----------------------------------- Acustic 2.4.2010, 16:31 Capitolul 114 ----------------------------------- Capitolul 114 Despre adevărata recunoștință, Iuda primește o lecție de la Petru și Națanael. Spiritul lui Cain este în Iuda. 1. După această învățătură, Iair s-a apropiat de Mine și Mi-a spus: "învățătorule drag, redându-mi-o pe fiica mea, ai făcut mai mult decât dacă mi-ai fi redat viața de o sută de ori. Cum aș putea să-mi arăt recunoștința față de Tine? Cum aș putea să-Ți mulțumesc? Ce aș putea să fac pentru Tine?" 2. Eu i-am răspuns: "Nimic altceva decât să nu te dezici de Mine, dacă vei auzi una sau alta despre Mine! Până acum, tu erai împotriva Mea, de acum înainte să fii de partea Mea! Căci lumea întreagă nu ar putea să facă pentru tine ce am făcut Eu. Într-o zi, vei înțelege cum am putut să fac aceasta. Amintește-ți atunci de Mine în inima ta". 3. Iair plângea de bucurie, soția și fiica sa hohoteau de plâns. Când am plecat înapoi spre Nazaret, ei M-au însoțit până la locul în care discipolii Mei și mulțimea Mă așteptau. 4. La sosirea noastră, toți curioșii care nu aveau nimic mai important de făcut decât să-și frământe mintea și să-și pună o mulțime de întrebări, se întrebau cum s-a putut ca fiica directorului școlii, care fusese moartă, fie acum din nou pe picioare! 5. Petru i-a întrerupt și le-a spus: "Rasă de orbi, iată în fața voastră pe fetița care era moartă și care acum trăiește. Ce vreți mai mult?" Ei s-au întors spre directorul școlii și l-au întrebat dacă era adevărat. 6. Directorul le-a spus cu o voce puternică: "Da, orbi ce sunteți și proști necredincioși, în urmă cu o oră, plângeam pentru pierderea unicei și dragei mele fiice și, iată-mă acum în fața voastră, în culmea bucuriei, deoarece fiica mea este din nou în viață. Această dovadă evidentă nu vă ajunge?" 7. La aceste cuvinte, au început cu toții să se minuneze și, când am pornit din nou la drum împreună cu discipolii Mei, întreaga mulțime M-a urmat; erau aproape trei mii și M-au însoțit până la Nazaret! 8. Am sosit acasă noaptea târziu. Totuși, frații și surorile Mele nu dormeau încă. Ne aștepta o masă bună, care a fost binevenită pentru cei mai mulți dintre noi, căci nu mai mâncasem nimic de dimineață. Această foame era așadar explicabilă. 9. Iuda se afla deja acolo, dormind în casă pe un culcuș de paie. Trezit de cuvintele și de discuțiile noastre, el s-a ridicat imediat și a întrebat doar dacă pescuitul fusese bun. 10. Petru i-a spus: "Mergi afară și vezi!" Iuda a ieșit imediat și a văzut mulțimea care își făcuse tabără în jurul casei. S-a întors apoi în sala de mese și l-a întrebat încă o dată pe Petru unde puseseră peștele, căci înconjurase întreaga casă și nu găsise nimic! 11. Petru i-a spus: "Nu ai auzit niciodată spunân-du-se că orbii nu văd și surzii nu aud și că idioții nu înțeleg decât nevoile burții lor? Privește, profitor orb, miile de oameni care sunt afară și care și-au făcut tabăra în jurul casei! Iată peștii minunați la care mă gândeam!" 12. Iuda a spus: "Ei bine, da! Nu este o captură obișnuită, într-un anumit sens, este adevărat, dar în viața noastră de zi cu zi, eu prefer un pește bun de o sută de livre în locul tuturor acestor oameni care sunt afară, căci pentru un asemenea pește pot să primesc patru monede, în timp ce toți acești oameni nu-mi pot aduce nici un sfanț!" 13. Petru i-a spus: "Cu gustul tău pentru profit, vei sfârși prin a deveni un diavol. Ești tu mai om decât noi? Noi trăim cu toții fărăștigăm nimic, tu trăiești împreună cu noi, mănânci la masa noastră care nu te costă nimic, doar efortul de a mânca... La ce folosești atunci toți acești bani, dacă poți să trăiești aici foarte bine si fără acești bani stupizi?" 