----------------------------------- Acustic 28.9.2010, 14:26 Capitolul 212 ----------------------------------- Capitolul 212 Răbdarea lui Dumnezeu are și ea limite. Stoicul Philopold se răzvrătește împotriva ordinii divine. 1. “Iată o lovitură dură pe care ne-au pregătit-o evreii ăștia, de obicei atât de proști -, au spus grecii, surprinși. L-au adus pe acest miraculos Iisus pentru a ne duce de nas ca pe niște animale! Dar noi ne aflăm pe un teren solid!” 2. Eu însumi am fost indignat de duritatea acestor greci și i-am spus acestui interlocutor neînduplecat, care căuta să-i abată pe greci de la buna hotărâre pe care o aveau de luat: “Ascultă, om cu inima de piatră, vezi ca acest pământ să nu ți se clatine sub picioare, tu care crezi că te ții tare!ți oameni n-au strigat, plini de curaj: 'Să se surpe pământul, rămășițele sale ne vor duce în spațiu fără ne înspăimânte!' Dar de-abia a început pământul să se clatine și acești mari fanfaroni au fost primii care au rupt-o la fugă în toate direcțiile, mai puțin de teama de a fi îngropați sub dărâmături, cât de frica de a nu fi trimiși pe un bulgăre de pământ într-o cavalcadă nesfârșită, prin spațiu! 3. Îți spun, grec fanfaron, tu - care te numești Philopold, musca ce are obrăznicia de a se așeza pe nasul tău este mai în siguranță decât ești tu pe pământ, pentru că dacă nasul tău nu mai este, musca poate zbura și are la dispoziție aerul, ca un al doilea suport. Dar unde este celălalt suport ar tău, dacă pământul ți se clatină sub picioare?” 4. La tonul ironic al cuvintelor Mele înțepătoare, grecul Philopold, căruia îi plăcea - atât lui cât și tuturor celor din familia sa - îi ia pe alții peste picior, s-a înfuriat și a spus: “Ce ciudat, iată un evreu poznaș! Cu siguranță primul, dar fără îndoială ultimul din tot Israelul! Prietene, când un grec vorbește despre curaj, el știe ce spune! Un grec știe să alunge viața și să caute moartea. Istoria nu vorbește decât despre curajul grecilor și nu ignoră incredibila lașitate a evreilor! N-are decât să se cutremure pământul și să se dezlănțuie toți dragonii săi și vei vedea dacă Philopold își va schimba expresia feței!” 5. Eu am spus: “încetează cu lăudăroșenia și fă ceea ce v-am poruncit, dacă nu vrei să obligi să-ți pun curajul la încercare într-un mod dur! Dumnezeul evreilor nu îngăduie să se râdă de lucruri atât de serioase. Marea răbdare a lui Dumnezeu are, câteodată și ea, limitele sale! 6. Dar dacă insiști, împreună cu tovarășii tăi, va trebui să te convingi că un Dumnezeu mânios nu se lasă atât de ușor îmblânzit și nu ridică a doua zi pedeapsa dată unui păcătos ordinar!” 7. Philopold a spus: “Iată un evreu adevărat! Evreii au avut profeți care n-au deschis gura decât pentru a profera amenințări - de obicei spuse în vânt, pentru că pământul a fost întotdeauna mai tare decât gura unui profet evreu! Grecii sunt în general stoici și unui stoic adevărat nu-i este frică de nimic! Cât despre mine, eu sunt un stoic ferm convins!” 8. Apostolul Matei, fost vameș la Sibarah, Mi-a spus atunci în șoaptă: “Doamne, îl cunosc bine, este un om încăpățânat și irascibil, întotdeauna am avut probleme cu el, de fiecare dată când trecea cu mărfurile sale pe la postul meu de vamă. Îi port încă pică și nu mi-ar displăcea deloc să-l punem la încercare!” 9. Eu am spus: “Lasă asta! Am deja în vedere o mică încercare la care va fi supus în curând”. 10. Matei s-a retras imediat, dar Philopold l-a recunoscut pe vameșul său de la Sibarah și i-a spuse: “Hm, hm, paznic de vamă avar și draconic! Cum se face că ești și tu aici? Ce se va alege de vama ta dacă ochiul tău de linx nu mai este acolo, spioneze pe toată lumea? Nu e nevoie să-l ridici împotriva mea pe acest mântuitor nemaipomenit; știe el prea bine ce are de făcut dacă sunt prea aspru cu el. Dar voi veți avea cu adevărat de-a face cu mine, pentru că un stoic nu este nici o frânghie, nici o sfoară pe care să o poți răsuci cum vrei. 11. Iată, această vindecare miraculoasă i-a uimit pe toți locuitorii din Cana, în afară de mine, pentru că eu sunt un stoic autentic, pentru care întreaga creație nu merită nici măcar un bobârnac și viața mea mizerabilă încă și mai puțin. Cum vreți voi atunci să pedepsiți? Cu moartea? spun, nici nu-mi pasă. O doresc la fel de mult ca și distrugerea veșnică, pentru că, pentru această viață revoltătoare, nu-i sunt deloc recunoscător vreunui zeu, oricare ar fi el! Ar trebui oare să-i mulțumim cuiva pentru cel mai oribil dintre toate darurile? Eu cred că pentru un Dumnezeu Atotputernic, nu este deloc prea dificil să dea viață unei ființe umane! Cine l-ar putea împiedica pe Dumnezeu-să o facă? Dar înainte de a fi creat omul nu poate spune dacă dorește să trăiască sau nu, nu mai mult decât îl interesează crearea unei alte ființe! Pentru Dumnezeu nu înseamnă nimic să creeze, dar este ceva pentru cel care a fost creat fără fi dorit asta vreodată! Există oare ceva mai cumplit decât să te naști fără a fi vrut asta vreodată? 12. Dați-mi să mănânc și să beau fără fac nimic și voi fi mulțumit de această existență terestră. Dar să trebuiască trudești din greu pentru a putea trăi, trebuiască suferi ca un lup urmărit și să trebuiască, pe deasupra,-i mai și mulțumești unui Dumnezeu și să te supui poruncilor sale care nu satisfac decât egoismul divin, nu, mulțumesc tuturor zeilor și semizeilor, fie ei greci sau evrei!” 13. Matei a spus: “Ar fi de ajuns câțiva ca tine pe pământ și Satana ar avea o școală unde să ia el însuși lecții timp de un secol întreg! Doamne, ce e de făcut? Dacă el crede într-adevăr ceea ce spune, înseamnă n-ar da dreptate la toți îngerii la un loc!”