----------------------------------- Hoper 17.4.2010, 19:42 Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ ----------------------------------- Aspecte inedite și revelatoare despre Operațiunea Christ (partea a II-a) de Maria Nicola În martie 2004, atunci când Scoala de yoga din România a fost victima unui atac furibund din partea autorităților române, foarte mulți dintre yoghinii care au fost prinși în vâltoarea evenimentelor nu au putut să nu remarce, cutremurați, similitudinea acelor persecuții cu filmul zguduitor pe care tocmai îl văzuseră pe 12 martie, la ziua lui Grieg. Atunci, pe 12 martie, a fost vizionat în premieră absolută în România filmul lui Mel Gibson, Patimile lui Christos. La momentul respectiv, în România de-abia se auzise despre acest film, nu explodaseră încă acele controverse pe care el le-a provocat și filmul era aproape necunoscut publicului. Așa cum știm cu toții, viziunea realistă a acestui film este unică în comparație cu toate filmele și documentarele care au fost realizate de-a lungul timpului pe acest subiect. Cu o traducere ad-hoc, într-o hala gigantică, aproape înghețați, mii de yoghini au privit cu ochii în lacrimi acest film, mulți dintre ei, poate, întrebându-se: de ce trebuie să vedem acest film într-o zi de sărbatoare, zi în care eram obișnuiți din anii anteriori să ne bucuram, râdem, fim fericiți? Peste doar câteva zile au urmat perchezițiile brutale din 18 martie și din zilele următoare, interogatoriile, campania de presă, hăituirea lui Gregorian Bivolaru și arestarea lui abuzivă și total ilegală. Violența, brutalitatea, ura și răutatea arbitrară care ne-au aruncat viețile multora dintre noi în haos au lăsat traume încă nevindecate. Toate acestea sunt greu de imaginat dinafara și imposibil de explicat conform logicii sau bunului simț. Părea că valuri de rautate și de ostilitate se abăteau asupra noastră zilnic. Nu știam, în fiecare zi, ce urmează ne mai lovească. Iar când a fost arestat Grieg, vehicularea și mediatizarea „operațiunii Christ” ne-a facut pe mulți dintre noi să ne întrebăm, prin analogie cu ceea ce s-a petrecut acum 2000 de ani: Oare pâna unde vor merge? Foarte mulți dintre noi s-au întrebat probabil atunci, dacț Grieg a știut despre aceste lucruri dinainte și, dacă a știut, de ce nu a făcut ceva pentru ca ele să fie evitate, pentru ca să se salveze și să ne salveze și pe noi de toate acestea? Filmul Patimile lui Christos ne poate ajuta să întrevedem multe răspunsuri. Vizionarea lui în sine a fost un avertisment și arata, pentru cei care au ochi să vadă, o anumită integrare divină a lui Grieg care a făcut ca Dumnezeu să indice, prin felurite semne, ceea ce tocmai urma să se petreacă. Dar înainte de a trece mai departe cu aceste explicații revelatoare, haideți să clarificam un lucru. Autoritățile române au denumit de la bun început acțiunea din 2004 îndreptată împotriva școlii de yoga, „operațiunea Christ”. Dintre toate numele posibile, iată ce nume de cod au ales ei, vor să ne facă credem, întâmplător, așa cum probabil tot „întâmplător” au lansat această acțiune în joia mare, înainte de Paște. În realitate, este evident că acest nume este un sarcasm grosolan prin care inițiatorii acestei acțiuni ne spun cu cinism că știu că de fapt Gregorian Bivolaru este nevinovat, dar ei intenționează totuși să-l distrugă prin orice mijloace. Ulterior acest lucru s-a confirmat prin relevarea – uluitoare la momentul respectiv – a unor stenograme ale întâlnirilor PSD, care dezvăluie fără putință de tăgadă comanda politică dată de premierul de atunci, Adrian Nastase, ca Gregorian Bivolaru să fie arestat, cu toate că este nevinovat. Totuși, deși autoritățile au ales numele de cod al „operațiunii Christ”, presa nu a ezitat să speculeze acest detaliu într-un mod complet aberant, afirmând nici mai mult nici mai puțin decât că Gregorian Bivolaru se crede Iisus. De exemplu, Jurnalul National a publicat