----------------------------------- Fire 2.3.2010, 17:51 Capitolul 23 - Atmosfera pământului și precipitațiile ----------------------------------- Capitolul 23 Atmosfera pământului și precipitațiile 1. Soarele Pământului nostru captează pe suprafața sa lumina nenumăratelor stele, pe care o reflectă apoi, în ansamblul ei, în vastitatea spațiului eteric. Lumina reunită a stelelor întâlnește apoi din nou lumina acelorași stele, care cade direct pe Pământ, amplificând-o. Aceasta este susținerea de care vorbeam mai sus, căci lumina soarelui ar fi foarte slabă în sine dacă la ea nu ar participa și lumina celorlalte stele. La fel, lumina lunii ar fi foarte palidă dacă ea nu ar fi susținută de lumina soarelui. 2. Pe vârfurile munților, această susținere nu este la fel de eficientă ca și în regiunile de mai joasă altitudine, din cauza faptului că razele nu au o densitate suficient de mare. Motivul este că sfera de aer care înconjoară Pământul are forma unui corp lenticular, rotund și transparent. Ea seamănă cu o sticlă arzătoare de mari dimensiuni (*5), care focalizează mănunchiul de raze; astfel, puterea maximă a acestuia nu se produce chiar sub lentilă, ci mai jos, la o distanță egală cu jumătate din diametrul lentilei. 3. Evident, punctul maxim de focalizare al lentilei atmosferice este în centrul Pământului, dar razele de lumină care cad la suprafața acestuia devin oricum din ce în ce mai dense și mai puternice cu cât sunt mai apropiate de acest punct (deci la nivelul solului). Prin comparație cu văile joase, și îndeosebi cu regiunile situate la nivelul mării, munții primesc cele mai puțin concentrate raze de lumină. Așa se explică de ce razele stelelor îndepărtate nu ating aici o densitate suficient de mare, motiv pentru care nu își mai pot exercita influența benefică asupra vegetației. Altfel spus, la aceste înălțimi, razele de lumină nu mai au putere creatoare. Acesta este motivul pentru care acele specii de plante care au nevoie de anumite elemente din atmosferă nu cresc la mari înălțimi, dar și explicația pentru care aerul este întotdeauna foarte curat aici, nefiind încărcat cu nici un fel de aditivi. 4. Datorită faptului că razele stelelor, la fel ca și cele ale soarelui, nu au același efect în regiunile înalte ca și în cele joase, regiunile mai înalte de pe Pământ reprezintă o etapă de tranziție către regiunile mai joase, în care efectele sunt mai puternice. Cu cât coborâm mai jos, cu atât mai condensate devin razele luminoase, efect cu atât mai intens cu cât este amplificat de razele reflectate de suprafața Pământului. Interferența dintre aceste raze și contra-raze declanșează anumite efecte particulare, în special un anumit tip de val sau de undă. Dacă această undă durează un interval suficient de mare de timp, ea poate genera anumite efecte creatoare, care se manifestă mai întâi sub forma unei cete în regiunile muntoase înalte. Dacă acest proces chimic nu este întrerupt, din ceața respectivă apar treptat anumite formațiuni noroase, care se condensează, căzând pe pământ sub formă de ploaie sau de zăpadă (în funcție de anotimp). 5. Legătura dintre aceste precipitații și lumină este dovedită de diferite fenomene care se petrec la suprafața Pământului, îndeosebi în regiunile tropicale, unde ploaia acoperă totul într-o strălucire luminoasă, fosforescentă. Chiar și suprafața oceanelor în aceste zone strălucește foarte puternic, ca și cum ar fi incandescentă. La fel, obiectele scăldate în apa oceanului capătă aceeași strălucire roșiatică. Nu în ultimul rând, zăpada demonstrează - prin strălucirea ei - reprezintă un produs al luminii. 6. Ceața din regiunea mediană a atmosferei se formează în maniera următoare. Nu trebuie să uităm că forța polară a Polului Nord și a Polului Sud este extrem de puternică în aceste regiuni. Prin intermediul acestei forțe, noile formațiuni noroase sunt saturate cu electricitate telurică, condensându-se astfel încât să poată fi folosite ca hrană pentru trupul Pământului și pentru lumea plantelor și animalelor. Norii astfel saturați au de regulă o culoare închisă, în timp ce norii nesaturați sunt mai degrabă transparenți. Cele doua tipuri de nori au polarități opuse: cei saturați și întunecați la culoare au o polaritate negativă, în timp ce cei nesaturați sunt încărcați pozitiv. Este evident faptul că norii încărcați negativ devin din ce în ce mai grei, coborând astfel tot mai jos în stratosfera. 7. Oamenii care fac efortul să urce până la aceste înălțimi trăiesc de regulă o stare psihică de fericire, care se amplifică pe măsură ce ei ajung din ce în ce mai aproape de vârf. Explicația are legătură cu marea puritate a aerului din a doua regiune, care se înalță până la 20.000 de metri deasupra nivelului mării _ (*5) Expresia „sticlă arzătoare” este termenul alchimic tradițional englezesc referitor la acea lentilă sau lupă folosită pentru a concentra razele soarelui asupra unui obiect pentru a-l aprinde. Termenul are aceeași conotație și în limba germană, așa că a fost păstrat aici. N.Tr.: în limba română nu există o asemenea conotație; de aceea, am păstrat formula originală, și am adăugat aceste explicații.