----------------------------------- Acustic 17.8.2010, 20:22 Capitolul 160 ----------------------------------- Capitolul 160 Geneza 1. 14-19. Cea de-a patra zi. Nu există decât o boltă cerească (întindere cerească): voința lui Dumnezeu! (14) Dumnezeu a zis: "Să fie niște luminători pe întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii; (15) și să slujească de luminători pe întinderea cerului, ca să lumineze pământul. "Și așa a fost (16) Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, și anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua și luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. (17) Dumnezeu i-a așezat pe întinderea cerului, ca să lumineze pământul, (18) stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. (19) Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a patra. 1. Domnul: "Ce citești tu în Geneză? Nu stă oare scris: 2. Și Dumnezeu a spus: 'Să fie niște luminători pe întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și anii și să slujească de luminători pe întinderea cerului, ca să lumineze pământul!' Și așa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători și anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua și luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut de asemenea și stelele. Dumnezeu a așezat acești luminători pe întinderea cerului ca să lumineze pământul, stăpânească ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel, a fost o seară și apoi o dimineață: aceasta a fost a patra zi. 3. Iată, textual, Creația în cea de-a patra zi a Genezei. 4. Dacă iei Geneza cuvânt cu cuvânt, este imposibil să nu-ți dai seama încă de la prima privire de lipsa ei de logică! 5. Dacă Dumnezeu, conform Genezei, a creat lumina în prima zi și prima zi a apărut dintr-o seară și dintr-o dimineață, atunci ce fel de lumină a fost aceasta timp de trei zile, dacă Dumnezeu spune că a creat luminători pe cer în cea de-a patra zi? Ce fel de lumină ar fi putut atunci să diferențieze ziua de noapte în prima zi și în cele două zile care au urmat? De ce a creat noi luminători în cea de-a patra zi? Mai mult, el vorbește doar despre luminători și nu face nici o referire la soare și la lună. Acești luminători sunt așadar semne. Ce fel de semne însă? Pentru a separa timpul! Dar care timp? Zilele și anii? Ce zile și ce ani? Noaptea nu înseamnă atunci nimic? Nopțile nu sunt numărate oare la fel ca zilele? 6. De vreme ce pământul este rotund, pe o parte a lui este ziuă, iar pe cealaltă este noapte! Deoarece pământul se învârte constant și uniform în jurul axei sale, în țările care sunt orientate către soare este ziuă. 7. Dar dacă, așa cum este evident, ziua pe acest pământ provine din rotația pământului, atunci soarele, care nu face altceva decât să-și proiecteze razele în fața lui, nu poate fi considerat drept cel care regizează ziua. Se pune atunci întrebarea: cum ar fi putut Moise, vorbind despre acești luminători, înțeleagă prin ei soarele și luna? Iar dacă Moise s-ar fi gândit într-adevăr la soare și la lună, de ce nu le-a indicat prin numele lor; care existau deja în epoca lui Moise și pe care toată lumea le cunoștea? 8. Mai mult, Moise vorbește despre o boltă cerească (întindere a cerului) care nu corespunde nici unui lucru, de vreme ce soarele, luna, stelele și chiar acest pământ, plutesc în deplină libertate în eterul infinit și își păstrează, grație legilor necesității, propria lor mișcare, nefiind fixate pe nici o boltă cerească! 9. Căci în spațiul infinit și liber nu există decât o singură boltă cerească și aceasta este voința lui Dumnezeu, care, printr-o lege eternă și intangibilă, animă spațiul cu tot ceea ce conține el. 10. Dacă această boltă cerească ar fi fost întinderea acestui spațiu albastru pe care-l vedeți cu ochii, de care ar fi fost agățate soarele, luna și stelele, atunci cum s-ar fi putut deplasa acești aștri și planetele pe care le cunoașteți? 11. Celelalte stele, pe care le numiți stele fixe, par să fie niște puncte fixe, dar nu este așa. Ele sunt pur și simplu foarte îndepărtate de pământ, aflându-se la mai multe sute de mii de ani-lumină, iar orbita lor este atât de mare încât deplasarea lor nu poate fi percepută nici măcar în timpul a o sută de generații umane! De aceea, ele par că sunt fixe, dar lucrurile stau cu totul altfel în realitate și, în întregul spațiu infinit, nu există nicăieri o boltă cerească. 12. Bolta cerească la care se gândește Moise este voința fermă aflată în conformitate cu ordinea divină, care provine din adevărata cunoaștere și din iubire, acesta fiind pământul binecuvântat al vieții! Această voință nu poate proveni decât din asimilarea deplină a adevăratei iubiri de Dumnezeu în inima omului și această iubire nu poate apărea decât din lumina cerească pe care Dumnezeu o revarsă în om atunci când separă întunericul prin seară și prin dimineață. Rezultă în om, cerul este această iubire autentică, această veritabilă viziune interioară și această adevărată înțelegere, care, atunci când se manifestă, alcătuiesc credința vie și voința fermă, care reprezintă, în ordinea divină, bolta cerească a omului. Iar pe această boltă cerească se află Dumnezeu, dacă ea se integrează perfect în ordinea divină prescrisă de voința lui Dumnezeu, sau noua lumină a cerului cel mai înalt care este iubirea cea mai pură a Tatălui în inima lui Dumnezeu. Astfel, luminătorii luminează voința și o ridică la înălțimea îngerilor din cerurile cele mai elevate. Omul creat devine atunci Fiul necreat de Dumnezeu, prin propria sa voință liberă de a se integra în ordinea divină".