne-am așezat la masă. Mai târziu, am mers la pescuit cu Petru, căci aveam multe de făcut în acea seară!" 11. Toți cei care Mă însoțeau și care erau destul de numeroși, au servit o masă înbelșugată, apoi ne-am înapoiat pe lacul numit Marea Galileei, unde am pescuit timp de câteva ore, prinzând atât de mult pește încât abia a încăput în vasele pe care le aveam. 12. Disperat, Petru a strigat stupefiat: "Doamne, Te implor, părăsește-mă; simt mult prea intens că sunt un biet păcătos. Când Te-am văzut pentru prima oară, atunci când Tu m-ai întâlnit aici, pescuind împreună cu ajutoarele mele, eu am fost înspăimântat. Atunci am recunoscut divinitatea Ta, dar de data aceasta este mult mai rău, eu văd foarte limpede ceea ce ești Tu și cine ești Tu cu adevărat. Data trecută, pescuitul a durat întreaga noapte fără nici un rezultat și, la fel ca acum, la Cuvântul Tău și în prezența Ta, plasele au cedat sub greutatea peștilor, în fața Ta mă cuprinde o frică teribilă, căci Tu ești…'. 13. Dar Eu i-am spus: "Liniște, nu Mă trăda, știi prea bine cine se află printre noi. Este un trădător și așa va rămâne". 14. Petru a tăcut, după care a început să dea indicații pentru prepararea peștelui. Seara, ne-am reîntors acasă la Petru, care era extrem de emoționat, dar a păstrat tăcerea, având grijă fim serviți cu o masă înbelșugată, care era deja pregătită. Ne simțeam toți plini de bucurie și fericire. Petru a început să intoneze un cântec de slavă și noi am cântat toți împreună cu el, la unison.