----------------------------------- Acustic 22.9.2010, 12:41 Capitolul 205 ----------------------------------- Capitolul 205 Despre esența iubirii. Iubirea cerească și iubirea infernală. Răsplata faptelor realizate din iubire. 1. Ahab a spus: “Acesta este un înalt și mare adevăr; totuși aș vrea să-Ți atrag atenția asupra faptului că iubirea total dezinteresată nu există, cel puțin la ființele umane, căci din câte mi-am putut da eu seama, reflectând la lucrurile acestea, iubirea provine întotdeauna mai mult sau mai puțin din furt sau din poftă. 2. Iată, sunt sigur că nimeni n-ar putea să Te iubească la fel de mult ca mine! Dacă putea, fi încântat să Te pot aspira în corpul și în inima mea, din pură iubire. 3. Dar mă întreb dacă putea avea aceleași sentimente față de o altă ființă care mi-ar fi perfect indiferentă! De ce am aceste sentimente față de Tine? Răspunsul este chiar în însuși obiectul iubirii mele! 4. Eu știu cine ești și ce poți să faci; știu, de asemenea, ce pot realiza cu ajutorul Tău și respectând învățătura Ta. Aici se află, fără îndoială, cauza indiscutabilă a ardorii iubirii mele pentru Tine! Iar dacă Tu nu ai fi cel care ești, iubirea mea pentru Tine ar fi fără îndoială mult mai puțin puternică. Eu am un interes maxim pentru Tine și în Tine și de aceea doresc să Te iubesc și chiar Te iubesc. 5. Nu pot spune că Te iubesc pentru vreo răsplată, din moment ce renunț la tot pe acest pământ din iubire pentru Tine, dar iubirea mea provine dintr-o anumită dorință, deoarece ea caută Te aibă pe Tine, care ești mai mult decât lumea întreagă! 6. Avantajul material sau spiritual determină întotdeauna impulsul iubirii. Negustorul care dorea o perlă mare a vândut totul pentru a o cumpăra atunci când a găsit-o. De ce? Pentru că ea valora mult mai mult decât tot ce avea el până atunci! Este un interes nobil. Dar este și rămâne tot un interes; în afară de acest interes, la oameni nu există iubire! Iar aceluia care mi-ar vorbi despre iubirea complet dezinteresată care își are sălașul în Dumnezeu, îi voi spune: Prietene, poate ai multă înțelepciune, dar n-ai reflectat niciodată suficient de adânc asupra iubirii!' 7. Da, adevărata iubire divină se deosebește de iubirea infernală prin faptul că deși ia în stăpânire ființele, la fel ca și iubirea infernală, ea dăruiește de fapt totul. Iubirea divină ia pentru a restitui, în timp ce iubirea infernală ia în stăpânire doar pentru propriul său avantaj, fără a da nimic în schimb. 8. Dar dacă ne însușim iubirea cerească, noi știm că prin aceasta nu vom pierde niciodată nimic și nici nu vom regreta nimic și cu cât mai mult vom dărui, cu atât mai mult vom primi. 9. Suntem ca un șanț săpat în pământ; cu cât se scoate mai mult pământ, cu atât volumul șanțului crește pentru a primi lumina și aerul cerului! Doamne, cred că nu greșesc; ce spui Tu, în infinita Ta înțelepciune?” 10. Eu am spus: “Nimic, ai perfectă dreptate; dacă iubirea n-ar fi, într-un fel, un schimb, n-ar mai fi iubire, căci orice iubire este dorință și voința de a avea. 11. Dar în această dorință de a avea, o prăpastie infinită separă cerul de pământ. 12. Dar iată-i pe oamenii lui Baram care aduc de mâncare și, dacă ne-am îngrijit de spirit timp de mai multe ore, ne gândim acum puțin și la foamea trupurilor noastre”. 13. Baram Mi-a adus pe un platou din aur fin un pește delicios, foarte bine preparat, împreună cu un ulcior cu vin și M-a rugat să primesc chiar din mâna lui acest mic dejun. 14. Eu i-am răspuns: “Acest lucru nu va rămâne fără răsplată. Căci tu ți-ai dat această osteneală din iubire pentru Mine și pentru fratele Kisjonah, căci te îngrijora gândul că va trebui să hrănească sute de oaspeți timp de mai multe zile! 15. Îți spun, Kisjonah nu duce lipsă de nimic, căci nici în zece ani noi toți nu am reuși să consumăm toate rezervele pe care le are el. Dar fiindcă ai avut inimă bună și te-ai gândit că Kisjonah ar putea să rămână fără provizii și ai venit de departe pentru a-i da ajutor, răsplata ta va fi la fel de mare ca și cum ai fi făcut-o pentru un sărac, căci Dumnezeu nu ține seama decât de intenția inimii! 16. Acum așează-te lângă Mine și mănâncă din această farfurie, împreuna cu Mine și cu fratele Kisjonah, căci peștele este destul de mare și ajunge pentru trei persoane”. Baram și Kisjonah au acceptat cu bucurie! 17. Masa a început la răsăritul soarelui și a durat aproape două ore, căci după pește au urmat apoi o mulțime de răcoritoare.