14. Iuda i-a răspuns: "Eu am soție și copii! Cine să se ocupe de ei dacă nu eu? Tu crezi că ei trăiesc doar cu aer și apă proaspătă?" 15. Petru: "Pot să suport orice dar, vezi tu, o asemenea minciună nu pot să o accept. La Ierusalim, unde nimeni nu te cunoaște, ai putea să treci drept un tată care se ocupă de familia sa, dar în fața mea, niciodată! Căci eu și toți cei care ți-au fost și îți sunt încă vecini, știm bine cum te ocupi de casa ta și nu putem să credem nici un cuvânt din ceea ce spui. Soția și copiii tăi au fost întotdeauna muritori de foame și și-au câștigat bucata de pâine uscată numai muncind din greu, cu sudoarea frunții lor! Ei nu s-au bucurat niciodată de peștii pe care tu i-ai pescuit. Eu personal le-am procurat haine. De când faci comerț, nu crezi că ar fi trebuit, măcar din milă, repari casa familiei tale, care se află în ruine? Ne-ai dat tu vreodată ceva pentru că ți-am ajutat familia? Asta numești tu să-ți îngrijești soția și copiii? Ar trebui să fii copleșit de rușine pentru că îndrăznești să minți atât de sfruntat, tocmai tu, pe care te cunoaștem atât de bine!" 16. Iuda a rămas descumpănit și nu a mai adăugat nici un cuvânt. S-a limitat să iasă afară, pentru a se gândi la cuvintele lui Petru. Puțin după aceea, el s-a întors să ne ceară iertare, promițând că se va schimba complet. Ne-a spus că dorește cu adevărat să devină discipolul Meu, dar nu a uitat să adauge că nu ar trebui să-i facem mereu reproșuri. Natanael, care în general nu era prea vorbăreț, i-a spus: "Spiritul lui Cain este în tine! Înțelegi? Iar acest spirit nu va deveni mai bun pe acest pământ, căci spiritul lui Cain este lumea, de la care nu poți să aștepți nici o transformare în bine!" 17. Iuda a spus: "Da, da, da! Ce ai tu mereu cu spiritul lui Cain? Unde este Cain și unde suntem noi? Rasa lui Cain s-a stins, doar Noe a supraviețuit și urmașii lui nu au avut nici măcar o picătură din sângele lui Cain; doar sângele pur al copiilor lui Dumnezeu curge în venele noastre! Dacă sângele este pur, atunci și spiritul este pur, căci spiritul omului vine din sânge și spiritul este mereu asemănător sângelui". 18. Natanael i-a spus: "Iată din nou ideile tale vechi, prostești și fără valoare. Mergi la saduchei; acolo, vei putea să faci senzație cu ideile tale absurde. Pentru noi, sângele este materie supusă putrefacției, iar spiritul este și rămâne spirit. La ce îți folosește sângele copiilor lui Dumnezeu, dacă în tine locuiește un spirit impur? înțelegi?" 19. Iuda spuse: "Da, da, poate că ai dreptate și îmi voi da toată osteneala să pătrund esența învățăturii voastre. Dar dacă învățătura voastră se bazează pe fundamentele umanității de care fiecare încearcă se apropie, nu există nici un motiv de a mă contrazice mereu. La ce folosesc învățăturile dacă nu există discipoli? Ele nu sunt atunci decât o cochilie goală în aer. Orice învățătură implică existența unor discipoli, așa cum orice discipol implică existența unei învățături. Și orice discipol al unei învățături are tot atâta valoare ca și învățătura pe care o urmează. Deci, eu cred că în ceea ce vă privește, nu ar trebui să pierdeți răbdarea cu mine, care sunt un discipol, la fel ca voi. 20. Voi vedeți bine, așa cum și eu îmi dau seama, încă mai împiedic de idei învechite! Dar eu vreau să cunosc învățătura voastră, pentru a mă elibera, grație ei, de credințele mele vechi, la care nu țin chiar atât de mult cum credeți voi! Înțelegeți deci că este firesc dacă uneori pun puțin la îndoială noua voastră învățătură, deoarece eu încă nu sunt un inițiat. 