----------------------------------- Acustic 28.9.2010, 14:46 Capitolul 214 ----------------------------------- Capitolul 214 Motivul pentru care ne uităm viețile anterioare. Relația corp, suflet, spirit. Desăvârșirea omului terestru. Diferența dintre ființele de pe această planetă și cele de pe alte lumi. 1. Philopold a citit sulurile cu o mare atenție, iar după ce viziunea sa interioară s-a deschis ca urmare a acestui lucru, el a spus plin de uimire: “Da, este adevărat, văd în străfundurile infinite ale existentelor mele toate lumile în care am trăit de la naștere până la moarte. Văd ceea ce am fost și ceea ce am făcut în diferite lumi și îi văd chiar pe toți urmașii mei. Îi văd pe Akka (Procyon) pe părinții mei, pe frații mei și pe surorile mele dragi; îi aud chiar discutând despre mine și spunând: 'Ce o fi făcând Murahel, spiritul său L-o fi găsit deja în spațiul infinit pe Marele Spirit care a luat formă umană? Probabil că nu se mai gândește la noi, fiindcă Arhiel, trimisul Marelui Spirit, i-a acoperit cu un văl memoria, așteptând să-l cheme de trei ori pe nume!' 2. Vedeți, îi aud vorbind și văd că sunt în viață; ei merg la Templu să examineze documentele unde sunt înscrise condițiile dure ale existenței pe care am acceptat să o trăiesc pe planeta unde mă aflu acum, dar ei nu mai găsesc documentele. Marele preot al Templului le explică faptul că Arhiel tocmai a venit să împrumute pentru câteva clipe documentele lui Murahel, dar că le va aduce înapoi! Ei rămân la Templu pentru a face ofrande pentru mine! 3. Oh! Iubită forță divină, cât de departe se întinde mâna Ta sfântă! Pretutindeni domnește aceeași iubire! Oh, Doamne, cât ești de mare și de sfânt și cât de plină de mari mistere ascunse este viața. Ce ființă umană poate înțelege pe acest pământ profunzimea a ceea ce mi se revelează acum! Cât de mizerabilă și insignifiantă este viața omului care merge pe acest biet pământ; un petic de pământ este pentru el o problemă de viață și de moarte, atunci când poartă în el ceea ce miliarde de lumi nu pot înțelege!” 4. Apoi, Philopold a tăcut, s-a apropiat de înger și i-a dat cele două suluri, cu aceste cuvinte: “Du-le înapoi, acolo unde sunt așteptate!” 5. Dar îngerul a spus: “Uite, am luat și ceva de scris, același instrument cu care ai scris tu, cu propria ta mână, la Templu, pe Akka. Semnează fiecare document cu cele două nume ale tale, cel pe care îl aveai pe Akka și cel pe care îl porți aici și păstrează ca amintire obiectul de scris!” 6. Philopold a semnat, după care îngerul a luat documentele și a dispărut. 7. După ce a vorbit câteva clipe cu preotul de pe Akka îngerul s-a întors în mijlocul nostru și l-a întrebat pe Philopold ce crede. 8. Philopold a răspuns: “Atunci când ți-am întins cele două suluri, viziunea interioară a dispărut și nu-mi mai amintesc de ea decât ca de un vis obișnuit în legătură cu care în zadar ne batem capul dacă vrem să ni-l amintim. Observ de asemenea în mâna mea stângă un obiect ciudat de scris, de care abia îmi mai amintesc cum de-a ajuns aici. vrea să știu de ce păstrăm atât de puține amintiri din aceste viziuni interioare?” 9. Îngerul a spus: “Pentru a putea deveni aici o ființă cu totul nouă, prin Dumnezeu și întru Dumnezeu! O dată ce ai devenit o nouă ființă întru Dumnezeu, o dată ce ai devenit un adevărat copil al lui Dumnezeu, totul îți va reveni în memorie! 10. În multe alte lumi superioare (*) poți deveni cu ușurință, atât în exterior cât și în interior, exact ceea ce trebuie să fii. Însă pe acest pământ, Dumnezeu conferă sufletului forma corpului său, care este creat după o ordine dictată de o anumită necesitate. Fiecare spirit care a fost așezat în interiorul sufletului, trebuie mai întâi să modeleze acest suflet după legile care i-au fost date. Dacă sufletul a atins astfel gradul potrivit de maturitate și perfecțiune, spiritul pătrunde atunci complet sufletul și omul devine astfel în întregime o ființă nouă, desăvârșită, care provine - e adevărat, la modul absolut – din Dumnezeu. Pentru că în om, spiritul nu este de fapt decât un Dumnezeu minuscul, de vreme ce provine din însăși inima lui Dumnezeu! Dar omul nu devine astfel (adică desăvârșit) decât prin propriul său efort și nu prin efectul venit de la Dumnezeu. Astfel, el devine în întregime copilul lui Dumnezeu și îți mai spun încă o dată pe scurt: în multe alte lumi superioare, oamenii nu trebuie să se formeze ei înșiși. Ei sunt făcuți de Dumnezeu sau, ceea ce este același lucru, de copiii Săi. 11. Dar aici, oamenii trebuie să se modeleze singuri, potrivit ordinii revelate, altminteri ei nu pot deveni copii ai lui Dumnezeu. Astfel, un om care atinge desăvârșirea pe acest pământ și devine astfel un copil al lui Dumnezeu, este asemănător lui Dumnezeu; dar atâta timp cât omul este imperfect, el este chiar inferior regnului animal!” (*) - Vezi și: JAKOB-LORBER-