----------------------------------- Fire 24.3.2010, 18:18 Capitolul 33 - Spiritele naturii și sufletele umane ----------------------------------- Capitolul 33 Spiritele naturii și sufletele umane 1. Ploaia cade pe Pământ sub formă de picături, mai mari sau mai mici. La fel, zăpada cade sub formă de fulgi de nea de dimensiuni diferite. La rândul ei, grindina poate cădea sub forma unor pietricele foarte mici, aproape insesizabile, sau dimpotrivă, sub forma unor pietre mari, cu o greutate de peste o jumătate de kilogram. Toate aceste fenomene ridică o serie de întrebări: 2. Dacă fiecare picătură de ploaie, fiecare fulg de zăpadă și fiecare pietricică de grindină poartă în sine un spirit, de unde provine acest număr uriaș de spirite? 3. Mai mult, din ce lume au apărut toate aceste spirite, dat fiind că aceste fenomene meteorologice au existat continuu, încă din timpul lui Adam, ținând cont și de faptul că aceste spirite nu au trăit pe Pământ? 4. Trebuie să precizăm că atunci când ninge (sau când plouă, etc), pe Pământ coboară legiuni întregi de spirite noi (sub forma fulgilor de zăpadă, a picăturilor de ploaie, etc), care se alătură sufletelor eliberate de pe Pământ, începându-și împreună cu acestea călătoria prin regatul oamenilor. Ele nu sunt așadar spirite ale unor ființe umane decedate, ci nou-veniți, sau, ca să fim mai bine înțeleși, creaturi noi care s-au trezit după un lung somn trăit în materia Pământului. Ce-i drept, spiritele ființelor umane care nu acceptă urmeze calea progresului pot fi trase înapoi de încăpățânarea lor, fiind nevoite să o apuce pe același drum pe care l-au mai parcurs cândva, (fără a se mai întrupa) dar, după o scurtă perioadă necesară smeririi lor, ele se întorc în regiunea care le este specifică, generând fenomene observabile în lumea fizică. 5. Atunci când plouă, picăturile de apă pătrund în pământ și sunt absorbite de plante, de animale și chiar de minerale. Uneori, după ploaie poate fi observată o ceață alburie care se ridică de la sol, îndeosebi în regiunile mai înalte. Evident, numai o cantitate mică din picăturile căzute la sol au șansa acestei ascensiuni. Este vorba de sufletele ființelor umane decedate care au fost silite să coboare din nou pe pământ, ca pedeapsă pentru comportamentul lor, și cărora li se permite acum să urce din nou în regiunea lor de drept. 6. Cețurile nu par diferite între ele, dar există totuși o mare diferență, legată de maniera lor de formare și de felul în care se asociază cu ele spiritele. În ceea ce privește spiritele nou-sosite și noile apariții astrale, în cazul lor aspectele astrale și spirituale sunt complet ascunse în interiorul materiei. În aceste situații, materia nu reprezintă centrul de greutate intern care trage în jos spiritul, căci esența astrală și spirituală este încă foarte dispersată, astfel încât nu se poate spune că spiritul și sufletul unei ființe se scufundă cu adevărat în materie, chiar dacă ar cădea pe pământ milioane de picături de ploaie, de fulgi de zăpadă sau de pietricele de grindină. Nu la fel stau lucrurile în ceea ce privește spiritele plenar dezvoltate și a sufletelor lor corespondente; în cazul lor, în interiorul formei materiale a picăturilor de ploaie, etc, sunt închise numai dorințele și înclinațiile lor materiale. Acestea sunt coborâte pe pământ pentru a împărtăși aici, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp, soarta grea a entităților spirituale care abia își încep lunga călătorie către eliberarea spirituală, sub forma fenomenelor naturale amintite mai sus. 7. Ar fi foarte greu să stabilim în care picătură de ploaie sau în ce fulg de nea se ascunde un spirit natural și în care este închis un spirit eliberat de Natură, dar căzut, căci forma exterioară a picăturilor și a fulgilor este aceeași. În schimb, forma și greutatea lor ne poate ajuta să le deosebim. Mai ales pietrele