----------------------------------- Duhul 23.4.2010, 06:16 Prima împotrivire față de Antihrist: fecioara Tabita ----------------------------------- Prima împotrivire față de Antihrist: fecioara Tabita. 16. Fecioara, al cărei nume este Tabita, va auzi că Nerușinatul se va arăta în locul cel sfânt.3,16 17. Ea își va îmbrăca rochia sa de in și va alerga în Iudeea. 18. Ea îl va blestema până la Ierusalim, zicându-i: 19. „O, Nerușinatule și Fiu al Nelegiuirii, o Potrivnice al Sfinților!".3,19 20. Atunci Nerușinatul se va înfuria împotriva fecioarei și o va urmări până în regiunile Apusului, 21. el îi va sorbi sângele, în ceas de seară, și-l va arunca peste Templu 22. și astfel va deveni mântuire pentru popor.3,21-22 23. Ea se va ridica dis-de-dimineață, va fi vie, și-l va blestema zicând: „Nerușinatule, tu n-ai putere asupra sufletului și nici a trupului meu, deoarece eu viețuiesc în Domnul, în toată vremea".3,23 24. Și apoi: „Tu ai aruncat sângele meu peste Templu și el s-a făcut mântuire pentru popor".3,24 ______________________________ -3,16 Tabita: nume propriu bine atestat, care a slujit la desemnarea pământului lui Israel, apoi a locuitorilor săi și care ar putea însemna aici figura rămășiței credincioase; în legendele iudaice, păstrate în Egipt, se arată, pe lângă Enoh și Ilie, două personaje feminine sunt prevăzute să intervină în vremurile de apoi: Sibila și Tabita; de altfel, se știe că pe lângă Enoh alte două persoane au urcat cu trupul la cer: Ilie și Tabita; n-ar fi imposibil ca Tabita (?) fi fost considerată un fel de copie a lui Ilie, iar Sibila o copie și sosie a lui Enoh. „Nerușinat": literal, cel ce n-are rușine: un nou titlu al lui Antihrist, destul de frecvent în limba coptă și care își găsește explicația în 3,25. -3,19 Blestemul este sobru în comparație cu cel rostit de Ilie și Enoh (3,25-30) și de cei șaizeci de drepți (3,52-53). „Dușman al sfinților": cf. 3,26-27, 36. -3,21-22 cf.3,24. -3,23 Distincția între puterea asupra sufletului (3,H) și cea asupra trupului este lămurită, după Iov 2,6, în Test. lui Iov 20,3; cf. Mt. 10,28; Lc. 12,4-5. „Trăiesc în Domnul": cf. 3,34,36. -3,24 Sângele răspândit peste Templu evocă jertfele de ispășire. Rolul vicarial al Tavitei este precizat prin faptul că sângele său devine mântuire pentru popor (asemănător cu 4 Macabei 6,28-29; 17,22 și probabil Test. lui Moise 9,7).