----------------------------------- Acustic 17.8.2010, 20:16 Capitolul 159 ----------------------------------- Capitolul 159 Geneza 1. 11-13. Cea de-a treia zi. Efectul cunoașterii asupra inimii. Omul spiritual ascuns în omul lumii materiale. (11) Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ". Și așa a fost. (12) Pământul a dat verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod și care își au sămânța în ei după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (13) Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a treia. 1. Domnul: "Atunci când cunoașterea pe care o capătă omul susține în totalitate iubirea și devine din ce în ce mai profundă, fiind încălzită de flacăra iubirii care o hrănește, omul devine capabil și capătă puterea de a face totul. 2. În această stare, Dumnezeu se apropie de om – se înțelege de la sine că întru spirit - și îi vorbește, sub forma iubirii eterne, iubire care sălășuiește în inima omului: 'Să dea pământul verdeață, iarbă cu sămânță, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care să aibă în ei sămânța lor pe pământ'. 3. Această poruncă a lui Dumnezeu, primită în inimă, îi dă omului voința fermă, forța și curajul să pornească la lucru. 4. Și astfel, cunoașterea sa adevărată se ridică precum norii deasupra mării liniștite și coboară precum ploaia peste pământul uscat, udându-l și făcându-l fertil; pământul începe atunci să dea verdeață, iarbă cu sămânță după soiul ei și pomi care fac rod și care își au sămânța în ei, după soiul lor; imediat, iubirea dorește și aduce în inima omului ceea ce înțelegerea autentică - iluminată de înțelepciunea divină - recunoaște drept bun, adevărat și desăvârșit. 5. Sădită în împărăția vie a inimii, adevărata cunoaștere acționează la fel ca sămânța sădită în pământ, care încolțește și dă roade. 6. Atunci când sămânța încolțește, în pământ se trezesc forțele vieții care dormeau. Acestea se adună atunci în jurul sămânței și o ajută se dezvolte, până când devine o plantă plină de roade. Pe scurt, adevărata cunoaștere devine activă în inimă (ieșind din starea ei potențială) și din această manifestare prezentă în inimă provin toate acțiunile. Așa trebuie înțeles ceea ce spune Moise, în profunda sa înțelepciune, în primul capitol, versetele 11 și 12 din Geneză. 7. Seara inițială a omului, trezită de lumina cerului la adevărata cunoaștere, devine astfel activă; de aici provin apoi toate acțiunile. Și iată cea de-a treia zi a transformării inimii și a omului într-o ființă umană, adică în omul spiritual pentru care Moise și profeții au fost trimiși de Dumnezeu în această lume și pentru care am venit și Eu. Cred că acum lucrurile sunt suficient de clare!" 8. Unul dintre farisei a spus: "Ilustre și foarte înțelept prieten, în ceea ce mă privește, eu sunt de acord în totalitate cu ceea ce ai spus și cred că este și trebuie să fie perfect adevărat; dar mergi la Ierusalim și explică Geneza în Templu și vei fi lapidat împreună cu toți adepții Tăi, dacă nu Te protejezi cu evidenta Ta forță divină! Dar dacă vei merge la acești templieri cu această forță, ei vor fi judecați ca și cum Tu i-ai lovi cu foc din cer. 9. Lămuririle Tale foarte înțelepte și inteligente despre primele trei zile ale creației din Geneză încep bine. Dar să revenim la cea de-a patra zi, în care, după descriere, Dumnezeu a creat soarele, luna și stelele. Cum explici Tu asta? Soarele, luna și stelele apar deodată aici, fără ca cineva să știe de unde, la fel ca toți acești aștri de pe cer, mici și mari, descriși în Geneză. 10. Întrebarea mea este următoarea: care este cheia corespondențelor în ceea ce privește omul?" 11. Eu. i-am răspuns: Tu știi deja și chiar ai avut posibilitatea să constați că în ceea ce privește vederea fizică, există oameni presbiți, miopi, pe jumătate orbi sau complet orbi. Presbiții văd bine la distanță, dar foarte slab de aproape; miopii văd bine de aproape, dar foarte slab la mare distanță; pentru cei pe jumătate orbi, aproape mereu este noapte, ei văd obiectele cu un ochi, dar nu și cu celălalt. Cei orbi nu mai văd nimic, nici ziua, nici noaptea, sau uneori percep ceva în timpul zilei, ca o licărire slabă care le permite să știe că este ziuă, dar cei care sunt complet orbi nu văd nici atât și nu pot distinge ziua de noapte. 12. Iată deci că, în ceea ce privește vederea fizică, oamenii sunt constituiți într-un mod diferit; cu atât mai diferiți sunt însă în ceea ce privește vederea spirituală. Tu ai un mare defect fizic referitor la vedere, dar unul și mai mare în suflet. Este uluitor cât ești de miop!"