mari de grindină ascund spirite căzute, care sunt umilite astfel să suporte din nou căderea în planul terestru. Formele mai mici aparțin întotdeauna așa-numitelor spirite ale naturii. Numărul lor este imens, deoarece ele nu sosesc pe Pământ ca un tot unitar, ci sunt divizate într-o infinitate de particule spirituale, fiecare cu specificul ei. Acest lucru explică de ce sufletele nu ascensionează niciodată în lumile superioare cu toate elementele lor, fiind divizate în cel mai înalt grad. 8. Există două motive pentru această divizare: primul se referă la însăși ființa spirituală primordială, căci toate spiritele au acceptat la începuturi să fie divizate într-o infinitate de particule, cu scopul de a putea atinge astfel maturitatea. Cel de-al doilea motiv este legat de faptul că prin această diviziune, spiritele primordiale sunt văduvite chiar și de ultima lor picătură de energie. Fiind atât de slăbite, ele nu își mai pot duce la îndeplinire planurile arogante. Gândurile lor sunt risipite în toate direcțiile, astfel încât ele nu mai pot înțelege practic nimic, și cu atât mai puțin să urmărească un plan. 9. Așa se explică de ce chiar până în ziua de astăzi, Satan, spiritul căzut, face eforturi atât de mari pentru a-și uni ființa sa primordială cu sufletul uman, pentru a-și redobândi astfel puterea pe care a avut-o la începuturi. El a fost însă divizat și împrăștiat în cele patru vânturi ale creației, tocmai pentru a nu-și mai putea redobândi vreodată acea putere. Ființa lui spirituală s-a transformat în materie, iar din această materie s-a născut substanța astrală (sau sufletească) a omului*. Asupra acestei esențe astrale, divinitatea a suflat un suflu spiritual nou, astfel încât din fiecare părticică se nască o ființă unitară, la fel ca ființa creată inițial (ființa primordială) care a dorit să se înalțe mai presus de Dumnezeu din cauza orgoliului și a ideilor sale nebunești. Tot ce a reușit ea a fost însă divizarea și risipirea ei în toate direcțiile, astfel încât din ea nu a mai rămas altceva decât „eul”, înzestrat, evident, cu voința sa malefică fundamentală. Toate puterile și ideile sale i-au fost însă răpite. Particulele acestei ființe primordiale divizate sunt așadar cele care ajung pe marile corpuri cerești, sau care sunt încarcerate în interiorul acestora. Prin acest proces, ele sunt din nou divizate între planul astral și cel spiritual, astfel încât în timp ce „eul” și conștiința de sine a materiei se nasc în planul astral, în cel spiritual să le poată fi implantată din nou cunoașterea lui Dumnezeu, care coboară apoi asupra sufletului (cel situat în planul astral). Dacă nu ar primi acest impuls divin, sufletul respectiv ar muri foarte curând. În cazul plantelor, mai întâi devine manifestă viața astrală. Aceasta nu ar putea exista însă dacă plantele nu și-ar primi hrana spirituală, pe care o extrag din aer. 10. Așa se explică de ce coboară pe Pământ atâtea spirite odată cu fenomenele meteorologice amintite și cum se face că multitudinea acestor fenomene nu depinde de numărul de ființe umane care au trăit pe Pământ. Deocamdată, există destui oameni care continuă trăiască pe Pământ. Va veni însă timpul când toate ființele spirituale și astrale vor fi eliberate de captivitatea lor terestră (fizică) și când în locul Pământului natural va apărea un Pământ spiritual perfect, locuit de spirite și de suflete libere. Faptul că la ora actuală pe Pământ trăiesc numai spirite captive este atestat nu doar de fenomenele meteorologice zilnice, ci și de ființele umane clarvăzătoare. Oamenii obișnuiți nu văd decât niște fenomene meteorologice simple, dar pentru clarvăzători, aceste fenomene apar sub forma unor invazii de spirite ale apei, pământului, munților și aerului, iar această percepție a existat dintotdeauna. (* - Vezi mai pe larg „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?”, n.r.)