----------------------------------- Fire 28.2.2010, 05:43 Capitolul 3 - Localizarea și mobilitatea inimii Pământului ----------------------------------- Capitolul 3 Localizarea și mobilitatea inimii Pământului1. Unde este localizat centrul de greutate, sau inima Pământului? Este imposibil să-l plasăm într-un anume loc, căci locația lui poate suferi schimbări importante. Corpul terestru are o asemenea alcătuire interioară încât centrul său de greutate poate opera la fel de bine în nord și în sudul Pământului. Este practic imposibilă o localizare absolută a substanței care generează greutatea Pământului. Acest centru de greutate care dă viață materiei poate fi observat inclusiv la anumite plante. 2. Dacă vom analiza un copac, vom constata că uneori, creșterea sa, la fel ca și zona în care cresc fructele, sunt înclinate uneori mai mult într-o anumită parte a copacului, și alteori în partea opusă. Într-un an va prospera mai bine jumătatea sa nordică, iar în alt an jumătatea sa sudică. Din când în când pot apărea crengi uscate pe una din părțile copacului, iar alteori în partea opusă. 3. Aceste fenomene și altele, similare, au aceeași explicație: mobilitatea constantă a centrului de greutate, adică a polarității pozitive, care dă viață obiectului. 4. Motivul pentru care acest centru viu de greutate își schimbă tot timpul poziția nu poate fi înțeles cu ușurință pe nivelul vostru de cunoaștere. Dacă scopul materiei ar fi localizarea permanentă a acestui centru polar, el ar putea fi poziționat astfel încât materia să rămână întotdeauna neschimbată. Astfel, un pom fructifer, spunem un măr, ar rămâne pentru eternitate un simplu măr, și la fel s-ar petrece lucrurile cu toate ființele sau obiectele. În acest caz, un animal sau o plantă nu ar fi cu nimic superioare unui diamant. Cu cât polaritatea unui obiect rămâne mai mult timp neschimbată, suprapunându-se aproape perfect cu centrul matematic al acestuia, cu atât mai solid și mai permanent devine obiectul respectiv. Acest obiect nu va mai putea suferi însă nici un fel de transformări, perpetuându-și la infinit aceeași existență neschimbată. Dacă ar dispune de asemenea corpuri terestre, la fel de dure ca și diamantul, ființele vii nu s-ar putea deplasa în voie pentru a-și găsi hrană și adăpost. 5. Din descrierea de mai sus puteți înțelege cu ușurință de ce centrul polar de greutate nu poate fi unul permanent, ci trebuie să se afle într-o continuă schimbare, la fel cum sângele ființelor umane și al animalelor nu pare să aibă nici o calitate gravitațională. Un sânge coagulat, la fel ca și o inimă statică, nu pot folosi la nimic unei ființe vii. În cazul animalelor care se mișcă (spre deosebire de plante), inima își poate asuma uneori o poziție relativ staționară, întrucât mișcările libere ale corpului pot genera, prin ele însele, diverse reacții la nivelul acelor corpuri care nu au capacitatea de a se mișca liber. Aceste reacții necesare sunt guvernate prin schimbarea alternativă a centrului polar de greutate. 6. Din toate aceste motive, poziția centrului de greutate al Pământului nu poate fi indicată decât cu o oarecare aproximație, pentru anul în curs și pentru anul care urmează (1846-1847). Ea este situată cu aproximație sub Islanda și o parte din Peninsula Scandinavică, adică Norvegia, Suedia și Laponia, extinzându-se la nord până la Kamceatca (Siberia) și la sud până în zona mediteraneană.