----------------------------------- Hoper 19.2.2010, 22:46 Capitolul 1 ----------------------------------- Capitolul 1 Sfârșitul pământesc al bătrânului episcop Martin și sosirea lui în lumea cealaltă   Un episcop, care dădea mare importanță demnității sale și tot atât de multă statului său, s-a îmbolnăvit pentru ultima oară.   El, care el însuși mărturisea despre fericirile cerului în cele mai minunate culori, fiind încă un preot supus - el care se obosea adesea în totalitate în descrierea sa despre fericirile și desfătările din împărăția îngerilor, dar bineînțeles nu uita să menționeze pe lângă nici iadul împreună cu focul gheenei, el încă nu a avut acum dorință  - fiind un moșneag de aproape opt zeci de ani - intre în cerul  atât de lăudat de el; Lui ar fi vrut mai bine să trăiască încă o mie de ani pământești decât un cer viitor cu toate fericirile și desfătările lui.   De aceea episcopul nostru bolnav încerca totul, numai pentru a obține iarăși o însănătoșire pământească. Cei mai buni doctori trebuiau să se afle încontinu în jurul lui; în toate bisericile din dioceza lui trebuiau citite slujbe religioase de întărire; toate oile lui au fost îndemnate să se roage pentru însănătoșirea lui și să facă și să țină pentru el un jurământ în schimbul iertării tuturor păcatelor lor. În încăperea lui în care zăcea bolnav fusese pus un altar, la care se citeau dimineața trei slujbe religioase pentru redobândirea sănătății; însă dupămasa trebuiau să se roage și să citescă trei dintre cei mai evlavioși călugări dintr-o carte de rugăciune a clericilor catolici lăsând de-o parte oștia sfântă.   El însuși striga de mai multe ori: „Doamne, miluiește-mă! Preasfântă fecioară Maria, tu mamă dragă, ajută-mi, ai milă de demnitatea și îndurarea rangului meu de arhiepiscop, pe care îl port pentru cinstea ta și pentru cinstea fiului tău! O, nu părăsi pe supusul tău sincer, tu singură ajutătoare din orice împrejurare, tu apărătoare a tuturor celor care suferă!”   Dar n-a ajutat la nimic; omul nostru căzuse într-un somn destul de adânc, din care el nu se mai trezise în această lume.   Ceea ce se face pe pământ cu trupul neânsuflețit a unui episcop, adică toate ceremoniile “foarte importante” care se fac, aceasta știți voi și noi nici nu trebuie să ne mai oprim pentru a le explica; dar în schimb să ne uităm degrabă în lumea spiritelor, ce va începe acolo omul nostru!   Uitați-vă, am ajuns deja - și uitați-vă, acolo stă deja întins omul nostru în așternutul său; fiindcă atâta timp cât mai este caldură în inimă, îngerul nu separă sufletul de trup. Această căldură este duhul nervilor, care trebuie mai întâi să fie preluat de suflet în întregime, până ce despărțirea deplină poate fi începută.   Dar acum sufletul acestui bărbat a preluat în sine duhul nervilor deja în întregime și îngerul îl desparte chiar atunci de trup, spunând: „Efeta“, ce înseamn㠄Deschide-te, tu suflet; dar tu țărână du-te înapoi în putrefacția ta și descompune-te prin împărăția râmelor și a putregaiului. Amin.”   Acum priviți, episcopul nostru se ridică deja, întru totul cum a trăit el, în hainele sale depline de episcop și își deschide ochii. El se uită mirat în jurul său și nu vede pe nimeni în afară de el însuși nici pe îngerul care l-a deșteptat. Imprejurimea este luminată numai foarte slab și seamănă cu o lumină de seară foarte târzie și pământul este asemenea unor mușchi uscați.   Omul nostru se miră nu puțin de această surpriză ciudată și își spune apoi: Așadar ce este aceasta? Deci unde mă aflu? Mai trăiesc încă sau am murit deja? Fiindcă eu am fost într-adevăr foarte bolnav și poate fi foarte ușor posibil, ca eu să aflu deja între cei răposați! - Da, da pentru numele lui Dumnezeu, așa stau lucrurile cu siguranță! - O, preasfântă Maria, sfinte Iosife, sfânta Ana, voi cei trei ajutători ai mei cei mai puternici: Veniți și mă ajutați sa intru în împărăția cerurilor!”   El aștepta câtva timp, uitându-se îngrijorat în jurul său, din care parte vor veni, oare, aceștia trei; dar ei nu vin. El repeta strigarea și mai tare și așteaptă; dar tot nu vine nimeni! Mai tare  este repetată aceași strigare pentru a treia oară, - dar și de data aceasta în zadar!   Din această cauză omul nostru se sperie foarte tare. El începe să fie puțin dezamăgit și vorbește în timp ce situația lui devine tot mai dezamăgită: „O, pentru numele lui Dumnezeu, Doamne, ajută-mi! (Aceasta este însă numai zicala lui pe care o spune el de obicei) - Ce este asta? Eu am strigat de trei ori, - și degeaba!   Sunt eu oare osândit? Nu se poate, fiindcă nu văd nici foc nici diavoli!   Hahahaaaa (tremurând) - este cu adevărat înfricoșător! - Așa singur! O Doamne, dacă ar veni acum un diavol încoace și eu - nu tu apă sfințită de trei ori binecuvântată, nici o cruce, - ce voi face? !   Și pentru un episcop ar avea diavolul o pasiune deosebită! - Oh, oh, oh (tremurând de frică), asta este de fapt o întâmplare foarte dezamăgitoare! Eu aproape cred, cuprind deja urlete și scrâșnirea dinților?   Eu mă voi dezbrăca de îmbrăcămintea mea de episcop, atunci diavolul nu mă va recunoaște! Dar așa ar avea probabil diavolul mai multă putere asupra unuia ca noi? ! Vai, aoleu, ce lucru îngrozitor este moartea!   Da, dar dacă fi mort de tot, atunci nici nu mi-ar fi frică; dar tocmai a fi în viață după moarte, asta e lucrul înfricoșător! O Doamne, ajuta-mă!   Ce s-ar întâmpla, dacă m-aș duce mai încolo? Nu, nu, mai bine rămân! Fiindcă ce este aici, asta știu acum din scurta mea experiență; dar ce consecvențe ar avea dacă fac numai un pas misterios mai în față sau mai în spate, asta va ști numai Dumnezeu singur! De aceea vreau mai bine sa aștept aici în numele lui Dumnezeu și în numele sfintei fecioare Maria până la ziua judecății, decât să mișc numai puțin în față sau în spate!”