21. Când voi fi și eu inițiat, la fel ca voi, în noua învățătură a Maestrului vostru și când voi considera fundamentele ei de nezdruncinat și complet adevărate, voi avea de zece ori mai mult zel decât voi toți la un loc. Eu sunt curajos și pot să țin piept oricui, căci nu îmi este frică de nimeni. Dacă mi-ar fi fost frică, de mult nu aș mai fi venit la voi, ținând cont de faptul că mi-ați dat de mai multe ori de înțeles, împreună cu învățătorul vostru, ar trebui să evit compania voastră! Dar niciodată nu mi-a fost frică de voi, iată de ce revin mereu printre voi. De fiecare dată voi sunteți furioși, dar asta nu mă afectează deloc și eu rămân, la fel ca voi, un discipol al acestei învățături noi. Ce mai aveți de spus?" 22. Natanael a spus: "Multe și nimic, în același timp! Fie cum dorești tu! Dar faptul că nu îți este frică de nimic nu este un merit chiar atât de mare! Căci nici lui Satana nu-i este teamă de nimic; dacă nu ar fi astfel, el nu ar mai fi mereu neascultător față de Dumnezeu Tatăl. Același lucru îl putem vedea și la animale, dintre care unele au mai mult curaj decât altele. Privește leul, tigrul și pantera, lupul, hiena și ursul și pune-le alături de o oaie, o capră sau o căprioară, de un iepure sau de orice alt animal temător și spune-mi de partea cui te afli tu!" 23. Iuda a spus: "Este clar că nu sunt de partea animalelor celor mai blânde, ci mereu de partea animalelor feroce, curajul leului fiind moartea omului!" 24. Natanael: "Și te mai lauzi cu curajul tău... Ba chiar te consideri a fi un discipol destoinic al învățătorului nostru! Eu îți spun: înțeles astfel, curajul este un mare viciu, căci el este fructul orgoliului celui care disprețuiește tot ceea ce nu depinde de el! Iată de ce curajul este inutil în învățătura noastră. El nu este apreciat ca o virtute de noi, fiind chiar opusul a ceea ce-și propune învățătura noastră! 25. Cine pornește războaiele? Privește, nu sunt decât niște așa-ziși eroi, care ignoră frica de moarte! Dacă ar fi să-i lăsăm pământului eroii săi, războaie fără sfârșit i-ar acoperi în curând vastele lui întinderi, căci fiecare erou nu vrea să fie decât el singurul erou; el nu va avea liniște până când nu îi va învinge pe ceilalți eroi și nu-i va alunga pe toți din această lume. 26. Imaginează-ți, dimpotrivă, oamenii ar fi la fel de blânzi și de pioși ca mieii; pământul ar deveni rapid un paradis! 27. Când un erou are în fața lui un om temător, el nu îl persecută, pentru că cel temător nu atentează la gloria sa. Dar dacă eroul se află în fața unui alt erou, cei doi vor sări imediat la bătaie și nu se vor opri decât atunci când unul sau celălalt va zăcea la pământ. Iată consecința clară și evidentă a acestui tip de curaj. 28. Dacă vrei să fii un discipol alături de noi, abandonează-ți curajul inutil și fii mai degrabă plin de iubire, de răbdare și de blândețe; abia atunci vei fi așa cum trebuie să fie un adevărat discipol al Domnului! 29. Iuda a spus: "S-ar putea să ai dreptate, am să gândesc mai profund la acest lucru și vom mai vorbi mâine". 30. Iuda a ieșit apoi afară și a mers să vadă diverse cunoștințe în mulțime, cu care a discutat toată noaptea despre ceea ce îi spusese Natanael. Dar toți erau de aceeași părere cu Natanael și i-au spus: "Natanael este un adevărat înțelept", căci ei știau bine că nu era nici un pic de falsitate în acest suflet! După aceea, am mers cu toții să ne odihnim.