----------------------------------- Acustic 17.8.2010, 19:07 Capitolul 151 ----------------------------------- Capitolul 151 Ascensiunea pe munte 1. Șefii fariseilor din Capernaum au chemat alți farisei și i-au trimis la Mine, dar și aceștia au avut de luptat împotriva furtunii. Era deja toamnă, vremea era caniculară și începuse perioada furtunilor în Galileea și pe mare. Ei au sosit în cea de-a cincea zi a șederii Mele și au cerut să-Mi vorbească. Eu nu i-am lăsat însă intre, căci știam ce doreau. Dar le-am transmis că urma să rămân mai mult timp și că voi vizita orașele vecine, așa că era mai bine să stea liniștiți, dacă nu doreau să aibă necazuri! 2. Era în prima zi după Sabat, ceea ce corespunde acum unei duminici și, în plus, era o zi deosebit de frumoasă și de luminoasă. Kisjonah a venit să-mi propună mergem să facem o excursie pe munte împreună cu toți cei care erau prezenți. 3. Acest munte, foarte înalt, nu avea încă nici un nume. În acea epocă, geografia era abia la început și majoritatea munților, văilor, câmpiilor, lacurilor, râurilor și pârâurilor nu aveau deloc nume proprii, cel mult o denumire dată de către locuitorii cei mai apropiați. Dar numele unui munte era întotdeauna cel mai greu de ales. 4. Munții care făceau parte dintr-un lanț muntos și care nu erau izolați, cum erau de pildă munții numiți astăzi Tabor, Liban, Ararat sau Sinai, nu aveau nume proprii. Adeseori, ei primeau numele unei localități sau numele proprietarului lor. Dacă proprietarul se schimba, atunci și muntele își schimba numele. Astfel, acest munte purta numele vameșului care îi era proprietar. 5. El se afla la frontiera dintre Galileea și Grecia și era sediul unuia dintre principalele posturi de frontieră. Pe aici trecea un drum spre Grecia, care era mereu plin de tot felul de negustori și de caravane, cămile și animale de povară. 6. Fariseii, care tocmai sosiseră, au aflat că urma să urcăm pe acest munte înalt și l-au întrebat pe Kisjonah dacă ar putea să vină și ei cu noi. Kisjonah le-a răspuns: "Acest munte, care se întinde pe o distanță de opt ore de mers în direcția Greciei și de cinci ore de mers în lățime, este proprietatea mea; este suficient de mare pentru a vă putea primi și pe voi, dar, în calitate de înflăcărat adept al acestui sfânt și divin învățător, a cărui învățătură m-a convins, eu nu am nevoie de voi și trebuie să apăr prin toate mijloacele de compania spionilor răutăcioși ai preoților din Capernaum și din Ierusalim! Întrebați-vă inimile: dacă sunt curate, drumul vă este liber, dacă ele sunt însă impure, atunci întoarceți-vă de unde ați venit!" 7. Fariseii au spus: "Suntem curați și nu avem nimic fals în inimile noastre. Noi predicăm Legea lui Moise, suntem evrei așa cum și Iisus este evreu și el nu poate contrazice Legea lui Moise. Dar învățătura și faptele lui au pretutindeni o faimă imensă, iar noi suntem foarte interesați să aflăm dacă faptele și învățătura sa se opun sau nu Legii lui Moise. Dacă ele confirmă Legea lui Moise, noi le vom accepta; dacă însă o contestă, se înțelege de la sine că vom fi împotrivă". 8. Vameșul le-a spus: "Strămoșii voștri au vorbit profeților la fel ca voi, după care i-au lapidat ca pe niște blasfemiatori. Nu cunosc nici unul care să nu fi fost lapidat. Voi sunteți mereu atrași de profeți, încercați chiar să autoglorificați prin intermediul lor, dar în realitate, nu valorați mai mult decât strămoșii voștri, care erau la fel ca voi. Iată de ce nu am nici un pic de încredere în voi. 9. considerați adepți ai lui Moise, dar faptele voastre arată sunteți mai departe de el decât este pământul de cer. Analizați-vă cu sinceritate și veți vedea dacă sunteți demni să urcați împreună cu noi acest munte!" 10. Eu i-am spus lui Kisjonah: "Lasă-i să vină; daca va fi prea sus pentru ei, vor face drumul înapoi, căci ei nu au mai urcat niciodată vreun munte! Poate că aerul curat al acestui munte le va purifica inimile". 11. Kisjonah a fost mulțumit de răspunsul Meu și am pornit cu toții la drum! 12. Tinerele fete M-au însoțit și ele, mergând în jurul Meu ca puișorii în jurul unei cloște și punându-Mi tot felul de întrebări despre originea creației, despre ce vor deveni munții etc, iar Eu le-am răspuns pe măsura înțelegerii lor. Discipolii și mulțimea de oameni care ne însoțea ascultau explicațiile Mele, cuprinși de uimire. 13. Natanael, care era în mod special convins de divinitatea Mea, vorbea din când în când cu muntele, spunând: "Oh, Munte, simți tu oare cine este Cel care te atinge cu picioarele Sale?" Și de fiecare dată când Natanael punea întrebarea muntelui, fiecare simțea cum muntele se cutremura. 14. Înspăimântați, fariseii au început să le spună oamenilor că nu ar trebui să se aventureze mai departe. Probabil că acest munte era un munte vechi și sacru, pe care nici o ființă nedemnă nu ar trebui să-l urce, altfel îi putea face să piară pe toți ceilalți. 15. Dar oamenii le-au răspuns: "Nu aveți decât să întoarceți, dacă doriți acest lucru! Acest munte, pe care îl urcăm adeseori, nu s-a cutremurat niciodată sub pașii noștri". 16. Fariseii au început să mormăie, supărați, iar muntele s-a cutremurat din nou. Atunci, ei s-au întors și au coborât în fugă spre câmpie, iar noi am scăpat astfel de prezența lor inoportună. 17. Ne-am urmat apoi în liniște drumul, ajungând spre seară la marea cabană a lui Kisjonah, unde am petrecut toată noaptea. Femeile fiind obosite, nu am escaladat vârful decât a doua zi, pentru a ne bucura de minunata priveliște întinsă peste toată Iudeea, Samaria, Galileea și o mare partea Feniciei.