----------------------------------- Acustic 29.8.2010, 11:17 Capitolul 161 ----------------------------------- Capitolul 161 Despre omul muritor și despre omul nemuritor. Cei doi luminători: sufletul și spiritul. Cea de-a patra zi. 1. Domnul: "Atât timp cât omul este o creatură, el este limitat de timp și de aceea este muritor, căci trupul fiecărui om nu este decât un vas care îl ajută pe acesta să evolueze spiritual cu ajutorul constant al lui Dumnezeu, astfel încât, în final, atingă desăvârșirea. 2. Atunci când vasul exterior (trupul) a atins un grad suficient de evoluție, pentru care Dumnezeu l-a prevăzut cu toate calitățile și proprietățile necesare, Dumnezeu trezește atunci spiritul Său etern necreat în inima omului. Acest spirit, în funcție de puterea sa, este exact ceea ce Moise a vrut să indice prin acești doi mari luminători care sunt plasați pe bolta cerească, așa cum au înțeles toți patriarhii și profeții. 3. Această lumină eternă necreată și veșnic vie pe bolta cerească a omului aduce adevărata zi în om; ea îl învață-și transforme vasul său vechi și ființa sa divină eternă necreată și face din om pe deplin un adevărat copii al lui Dumnezeu. 4. Fiecare om creat are un suflet viu care are capacitatea necesară de a discerne binele și adevărul de rău și minciună, de a-și însuși binele și adevărul și de a izgoni răul și minciuna. Dar acest suflet nu este necreat; dimpotrivă, el este o natură creată și nu poate să ajungă niciodată prin el însuși la Dumnezeu. 5. Dar atunci când voința, angrenată cu toată umilința și toată modestia inimii, acceptă binele și adevărul după legile care îi sunt date, această voință liberă implantată de Dumnezeu devine o adevărată boltă cerească, pentru că ea s-a dezvoltat după dimensiunea divină care a fost pusă în sufletul omului; ea devine astfel aptă asimileze în sine divinul pur necreat. 6. Ceea ce este pur divin, sau spiritul necreat al lui Dumnezeu, care este așezat veșnic pe această boltă cerească, este marele luminător, iar sufletul omului, care se transformă de asemenea sub efectul acestui mare luminător, devine ei însuși un luminător de o intensitate aproape egală, care este deci cel de-ai doilea luminător - mai mic - care de acum înainte se va plasa pe boita cerească și, prin influența luminii sale necreate, se va alătura calităților și virtuților luminii necreate, fără a afecta în vreun fel natura sa creată, ceea ce îi conferă mari avantaje pentru purificarea sa spirituală. 7. Căci sufletul uman nu ar putea niciodată-l vadă pe Dumnezeu ca ființă pur spirituală și invers, spiritul pur necreat al lui Dumnezeu nu ar putea să vadă o natură creată, deoarece el nu are în Ei nici o natură creată; dar, prin această relație perfectă descrisă mai sus, dintre spiritul pur și suflet, sufletul poate să-L vadă pe Dumnezeu în ființa sa pură și primordială, prin noul spirit care a venit în el și spiritul poate percepe prin suflet starea lumii materiale. 8. Iată ce vrea să spună Moise atunci când vorbește despre un mare luminător care guvernează ziua și despre un luminător mai mic care guvernează noaptea și care arată vremurile, adică, în conformitate cu înțelepciunea divină, este cauza tuturor fenomenelor și al tuturor lucrurilor create, ceea ce semnifică: a recunoaște în toate fenomenele înțelepciunea lui Dumnezeu, iubirea și grația. 9. Stelele despre care vorbește Moise reprezintă nenumăratele cunoștințe necesare despre toate lucrurile care provin în mod evident dintr-o cunoaștere unică fundamentală și sunt așezate, prin urmare, pe boita cerească, la fel ca și cei doi luminători principali. 10. Iată cea de-a patra zi a Creației descrisă de Moise în Geneză, care provine, ca și celelalte trei, dintr-o seară și dintr-o dimineață a omului".