----------------------------------- Fire 24.3.2010, 18:22 Capitolul 34 - Spiritele aerului, spiritele munților și spiritele rătăcitoare ----------------------------------- Capitolul 34 Spiritele aerului, spiritele munților și spiritele rătăcitoare 1. Chiar dacă nu plouă și nu ninge, ceața care învăluie vârfurile munților înalți și formațiunile lor stâncoase este alcătuită din spirite ale naturii care vor deveni cândva spirite umane, dar numai după o lungă perioadă de evoluție. 2. Aceste spirite, cărora le place să se ridice în aer și să acopere cerul, sunt cunoscute ca spirite ale aerului. Ele se bucură de o libertate mai mare decât spiritele pământului, a căror formă este mai solidă (și deci, mai rigidă). Din acest motiv, ele trebuie supravegheate foarte atent de spiritele păcii, căci având un mare grad de libertate, ar putea provoca cu ușurință foarte multe daune. 3. Aceste spirite sunt rareori văzute de ființele umane; ele însele împiedică acest lucru, căci se tem foarte tare de toți cei care au o mare capacitate de percepție. Această teamă le face să urască materia, în care au fost ținute captive o perioadă foarte lungă de timp. De aceea, supravegherea lor atentă este absolut necesară. 4. Acest proces se întâmplă cu toate spiritele care au reușit să scape de materie. Chiar și sufletele umane ale celor decedați au o adevărată oroare față de ea, cu toată inteligența lor vie. Cât despre spiritele care au obținut abia recent mult-dorita libertate printr-o permisiune specială, scăpând astfel de temnița lor grea, acestea se tem de materie mai rău ca de moarte. Groaza și oroarea pe care o au față de materie atrage vibrații similare, negative, care le fac să fie malițioase și răzbunătoare; ele se adună cu milioanele, încercând să scape împreună în imensitatea spațiului cosmic. Spiritele păcii au însă grijă le prindă și să le arunce din nou în captivitate, sub forma fenomenelor meteorologice amintite. Reajunse pe Pământ, lor li se poruncește să lucreze în regatul vegetal. Dacă nu dovedesc nici un pic de entuziasm, sunt aruncate sub formă de apă în iazuri, lacuri, râuri și oceane, unde continuă își practice renghiurile răutăcioase. Dacă devin excesiv de malițioase și se unesc cu spiritele malefice ale oceanelor, ele sunt silite să coboare în adâncurile Pământului, într-o stare cu adevărat demnă de milă. 5. În schimb, dacă lucrează cu spor la administrarea lumii vegetale, lor li se permite să își continue calea dezvoltării superioare într-un trup de carne. Uneori, după îndeplinirea stagiului necesar, li se permite să se întoarcă în starea lor anterioară, mai liberă, fiind lăsate așa timp de 200 de ani sau mai bine. În această stare, ele pot locui în aer, pe munți, prin păduri, iar uneori în lacuri și râuri. 6. Aceste spirite sunt înzestrate cu o inteligență completă, fiind foarte eficiente în toate problemele care țin de administrarea Naturii. Ele pot vedea și auzi tot ce se petrece și tot ce se spune pe Pământ. În plus, au capacitatea de a interacționa cu oamenii, cărora le aduc uneori anumite servicii benefice. Dacă întâlniți cu ele trebuie să fiți însă extrem de precauți, căci se enervează ușor și vă pot face foarte mult rău. 7. Aceste spirite preferă locuiască în regiuni sălbatice și pline de pace. Dacă ajungeți în asemenea regiuni minunate, nu este deloc recomandabil să țipați, fluierați, înjurați sau să certați, căci spiritele din zonă sunt încă ținute în captivitatea materiei și se pot răzbuna pe dumneavoastră. Ele pot face mult rău unor spirite ceva mai libere. De pildă, ele încearcă uneori să-i sperie pe călători sub forma unor apariții fantomatice. 8. Sunt cu deosebire active în munți, pe versanții înclinați și în trunchiurile copacilor, fiind de multe ori responsabile de accidentele care li se întâmplă lucrătorilor forestieri (sau drumeților). Alunecările de teren, incendiile, inundațiile torentelor, despicarea pământului în peșteri, avalanșele de pe munții înalți, și alte fenomene asemănătoare, toate sunt opera acestor spirite. Dacă se află într-o stare mai binevoitoare față de oameni, sau cel puțin nu intenționează le facă vreun rău, ele le apar acestora sub forma unor pitici, având o culoare cenușie, albastră sau verde. Înălțimea lor redusă arată s-au coborât la nivelul ființei umane pentru a-i face un bine, căci deplâng spiritul ținut captiv în această formă umană. Dacă omul nu se comportă corespunzător față de ele, se poate întâmpla ca înălțimea lor să crească până la dimensiunile unui uriaș. În asemenea cazuri nu se recomandă rămâneți lângă ele, mai ales dacă nu invocați de urgență numele Meu. 9. Se pune acum întrebarea dacă aceste spirite vor avansa vreodată pe calea evoluției în trup sau nu. Dacă se dovedesc utile și active, ele pot fi scutite de întruparea pe Pământ, ducându-se fie pe Lună, fie pe o altă planetă. Spiritele acceptă cu mult mai mult entuziasm aceste întrupări, căci este mult mai ușor să trăiești pe alte corpuri cerești decât pe Pământ. 10. Aceste spirite sunt numite de regulă spirite rătăcitoare, căci rătăcesc de pe o planetă pe alta, fără intenția de a se întrupa. În aceste călătorii, ele însoțesc de multe ori spiritele oamenilor decedați, care nu dețin facultatea de a vedea pe alte planete fără ajutorul spiritelor naturii. Acestea din urmă ajută sufletele respective să intre în trupul ființelor umane care trăiesc pe planetele respective. Numai astfel pot vedea ele, prin ochii celorlalte ființe, lucrurile care există pe planeta cu care nu sunt familiarizate. 11. Când aceste spirite ale naturii obosesc de rătăcirile lor, ele se întorc din nou pe Pământ și acceptă în sfârșit dificultățile unei întrupări terestre. Nu este posibil să devii un copil al lui Dumnezeu fără o asemenea întrupare, căci oricine dorește să atingă acest ideal suprem trebuie să meargă pe calea stabilită de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nenumărate spirite de pe alte corpuri cerești se grăbesc către Pământ, pentru a suporta aici greutățile prin care a trecut Fiul lui Dumnezeu, întrupat în om. 12. Nu există decât un singur Dumnezeu, un singur Adevăr și o singură Viață; de aceea, nu poate exista decât o singură Cale. Asta nu înseamnă toți locuitorii celorlalte corpuri cerești trebuie să meargă pe această cale, pentru a atinge beatitudinea supremă, la fel cum în corpul uman există nenumărați nervi, nu toți fiind necesari nervilor care susțin și hrănesc inima.