----------------------------------- Fire 30.8.2010, 17:20 Capitolul 61 - Natura și consecințele mâniei ----------------------------------- Capitolul 61 Natura și consecințele mâniei 1. Vom vorbi în continuare despre un alt tip extrem de periculos de posesiune. Este vorba de Demonul Mâniei. Aceasta este cea mai periculoasă dintre posesiuni, căci dacă acest demon ajunge să posede trupul unei ființe umane, el aduce cu sine o întreagă legiune de alte spirite malefice. 2. Mânia reprezintă antipodul iubirii și este principala manifestare a lui Satan. Ea nu poate exista însă fără fie hrănită, motiv pentru care este înconjurată de o întreagă legiune de spirite, pe care Demonul Mâniei le atrage și apoi le consumă. La fel cum iubirea nu poate exista fără hrană, care nu poate fi alta decât tot iubirea, nici mânia nu poate exista fără fie hrănită, iar hrana ei nu poate fi alta decât tot mânia. examinăm puțin ce fel de demoni înconjoară și hrănesc mânia. 3. Principala sursă de alimentație a mâniei este ura, urmată îndeaproape de aroganță. Din acestea derivă egoismul, invidia, lăcomia, adulterul, pasiunile senzuale, disprețul față de tot ce este divin, dar și față de ceilalți oameni, crima și vărsarea de sânge, dorința de putere, și nu în cele din urmă, totala lipsă de conștiință. Aceștia sunt asistenții Demonului Mâniei, fiecare având în subordine o sumedenie de spirite malefice subordonate, care pot fi recunoscute cu ușurință în manifestările unui om posedat de mânie. Acest spirit necurat este la fel de greu de alungat din trupul unui om pe cât de greu este de stins o casă în care focul a cuprins deja toate încăperile. În acest caz, nu există alt remediu decât să lași casa să ardă până la ultima bârnă, iar apoi să examinezi cenușa răcită pentru a vedea ce a mai rămas și ce mai poate fi salvat. 4. Întrucât Demonul Mâniei este extrem de malefic, este bine să înțelegem cum pătrunde în trup acest dejecție a iadului. În acest caz, spiritul nu pătrunde în timp, ci este plasat în interiorul trupului chiar în timpul concepției sale, ca o sămânță a iadului. Întrucât influențează dezvoltarea trupească, el trebuie să fie prezent. Sămânța nu atinge însă un nivel de independență până când ființa nou-născută nu îi creează condițiile favorabile pentru dezvoltarea ei. 5. De regulă, factorul care declanșează germinarea acestei semințe (la nivelul ficatului) este educația greșită primită în copilărie. După ce sămânța s-a dezvoltat plenar, ea trezește independența Demonului Mâniei, care ia în captivitate întregul suflet și îl preia în sfera sa de influență, astfel încât omul poate deveni un adevărat diavol în cel mai scurt timp. 6. În cazul multor oameni nici nu este necesar ca acest demon carnal să atingă un statut de independență perfectă și ca factorii declanșatori ai mâniei să invadeze întregul corp. Totul începe la nivelul sângelui, iar starea de inflamare se răspândește cu repeziciune după ce fluidul esențial al corpului se încarcă cu aceste elemente. Ele atacă foarte curând nervii, prin intermediul cărora pătrund în corpul vital, iar apoi invadează sufletul. Când corpul vital astfel inflamat a atins deja sufletul, omul devine pe jumătate diavol, și nu este deloc recomandabil să asociați cu asemenea oameni. 7. Ei pot fi recunoscuți cu ușurință, căci iau foc la cel mai mic incident, gata sa blesteme și să se certe din nimic. Seamănă cu un fier încins la roșu, care pare perfect liniștit, dar la cea mai mică picătură de apă care cade pe el, începe să sfârâie și să scoată fum. 8. În cazul copiilor la care se observă o asemenea înclinație, ea poate fi curmată ușor printr-o educație corectă. Cel mai mare rău pe care îl puteți face unui copil este răsfățul. Copilul își dă rapid seama că poate fi obraznic fără fie pedepsit, astfel încât întinde din ce în ce mai mult coarda, devenind din ce în ce mai neascultător. Dacă părinții continuă nu îl pedepsească, mânia lui interioară atinge curând o stare de soliditate. El devine din ce în ce mai solicitant și nu se mai limitează ceară, ci poruncește de-a dreptul să i se dea ce dorește. Dacă dorințele îi sunt refuzate, el se înfurie și devine deosebit de obraznic. 