----------------------------------- Duhul 1.8.2010, 12:09 Apocalipsa lui Ezdra ----------------------------------- Apocalipsa lui Ezdra Notă introductivă Apocalipsa lui Ezdra este de fapt o modestă imitație a cărții apocrife 4 Ezdra. Thilo o menționează în prolegomenele la Faptele lui Toma, dar nu se știe cu certitudine dacă este sau nu vorba despre 4 Ezdra. Părți din această lucrare au fost publicate de dr. Hase de la Biblioteca din Paris, dar la vremea aceea păreau să facă parte din lucrări diferite. Apocalipsa lui Ezdra este cel mai bine păstrată într-o traducere etiopiană. Manuscrisul datează din secolul al XV-lea, iar porțiunile mai vechi sunt foarte greu de descifrat. Au existat cu siguranță versiuni în greacă, care trebuie să fi fost traduceri ale unui text în ebraică redactat pe la sfârșitul secolului I d.H. (după unele opinii, secolul al II-lea sau al III-lea d.H.) dar nici una nu s-a păstrat, cu excepția versiunilor târzii în limba latină. Sunt cunoscute douăzeci și unu de manuscrise conținând această apocalipsă, cele mai multe datând din secolele XVII-XIX. mai precizăm că textul nu a figurat printre scrierile de la Marea Moartă, în Apocalypses Apocryphae a lui Tischendorf, lucrarea se găsește la pp. xxix-xxxiii. * Profetul Ezdra este plin de uimire în fața tainelor vieții și îl întreabă pe Dumnezeu despre toate lucrurile; însă ceea ce îl tulbură cel mai mult sunt suferințele pe care le îndură păcătoșii, întrucât aceștia au păcătuit ca urmare a căderii lui Adam, soarta lor e considerată chiar mai rea decât cea a făpturilor lipsite de rațiune. Descrierea chinurilor îndurate în regiunile infernale este consemnată cu multă minuție. Călător prin Tartar și deopotrivă invitat în Ceruri, Ezdra imploră de la Dumnezeu milă pentru cei păcătoși, insistă în acest sens și chi-ar propune să se jertfească pentru izbăvirea lor. În cele din urmă profetul își dăruiește duhul lui Dumnezeu, care a pregătit pentru el coroana nemuririi. *** Cuvântul și descoperirea lui Ezdra, sfântul și de Dumnezeu iubitul prooroc: În cel de-al treizecilea an, în ziua a douăzeci și doua a lunii, pe când ședeam în casa mea, am strigat și am zis către Cel Preaînalt: „Doamne,-mi Voi înmulți sămânța ta ca stelele cerului și ca nisipul de la malul mărilor»;