----------------------------------- 1% 28.9.2010, 09:53 Capitolul 74 - NATURA ADEVĂRULUI ȘI A IUBIRII ----------------------------------- Capitolul 74 NATURA ADEVĂRULUI ȘI A IUBIRII (17 martie 1841) 1. Cuvintele miraculoase izvorâte din gura animalului i-au uluit în cea mai mare măsură pe patriarhi, care s-au căit pentru greșeala făcută și Mi-au promis în inimile lor să postească întreaga zi, fără mai ia în gură vreo bucățică de hrană sau vreo picătură de băutură. Ei Mi-au implorat timp de o jumătate de oră iertarea în inimile lor, și cu excepția lui Enoh, nici unul nu a avut curajul să ridice ochii din pământ. 2. În tot acest timp, animalul și-a mâncat hrana. După ce a terminat cei trei Țapi, el a lipăit din apa unui izvor din apropiere, pentru a-și clăti dinții și limba, dar și pentru a-și răcori mânia și a-și potoli setea de sânge. 3. După care s-a întors din nou la Asmahael, căruia i-a oferit – cum s-ar spune – serviciile sale. 4. Privind către patriarhi, Enoh l-a întrebat atunci pe Adam dacă mai are vreo dorință particulară sau dacă se pot pregăti de plecare. 5. Dar Adam i-a răspuns cu vocea tremurătoare a omului în vârstă: “O, Enoh, ascultă-mă, teama mi-a paralizat membrele și nu mă mai pot ridica în picioare; după cum vezi, la fel s-a întâmplat și cu Eva. Totuși, trebuie să plecăm și să ajungem în regiunea de la apus. Dar cum putem să o facem? 6. Și iată, dragă Enoh, nici ceilalți nu par să se simtă mai bine. De aceea, te rugăm cu toții să ne sfătuiești, în acord cu iubirea ta născută din Dumnezeu, ce să facem. Căci, este adevărat, eu resimt cu profund regret păcatul indiferenței noastre, dar simultan, și slăbiciunea membrelor mele. 7. O, adevăr, adevăr, cât de puternic ești tu! Această fiară ne-a demonstrat perfect cât de implacabil ești tu, care nu cruți pe nimeni, fie că este vorba de primul sau de ultimul locuitor de pe pământ. Tu nu ții cont de vârstă, lovindu-i pe părinți la fel ca și pe copiii lor, fără a cruța nici măcar pe sărmanele lor mame. În fața ta, capetele noastre se pleacă la pământ iar picioarele noastre se simt paralizate. Ce ființă vie, cu excepția lui Dumnezeu, ar putea suporta întreaga povară a greutății tale? 8. O, iubire, blândă, gingașă și sacră! Dacă tu, care ești binecuvântarea cea mai sacră a lui Iehova, nu ai păși mână în mână cu adevărul, cunoașterea acestuia din urmă i-ar distruge cu siguranță pe oameni. 9. O, copii, de acum înainte, nu mai căutați exclusiv adevărul pur, ci numai iubirea! Căci oricare ar fi cantitatea de adevăr pe care o poartă aceasta, ea va fi cantitatea justă pentru om, conducându-l către viața adevărată. 10. Cel căruia Domnul îi va dărui mai mult adevăr decât iubire va fi zdrobit de acesta, cu excepția cazului în care Domnul Însuși va deveni purtătorul greutății acestui adevăr. 11. De aceea, pe viitor ar trebui să învățați întotdeauna copiii adevărul cu iubire, iar frații iubirea prin intermediul adevărului. 12. Iar acum, Enoh, gândește-te, ascultă și observă ce a făcut adevărul din noi toți. O, Enoh, combină implorarea ta cu a mea pentru ca seara să nu ne mai găsească aici. Amin!” 13. Enoh și-a îndreptat atunci privirea interioară către Mine și a lăsat să-i scape următoarele oftaturi lăuntrice: “O, Tată preasfânt și preaiubitor al tuturor oamenilor, Creator atotputernic și infinit, Dumnezeu etern și preasfânt! Coboară-Ți grația Ta infinit de înaltă asupra noastră, sărmani viermi ce ne zbatem în praful pământului; privește cu iubirea Ta infinit de abundentă către slăbiciunea noastră, căci iată, noi, loviți de puterea și măreția adevărului Tău, suferim cu toții aici, în fața compasiunii Tale părintești. 14. Îngăduie-ne să ne ridicăm de la solul tare al pământului cu o putere nouă și cu moralul din nou ridicat, și condu-ne acolo unde voiește voia Ta, în acord cu grația și cu bunăvoința Ta sacră. Și nu îngădui ca părinții noștri să fie loviți de vreun rău, ci ajută-ne pe noi toți sășim întru iubirea și grația Ta. 15. O, Tată preasfânt și preabun, ascultă, te implor, rugăciunea mea fierbinte! Amin!” 16. Și iată, după ce el a vorbit astfel în inima lui plină de iubire și de adevăr deopotrivă, el a perceput înlăuntrul lui o voce secretă, blândă, atotputernică și sacră, care îi spunea: 17. “Ascultă, Enoh! Am auzit oftatul tău și Ți-am îndeplinit cererea! Mergi la părinții tăi, liniștește-i cu binecuvântarea născută din compasiunea Mea, asigură-i de promisiunea Mea și ajută-i să se ridice; vei vedea atunci cum – cu o putere nou㠖 ei se vor ridica cu toții precum oamenii tineri și își vor încheia fericiți călătoria în direct acord cu voința Mea. 18. Totuși, ai grijă ca după încheierea călătoriei să nu lași fiara să pătrundă în coliba lui Adam, nici măcar pe ținutul lui, ci dă-i drumul să plece în pace, în ținutul care îi aparține. 19. Iar acum, du-te și fă așa cum te-am îndemnat, și educă-l pe străinul Asmahael întru onorarea Mea. Amin! Îți spun cu toată iubirea: Amin!”