----------------------------------- Fire 7.8.2010, 02:33 PROFEȚIILE TERIBILE ALE REGELUI LUMII DIN SHAMBHALA FĂCUTE în ANUL 1890 ----------------------------------- PROFEȚIILE TERIBILE ALE REGELUI LUMII DIN SHAMBHALA FĂCUTE ÎN ANUL 1890        Iluminatul HUTUKTU din Narabanki mi‑a povestit cele ce vor urma, atunci când, în 1921, l‑am vizitat în mănăstirea în care trăia:        Când Regele Lumii din SHAMBHALA a apărut la un moment dat în mănăstirea noastră unor LAMA evoluați și iubiți de DUMNEZEU ‑ au trecut treizeci de ani de la această întâmplare ‑ el a făcut o profeție referitoare la următorii 50 de ani (n.a. Cartea lui FERDINAND OSSENDOWSKI: "Fiare, oameni și zei" (Beasts, men and gods) a apărut pentru prima oară în 1924). Iată ce a spus el:        "Oamenii își vor uita din ce în ce mai mult sufletele și se vor ocupa doar de trupul lor. Cea mai mare corupție va domni pe pământ. Oamenii vor semăna animalelor de pradă, vor fi însetați de sângele fratelui lor. Semiluna va fi eclipsată și adepții ei vor începe să cerșească și să se sfâșie în războaie interminabile. Învingătorii vor suferi în cele din urmă o mare nenorocire care se va isprăvi prin insultarea altor popoare.        Coroanele regale, mari și mici, vor cădea pe rând: una, două, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt... Va izbucni un război teribil între toate popoarele. Oceanele se vor înroși de sânge... pământul și fundul mărilor se vor acoperi de oseminte... statele vor fi fărâmițate, popoare întregi vor pieri... foamea, boala, crime neștiute de lege, de care omenirea nici nu a auzit până acum, o vor copleși. Atunci vor veni dușmanii lui DUMNEZEU și ai Sfântului Duh. Cei ce vor ridica mâna asupra cuiva, vor pieri la rândul lor. Uitații, persecutații se vor ridica și vor atrage atenția lumii întregi asupra lor.        Vor fi mari neguri și furtuni. Munții descoperiți se vor acoperi de păduri. Pământul se va cutremura adeseori. Milioane de oameni vor schimba lanțurile sclaviei și umilințelor pe foame, boală și moarte. Vechile căi spirituale vor fi disprețuite și acoperite de mulțimi pornite una împotriva celeilalte.        Cele mai mari, cele mai frumoase orașe vor pieri în foc... unul, două, trei... Tatăl se va îndrepta împotriva fiului, fratele se va ridica împotriva fratelui, mama împotriva fiicei. Viciul, crima, distrugerea trupurilor și a sufletelor vor urma... Familiile vor fi disperate... Fidelitatea și dragostea vor dispărea... Din 10000 de oameni doar unul singur va supraviețui... el va fi atunci gol, nebun, lipsit de forță și nu se va pricepe nici să‑și înalțe un acoperiș, nici să‑și găsească hrană... Va urla ca un lup furios, va devora cadavre, își va sfâșia chiar propria carne și, înnebunit de răutate, îl va provoca pe DUMNEZEU la luptă...        Pământul întreg se va goli de oameni. DUMNEZEU își va întoarce fața de la om în altă parte. Se vor lăsa peste el doar noaptea și moartea. Atunci va apare un popor, deocamdată necunoscut care, cu o mână fermă, va stârpi ierburile puturoase ale nebuniei și viciului și‑i va conduce pe cei rămași, fideli spiritului DIVIN în bătălia împotriva Răului. Acest popor, iubitor și blând (aluzie la poporul ROMÂN n.n.), împreună cu cei rămași, vor fonda împreună o nouă viață pe pământul purificat prin pieirea națiunilor. În următorii cincizeci de ani doar două‑trei mari state vor exista, ai căror cetățeni vor trăi fericiți vreme de șaptezeci de ani. Apoi va urma un alt război timp de optsprezece luni. Abia atunci, poporul ales al SHAMBHALA‑ei va ieși la lumină din cavernele sale subterane (...)".        Mai târziu, spune autorul, traversând acele locuri de‑a lungul Mongoliei orientale către Pekin m‑am întrebat adesea: Ce se va întâmpla dacă popoare întregi de rase, de religii, de nații diferite vor începe să emigreze către est?        Acum, la ora când scriu aceste ultime pagini, ochii mei se întorc, în mod involuntar, către această nesfârșită inimă a Asiei, pe pământul căreia s‑ au derulat pelegrinările mele rătăcitoare. Traversând furtuni de zăpadă sau viscole de nisip în zona Gobi, eu revăd figura lui HUTUKTU din Narabanchi, în timp ce vocea calmă și mâna sa parcă arată orizontul, dezvăluindu‑mi cele mai intime gânduri.        Lângă Karakorum, pe malurile lui Ubsa Nor văd imensele câmpii multicolore, trupele de călăreți, iurtele de culoare albastră ale regilor din Tibet, ale celor din Siam, din Afganistan și ale prinților indieni, semnele sacre ale preoților lamaiști, armele hanilor, oleților și simbirurile sfinte ale triburilor mongole din nord. Nici nu aud zgomotul mulțimii agitate. Cântăreții nu cântă iar eu respir aerul melancolic al munților, al câmpiilor și al deșerturilor. Cavalerii cei tineri nu se apucă alerge înălțați în șaua cailor iuți... Sunt acolo mulțimi nemăsurate de bătrâni, de femei, de copii, iar la nord și la est, cât ochiul poate cuprinde, cerul este roșu ca flacăra și se aude trosnetul incendiului, zgomotul feroce al bătăliei, pe care o duc acești războinici... Cine conduce oare aceste mulțimi de bătrâni fără arme? Mai văd o ordine severă, o înțelegere profund spirituală în scopul ei, răbdare, tenacitate și o nouă emigrare a popoarelor, ultimul marș al mongolilor.        KARMA acestor meleaguri poate că a deschis o nouă pagină de istorie.        Și ce se va întâmpla atunci cu Regele Lumii din SHAMBHALA și ce va fi în final cu noi toți?        Acest mare mister încă nu poate fi deslușit.