----------------------------------- Acustic 2.4.2010, 17:27 Capitolul 125 ----------------------------------- Capitolul 125 Aluzie la esenieni. Despre inteligența pământească a materialistului. Despre prietenia și binecuvântarea lui Dumnezeu. Despre încrederea în Dumnezeu. Compasiunea față de săraci. 1. Discipolii lui Ioan au spus: "Greșim noi, dacă trăim după învățătura lui Ioan? Desigur, el era un predicator sever, dar nu ne-a transmis o asemenea doctrină! 2. Vedeți, ordinul esenienilor - pe care îl cunoaștem - este strict și sinceritatea este prima lor poruncă. Dar la ce le folosește sinceritatea și toate regulile lor severe? Cine le respectă? Ele nu au nici o valoare pentru un evreu, de altfel nici pentru greci; ele nu au decât câțiva aderenți printre romani, Poate că învățătura lor este autentică; ea este, fără îndoială, excelentă pentru cei care o urmează și care se retrag complet din lume; dar este inaplicabilă pentru restul umanității! 3. La ce ne-ar putea folosi cuvintele frumoase și bune despre fraternitatea universală? 4. Privește, această casă este mare și ospitalieră, în sensul fraternității universale; cu greu îi poți găsi pereche, dar poți Tu să pretinzi într-un mod rațional că ea ar trebui să-i primească pe toți oamenii și să răspundă nevoilor tuturor? Chiar și cu cele mai bune intenții din lume și cu cea mai mare bunăvoință, îi vor lipsi mijloacele de a o face: spațiul, alimentele și multe alte lucruri. 5. Dacă, pe de altă parte, o familie săracă și-ar construi o colibă și și-ar pregăti pentru iarnă câteva rezerve sărăcăcioase, pe care le-ar mânca cu economie, așteptând ca pământul să aducă din nou roade și un grup de vreo zece oameni tocmai ar trece pe acolo, cerând adăpostul acestei biete familii, care are tot dreptul la hrana și adăpostul ei, spune-ne, după ce doctrină ar fi înțelept și corect ca această familie să le satisfacă cererile celor zece persoane, privându-se astfel de cele necesare și putând ajunge chiar să-și piardă viața!" 6. Eu le-am răspuns: "Fiecare pasăre cântă și ciripește după cum i-a fost dat; voi vorbiți după înțelegerea voastră terestră, nu puteți să spuneți nimic altceva, pentru că nu înțelegeți nimic altceva. Este tot ceea ce pot să răspund! Căci dacă v-aș spune ceva mai elevat și perfect adevărat despre ceruri, voi nu M-ați înțelege, întrucât inimilor voastre le lipsește inteligența necesară. 7. Proști ce sunteți, cine face să crească și să se coacă fructele pământului, cine le dă viață și le menține în permanență? Credeți voi că Dumnezeu nu vrea și nu poate să-l răsplătească pe cel care s-ar sacrifica, venind în ajutorul fraților săi la nevoie? Credeți voi că Dumnezeu este nedrept și cere omului imposibilul? 8. Este întru totul posibil pentru orice om să aibă dorința fierbinte de a face bine și de a veni în ajutorul sărmanului său frate! 9. Dacă fiecare ar fi profund animat de această dorință, nu ar mai exista pe pământ colibe sărăcăcioase, care nu pot să adăpostească decât cel mult două ființe. 10. Vedeți, această casă a prietenului Meu Matei a hrănit multă lume astăzi; el a dat din toată inima toate rezervele pe care le mai avea. Dacă nu credeți, mergeți în hambare, acolo unde ar trebui să fie grânele, nu veți găsi nimic acolo. Iată-l pe stăpânul casei, întrebați-l dacă nu am spus adevărul!" 11. Matei a confirmat cuvintele Mele și a spus: "Doamne, din nefericire, astăzi așa este și nu știu ce voi da mâine oaspeților mei. Dar aceasta mi s-a întâmplat adeseori. Am avut și am încredere în Dumnezeu și iată totul mi-a venit din abundență și am putut să răspund nevoilor oaspeților mei". 12. "Vedeți, am spus Eu, iată cum gândește și acționează un om adevărat pe acest pământ, fără se plângă Dumnezeu l-a abandonat. Acesta a fost întotdeauna adevărul și așa va fi mereu. 