în decembrie 2004 o poză cu Statuia Pieta (în care Fecioara Maria  ține în brațe trupul lipsit de viață al lui Iisus, după ce a fost dat jos de pe cruce) și o poză similară, trucată, care îl reprezenta pe Gregorian Bivolaru în brațele unei femei. Scopul montajului fotografic era, desigur, de a-l batjocori pe acesta, dar ilustra și dorința irațională a dușmanilor lui de a-l vedea mort, pe care nu s-au sfiit s-o vehiculeze prin presă ani la rând, cum au facut, de exemplu, în cazul atentatului din 1995. Atunci, după ce apartamentul lui Gregorian Bivolaru a fost aruncat în aer de o explozie criminala, unii jurnaliști nu au ezitat să-și exprime regretul că el era plecat de acasă în acel moment! Așa că, atunci când vorbim despre filmul Patimile lui Christos sau despre operațiunea Christ, nu intenționăm să facem apropieri și speculații neavenite care sunt apanajul presei românești de scandal care, neavând nimic concret cu care să-l acuze pe Gregorian Bivolaru, vehiculează, printre nenumărate alte aberații, această idee complet cretină el s-ar crede Iisus. Similitudini desigur există, așa cum există în cazul tuturor școlilor și grupărilor spirituale care sunt atacate violent în această epocă bizară în care trăim, în care valorile sunt complet răsturnate și, în general, tot ceea ce este autentic spiritual este ținta unor atacuri virulente din partea presei și autorităților – ceea ce ilustrează elocvent faptul că atât presa, cât și guvernanții și autoritățile sunt controlate de secta satanică a francmasoneriei mondiale, care duce un război fățiș și continuu împotriva binelui, luminii divine, frumuseții, armoniei, spiritualității autentice. În această epoca a decăderii spirituale în care trăim noi acum, asistăm de multe ori neputincioși și cutremurași (și, din păcate, mulți dintre noi inconștienți), la astfel de revărsări de ură și agresivitate la adresa a tot ce este benefic, frumos, adevărat, autentic și spiritual. Dar toate lucrurile și evenimentele au un rost tainic al lor în marele plan divin și, din perspectiva noastră umană, noi nu avem acces decât la un fragment al peisajului de ansamblu. Uneori anumite lucruri trebuie să se petreacă. În cazul lui Iisus, chiar și El, care este Fiul lui Dumnezeu, a trecut prin anumite încercări extrem de dificile și, așa cum știm cu toții, el până la urmă a fost ucis de dușmanii lui și răstignit pe cruce. Iar acest eveniment crucial a avut o foarte mare importanță; istoria cu siguranță ar fi fost alta dacă acest eveniment nu s-ar fi petrecut, iar sacrificiul necesar al lui Iisus și-a pus, mai mult decât ne dăm noi seama, amprenta asupra vieților fiecăruia dintre noi. Înainte de începerea evenimentelor tragice care au precedat judecarea, calvarul și răstignirea lui Iisus, acesta s-a rugat în gradina Ghetsemani: „dacă este cu putință, îndepărtează de la mine acest pahar al suferinței, iar dacă nu, facă-se voia Ta”. Alaturi de Iisus, marii martiri ai omenirii, prin sacrificiul lor lipsit de egoism și plin de dăruire, au oferit ființelor umane modele exemplare, dar și un ajutor efectiv în evoluția globală a umanității. Întrebarea clasică a celor care, prin mințile lor raționale și judecățile lipsite de perspectiva integratoare a iubirii și a înțelepciunii inimii, vehiculează idei pline de răutate și se pun astfel singuri în ipostaze de unelte ale forțelor demoniace, este: de ce aceste ființe exceptionale nu se salvează, dacă dispun de anumite puteri divine? Adevarul este că aici nu este vorba de neputință, ci de spirit de sacrificiu și de acceptarea necondiționată a Voinței divine. Aceste ființe au acceptat, prin spiritul lor exemplar de sacrificiu, se supună martiriului, iar sacrificiul lor a avut întotdeauna un rost, chiar și dacă acesta era greu de intuit la momentul respectiv și în conjuncturile respective. Ne putem oare imagina că primii creștini ar fi putut rezista eroic persecuțiilor la care au fost