----------------------------------- Fire 30.8.2010, 15:23 Capitolul 52 - Sufletul și spiritul ființei umane ----------------------------------- Capitolul 52 Sufletul și spiritul ființei umane 1. Sufletul este organul care receptează nenumăratele idei născute din Sursa Primordială, din care s-a născut chiar el, la fel ca un suflu. El este purtătorul anumitor forme, proporții și activități. Toate acestea sunt depozitate în el sub formă de semințe. 2. Măsura exactă a tuturor acestor atribute conduce la formarea unui suflet uman complet. Întrucât este alcătuit din numeroase particule de inteligență, sufletul este un compus și poate fi oricând divizat din nou în părțile sale componente. 3. Întregul univers este umplut cu ideile divinității. Acestea pot fi regăsite în totalitate în fiecare monadă, evident, la o scară minusculă. 4. Deși spiritul este lipsit de formă, el este cel care generează toate formele. Altfel spus, spiritul nu se poate manifesta în diferite forme până când nu le produce el însuși. Pentru a se putea manifesta, orice forță sau energie trebuie să aibă o forța de contracarare (cu semn opus). Ea nu își poate manifesta efectele într-o manieră vizibilă decât dacă dispune de acest punct de sprijin. De aceea, spiritul este precum lumina, care, în sine, rămâne lumină (își păstrează natura) în eternitate. Ea nu va putea fi observată însă ca lumină atâta vreme cât nu există obiecte pe care să le poată lumina. Soarele este un bun exemplu în acest sens. Lumina sa emană continuu și este foarte intensă, dar fără ajutorul unor obiecte, ochiul nu i-ar putea percepe prezența. Într-o noapte fără lună soarele emană tot atâta lumină ca și într-o noapte cu lună, dar în primul caz, lumina nu găsește nici un obiect în eterul cosmic, și de aceea nimeni nu o poate vedea, deși ea este prezentă. În schimb, dacă luna este prezentă, lumina soarelui devine imediat perceptibilă, întrucât ea iluminează acest corp ceresc. 5. puteți da seama care sunt efectele spirituale ale luminii în Natură. Atunci când lumina lipsește (noaptea), tot ceea ce există pe pământ, în aer sau în apă doarme (zace într-o stare de nemișcare). În schimb, de îndată ce apare lumina, formele care zăceau ca moarte prind din nou viață și încep să se miște. Aceeași activitate spirituală a luminii devine și mai evidentă în cazul în care comparăm vara cu iarna. Putem înțelege astfel mai bine ce este spiritul: el este lumina care se naște din propria sa căldură, din eternitate în eternitate. Căldura este precum iubirea, iar înțelepciunea este precum lumina. Dacă o ființă umană dispune de un suflet complet, dar nu și de lumină, ea nu va manifesta nici o activitate sufletească sau trupească. 6. Când sufletul este însă iluminat, el devine activ, într-o măsură direct proporțională cu lumina pe care o primește. Sufletul unui om redus mintal este la fel de complet ca și cel al unui savant, dar trupul sufletului său este prea opac și nu permite luminii să treacă prin el. Scânteia luminoasă care a fost plasată în interiorul sufletului nu se poate manifesta, căci este prea comprimată de masa grea de carne. Sufletul unui filosof permite trecerea mult mai ușoară a luminii, căci trupul său a slăbit din cauza studiului intens, care nu mai comprimă scânteia luminoasă. De aceea, primul om este rigid și inert, în timp ce al doilea nu își poate găsi odihna din cauza activității sale prea intense. 7. Evident, chiar și atunci când sufletul este iluminat complet, nu putem vorbi încă de înțelepciune. Cert este că atunci când lumina lipsește, totul este mort, în timp ce atunci când sufletul este iluminat, el poate începe să se dezvolte și să se perfecționeze. 8. În sine, lumina nu are o formă, dar ea creează toate formele. Lumina se manifestă prin formele pe care le creează. Acestea pot fi separate sau conectate, iar noile forme pot fi create într-o mare varietate. Lumina nu poate fi însă separată; ea penetrează tot ce este capabil să o recepteze. Cine nu poate primi lumina rămâne întunecat și mort. 9. Credem că nu mai trebuie să insistăm asupra faptului că noi vorbim aici de lumina eternă și uniformă, singura care poate produce viața; nu ne referim în nici un caz la lumina fulgerului sau a mâniei, care nu generează decât o iluminare difuză, timp de câteva momente. Această lumină aparține iadului. Există asemenea licăriri și în iad, dar acestea sunt urmate inevitabil de un întuneric chiar mai mare. 10. Întrucât am aflat care este diferența dintre suflet și spirit, putem înțelege acum că datorită durității sale, trupul Pământul aparține sufletului captiv al lui Satan, iar spiritul său este înlănțuit în cătușe indestructibile.