13. Dumnezeu îl binecuvântează și nu-l abandonează niciodată pe cel care are încredere în El; El nu îngăduie ca el să piară. Dar pe cei care cred, la fel ca voi, Dumnezeu există, fără aibă însă încredere în El, pentru că inima lor le spune că ei nu merită ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu îi ajută, pentru că ei nu au încredere în El, ci doar în propriile lor forțe și în propriile lor mijloace, pe care le consideră intangibile și sacre, spunând: Vai! Omule, ajută-te tu însuți dacă vrei să fii ajutat, căci fiecare om este propriul lui stăpân și trebuie să aibă grijă de el însuși; atât timp cât el s-a ajutat singur, nu se mai poate pune problema să ajute pe altcineva!' 14. Dar Eu vă spun: voi veți fi abandonați de Dumnezeu și veți fi lipsiți de ajutorul Său, care vine la sfârșit, dacă voi vă preocupați doar de voi înșivă la început. Căci Dumnezeu nu a creat oamenii din egoism, ci din iubire pură; astfel, în om totul trebuie să corespundă iubirii care i-a dat viață. 15. Dacă voi trăiți și acționați fără iubire și fără încredere în Dumnezeu, atunci veți schimba în infern cerul dinlăuntrul vostru; veți îndepărta de Dumnezeu și servitorii infernului nu vor scăpa ocazia să dea în final răsplata, adică moartea prin mânia lui Dumnezeu. 16. Atunci când vorbiți despre esenieni, care trăiesc după învățăturile Școlii lui Pitagora, voi spuneți că, din cauza filantropiei lor, nimeni nu este capabil să-i urmeze, în afară de câțiva romani! 17. Eu nu îi apreciez prea mult, căci ei nu recunosc nemurirea sufletului și totuși, cel mai rău dintre ei valorează mai mult decât cel mai bun dintre voi! 18. spun deschis: dintre toți cei care s-au născut din femeie, de la începutul lumii și până astăzi, nimeni nu a fost mai mare ca Ioan Botezătorul, dar de acum înainte, cel mai mic dintre discipolii Mei din adevărata împărăție a lui Dumnezeu va fi mult mai mare decât cel pe care voi îl numiți învățătorul vostru și pe care nu l-ați înțeles niciodată. El v-a arătat drumul care duce la Mine și a netezit cărările în fața Mea. Dar lumea (materialismul) din voi v-a orbit inimile, de aceea voi nu puteți să recunoașteți, cu toate că aflați deja aproape de Mine. 19. Mergeți și ocupați-vă de lume, de soțiile și de copiii voștri, pentru ca ei să nu rătăcească complet goi și pentru ca foamea și setea să nu le întristeze burțile. Peste puțin timp, veți vedea singuri ce bine le-ați făcut! Adevăr vă spun, Dumnezeu nu se va ocupa de ei. Eu vă spun aceasta cu cele mai depline drepturi și în tot adevărul. 20. Cel care are avere, proprietăți sau o slujbă care îi aduce mari câștiguri, care economisește pentru el și pentru copiii lui, dar privește chiorâș la sărmanii săi frați, îi ocolește pe copiii care suferă de foame, de sete și de frig, îi alungă dacă ei vin să-i ceară de pomană, îi spune fratelui său: Vino din nou peste câteva zile, sau peste câteva săptămâni, voi face atunci ceva pentru tine' și se scuză când acest frate revine cu speranța de a fi ajutat spunând că nu poate, atunci când el are în secret tot ceea ce-i trebuie pentru a-l ajuta pe acesta, adevăr, adevăr vă spun, acela este un dușman al lui Dumnezeu, căci el nu-l recunoaște pe Dumnezeu în fratele său și nu-l iubește pe fratele său care este în fața lui și ale cărui nevoi el le cunoaște! 21. Adevăr, adevăr vă spun, cel care îl abandonează pe fratele său la nevoie, îl abandonează simultan pe Dumnezeu din ceruri, care îl va abandona la rândul Lui, înainte ca el să-și dea seama! 22. Dar cel care nu-l părăsește pe sărmanul său frate, chiar dacă Dumnezeu îl pune la încercare, va fi binecuvântat înainte ca el să ajungă se îndoiască, primind o bogăție eternă, cu mult mai presus decât hambarele și pivnițele gazdei noastre". 23. Discipolii lui Ioan au spus, în bătaie de joc: "Asta credem bucuroși, căci știm că sunt goale".