supuși fară exemplul personal al sacrificiului lui Iisus pe cruce, urmat de miracolul învierii sale? Inspirați de idei demoniace, unii vor să ne facă credem că, dacă o ființă umană este victima unor persecuții insistente și calomnii, sau chiar ținta unor agresiuni sau atentate, acea ființă nu ar beneficia de integrare divina și nu ar avea realizări spirituale sau „puteri” ieșite din comun. Or, privind cu atenție ce se petrece în jurul nostru, vom remarca faptul că exact contrariul este mai degrabă valabil. Aproape nimeni nu se ostenește să atace sau să combată ceea ce este rău. Putem fi siguri că o persoana care are mare succes material, financiar, social și este totodată în gratțile presei, atinge acest pseudo-succes cu complicitatea forțelor demoniace și este susținuta din umbră, de exemplu prin apartenența la secta satanică a francmasoneriei. Când cineva vrea să promoveze idei aberante sau „evenimente” bizare precum concerte hard-rock sau parada homosexualilor, este prezentat cu simpatie și susținut. În schimb, atunci când cineva vrea să realizeze ceva bun înalțător, spiritual, este imediat ridiculizat și atacat. Și asta nu se petrece doar în România, ci pretutindeni pe glob. Pe toși cei care se hazardează afirme că faptul că Gregorian Bivolaru este victima unor persecuții de mari proporții și a fost chiar închis ar fi dovada „slăbiciunii” sale, îi invit să se gândească mai degrabă la faptul că el a depășit toate aceste dificultăți și a fost salvat, în repetate rânduri, în mod miraculos, în ciuda forțelor colosale dezlănțuite împotriva lui. Mai mult decât atât, el a fost cel care ne-a susținut și sprijinit pe majoritatea noastră în această perioadă dificilă și a făcut în așa fel încât activitatea școlii de yoga să continue cu eficiență și succes. Astfel încât, cumpănind cu atenție toate aceste elemente, vom înțelege faptul că vizionarea filmului Patimile lui Christos cu ocazia zilei de 12 martie 2004 nu a fost deloc întâmplătoare. Totodată, tot atunci, Gregorian Bivolaru a făcut o exemplificare exceptională cu una dintre ipostazele lui Shiva, SHIVA NILAKANTA, SHIVA alchimistul care transformă manifestarea prin puterea sacrificiului sau, sau altfel spus ipostaza în care SHIVA preia veninul, suferința și otrava lumii în ființa sa. Tot pe 12 martie 2004, a fost proiectat un film realizat de un studiou de filme inițiatice, film care prezenta anumite interpretări astrologice (vom reveni într-un articol cu mai multe detalii) și anticipa în mod uluitor evenimentele care au urmat, inclusiv înscenarea de la Vama Nadlac și arestarea lui Gregorian Bivolaru. Toate aceste aspecte s-au confirmat apoi ulterior, atât imediat (la numai cinci zile după aceea au urmat evenimentele din 18 martie), cât și prin tot ceea ce s-a petrecut mai apoi în cazul său. Analizând înlănțuirea faptelor, toate aceste elemente se dovedesc a fi niște sincronicități extraordinare, profund semnificative și ele indică, printre altele, integrarea divină care a existat atunci în cazul lui Grieg. Chiar și sincronicitatea cu pronunțarea verdictului în procesul de la Sibiu, la scurt timp după sărbătoarea Paștelui, se corelează cu denumirea deloc întâmplătoare a „operațiunii Christ”. Jurnaliștii care s-au făcut complici la înscenarea de la Vama Nadlac ar trebui sa fie primii care să realizeze aceasta, pentru că, având acces în arestul Vamii, l-au filmat fără rețineri pe Gregorian Bivolaru după gratii, batjocorindu-l în toate felurile posibile și provocându-l să se elibereze prin intermediul puterilor sale paranormale (ulterior, unii dintre ei s-au confruntat cu binemeritata experiență traumatică de a fi la rândul lor arestați. Dumnezeu, așa cum știm, nu bate cu bățul!). „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, salvează-te!” – așa îl provocau evreii pe Iisus, în timpul procesului și în timp ce acesta era răstignit pe cruce. (va urma) sursa: yogaesoteric 5 aprilie 2010