9. Dacă părinții se simt intimidați de această atitudine și îi acceptă toate cererile, copilul atinge curând primul grad de independență demonică. Ca adolescent, el devine un adevărat tiran pentru părinții săi, impunându-le acestora toate mofturile sale. Deja, părinții nu se mai pot opune capriciilor copilului lor prost crescut. 10. Pe măsură ce copilul crește și devine tot mai puternic din punct de vedere fizic, viața părinților săi ajunge în pericol; din fericire, există boli care restrâng gradul de independență a acestor demoni carnali. Acestea sunt singurele soluții care mai pot ține sub un oarecare control acești demoni, mai ales dacă ei au pus deja stăpânire pe sângele celui în cauză. Printre bolile care pot elimina acest adevărat distrugător al naturii umane se numără scarlatina, arsurile, erupțiile, pojarul și altele. Ele sunt singurele care pot conduce la eliminarea principiilor active ale mâniei din sânge. 11. Personal, Eu le vin în ajutor acestor copii, permițând manifestarea acestor boli. După vindecare, rămâne totuși în sarcina părinților și a copilului însuși să devină mai responsabili. Îndeosebi părinții trebuie să-i asigure copilului o educație în acord cu ordinea Mea. Dacă ei continuă își răsfețe în continuare copilul, pe motiv că a fost bolnav, ceea ce urmează poate fi mult mai cumplit, căci dacă demonul carnal observă pe calea sângelui nu a obținut rezultatele scontate, el atacă sistemul nervos. Copilul devine astfel extrem de sensibil, lucru pe care părinții îl pun pe seama bolii. De aceea, ei îi satisfac micuțului toate poftele, pentru a nu-i irita și mai tare nervii „slăbiți”. 12. În acest moment sunt nevoit să intervin din nou, atacând trupul infestat al copilului cu o dizenterie și cu o tuse severă, pentru a elimina principiile active ale mâniei care i-au atacat nervii. Boala ajută corpul copilului pentru o vreme. Este chiar mai bine ca trupul corupt al unui asemenea copil să-i fie răpit sufletului înainte ca acesta să fie corupt la rândul lui de demon. De multe ori, părinții care au un singur copil îl răsfață în mod excesiv, motiv pentru care Mă văd de multe ori nevoit să îi răpesc de la ei. 13. Eu i-am creat pe oameni pentru un scop mai înalt, nu doar acela ca ei să devină jucării amuzante în mâinile părinților lor iresponsabili; de aceea, nu am altă alternativă decât să îi răpesc pe copii din mâinile părinților lor, dându-i pe seama îngerilor Mei, pentru ca aceștia să le desăvârșească educația. De regulă, îi aleg mai ales pe acei copii care sunt răsfățați de părinții lor. După cum puteți vedea, dragostea excesivă (și prost înțeleasă) a părinților reprezintă principala cauză a morții premature a copiilor. Dacă i-aș lăsa să trăiască în continuare, mai devreme sau mai târziu sufletul lor ar deveni proprietatea iadului, lucru pe care nu îl pot permite. De aceea, moartea corpului fizic este preferabilă în asemenea cazuri, pentru ca sufletul lor să fie salvat pentru rai. Nu trebuie să fiți surprinși că atât de mulți copii mor prematur, uneori chiar din leagăn, căci Eu știu mai bine de ce îi răpesc din această lume. Este mai bine ca ei să devină spirite slabe în cer decât spirite puternice ale iadului pe Pământ. 14. Din când în când, datorită răutății acestei lumi, demonul mâniei reușește să atingă maturitatea în câte un suflet. Dacă părinții se opun totuși cu putere încăpățânării acestor copii, mânia lor interioară poate fi canalizată către un anumit câmp de activitate, iar ei pot deveni ființe umane utile, revoluționând respectivul domeniu. Dacă mânia lor crește însă haotic și răbdarea le este pusă la încercare, ei pot deveni rebeli, agitatori sau torționari ai umanității. De aceea, ori de câte ori descoperă la copiii lor înclinații către mânie, vanitate, orgoliu, egoism și neascultare, părinții ar trebui să se opună acestora din toate puterile lor. Ei pot ajuta astfel la transformarea copiilor lor, căci trebuie să știți că printr-o opoziție fermă, principiile active ale mâniei pot fi canalizate și sublimate.