----------------------------------- Acustic 28.9.2010, 15:42 Capitolul 229 ----------------------------------- Capitolul 229 Lașitatea lui Iair. Dezaprobarea lui Borus. Răsplata din Lumea de dincolo. 1. Iair va spune: “Prietene! Te înțeleg mai bine decât crezi, dar sunt lucruri care rămân de neînțeles pentru omul preocupat de poziția lui în lume. 2. Tu ești un om de lume, adeseori tu trebuie să râzi când ai vrea poate să plângi și trebuie să te lamentezi atunci când poate că ți-ar plăcea să sari în sus de bucuriei Dar ce poți face singur? Ești capabil să înoți împotriva curentului? 3. Noi, oamenii, avem pielea sensibilă și stomacul chiar mai sensibil, care ne cere fără încetare să fie satisfăcut astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne suprimăm rațiunea și judecata pentru a ne lăsa duși de val sau pentru a ne ascunde, la fel ca un sărac lipit pământului, într-o gaură unde să crăpăm precum vânatul rănit de arma vânătorului. 4. Crede-mă, între noi fie spus: eu îl cunosc pe Iisus mai bine ca tine, dar în fața Romei și a Ierusalimului, la ce servește aceasta? La cea mai mică mișcare, ești mort! 5. Iisus poate fi într-adevăr Fiul lui Dumnezeu Cel Atotputernic, lucru despre care nu am nici cea mai mică îndoială, dar având în vedere poziția mea socială, eu nu-mi pot exprima în mod deschis credința interioară, căci dacă face-o, ce s-ar întâmpla?” 6. Borus va răspunde: “Lumea atașată de propriul său bine a pus întotdeauna întrebări prostești celor care prețuiau mai mult adevărul decât bogățiile blestemate ale acestui pământ; iată de ce acest sfânt adevăr și-a găsit mereu mormântul în pielea și în pântecele omului lacom de plăceri. 7. Cel pentru care binele personal și gloria în această lume contează mai mult decât adevărul divin și care pune astfel de întrebări stupide deoarece îi este rușine de sentimentele sale lăuntrice, se îndepărtează de la lumina divină și se reîntoarce în întunericul lumii. De ce îl reneagă el pe Dumnezeu și lumina Sa, te întreb, ce nevoie din inima sa îl împinge la aceasta? Nimic altceva decât înclinația lui către plăceri de tot felul. Cu lăcomie, el încearcă pună stăpânire pe tot ceea ce ar putea să-i ofere o plăcere sigură și, când și-a atins scopul, grație unor eforturi penibile, el aruncă peste bord tot adevărul, realizând că acesta i-ar putea incomoda plăcerile; astfel ajunge omul să se opună tiranic chiar și celei mai mici scântei de adevăr. 8. El preferă-și exercite tirania asupra tuturor celor care au în ei cea mai mică scânteie de adevăr; dar dacă ajunge în mizerie și boală, el aleargă imediat la medic, dorind un ajutor adevărat. De ce acceptă el adevărul doar în această situație și nu și în celelalte? 9. Privește, fiica ta este acolo, atinsă de o boală incurabilă. Ce i-ai oferi tu unui medic adevărat care ar putea să o vindece? Îți spun, nu există decât un singur medic autentic și foarte experimentat, care ar putea să-ți salveze fiica. Și dacă acest medic o va salva, acesta va fi fără îndoială tot adevărul! Da, pentru un asemenea adevăr, tu ai dărui totul, dar pentru adevărul care ți-ar putea vindeca sufletul, nu numai că nu vrei să dai nimic, dar îl mai și persecuți în numele propriului tău bine. Spune-mi, cum se poate numi un asemenea comportament? 10. Tu știi la fel de bine ca și mine că gunoiul de la Templu nu folosește la nimic. Știi că cea mai crasă dintre superstiții acoperă ca un nor negru fiecare scânteie de lumină și totuși tu îl persecuți îngrozitor și îl pui pe rug pe cel care îndrăznește să spună adevărul coreligionarilor tăi. 11. Îți poți imagina oare că un Dumnezeu veșnic drept, care este El însuși lumina și adevărul intangibile și eterne, admite să facă negoț cu adevărul? Ce ar spune acest Dumnezeu servitorilor de teapa ta? 12. Într-adevăr, nici unul dintre voi nu îi veți scăpa, fie că voi credeți sau nu aceasta! De dincolo de mormânt, în Lumea de dincolo, fiecare va fi răsplătit după faptele și realizările sale! 13. Acest lucru nu-mi este necunoscut, căci eu am căutat și am găsit. Am în propriile mele mâini viața mea eternă și aș dărui de o mie de ori viața mea fizică dacă putea obține eternitatea cu acest preț. 14. Dar am această viață eternă și ea m-a învățat să disprețuiesc viața terestră și să nu-i dau o valoare pe care nu o are. Și, dacă am ajuns la această înțelegere și la acest adevăr, datorez acest lucru lui Iisus, cel care mi-a arătat drumul ascuns! 15. Iar pe acest Iisus, Dumnezeu coborât printre oameni, voi îl persecutați trecându-L prin foc și prin sabie și nu vă veți liniști până când nu-i veți aplica același tratament pe care părinții voștri l-au aplicat profeților. 16. Dar nenorocire vouă, voi care sunteți poporul lui nedrept. Dumnezeu v-a numit copiii Lui; El v-a trimis din ceruri un Dumnezeu ale cărui cuvinte reprezintă fiecare adevărul etern al lui Dumnezeu, pe care orice om îl poate înțelege și pune în practică; și voi vreți să-L omorâți pentru că mătură gunoiul din Templu! 17. Nenorocire vouă, mânia lui Dumnezeu se va abate în curând asupra voastră! 18. Da, desigur, putea să o ajut pe fiica ta, simt în mine această forță, dar nu vreau, căci voi nu mai sunteți oameni, sunteți cu toții niște demoni, iar eu nu voi întinde niciodată mâna unui diavol”. 19. Aceste cuvinte vor atinge ca un trăznet inima lui Iair. El va vedea adevărul lor profund și va fi chiar pe punctul de a dori să renunțe la funcția pe care o are dar, fiindu-i teamă pentru reputația sa, el îi va spune lui Borus: 20. “Nu ești prea amabil, dar cuvintele tale sunt adevărate. Ce bine ar fi dacă putea să-mi iau funcția de pe umeri, fără a declanșa un scandal, pentru a-mi salva fiica mult iubită! Dar gândește-te la scandalul pe care l-ar declanșa un asemenea eveniment! Trebuie să așteptăm un moment mai potrivit”. 21. Borus va adăuga: “Am spus ultimul cuvânt și plec fără îndoială pe un drum mai bun decât cei care m-a adus la tine, căci este evident că aici este infernul! Nici un înger nu ar putea să facă aici binele; și, în ceea ce mă privește, eu nu sunt decât un sărman muritor!” 22. Spunând acestea, Borus va părăsi casa lui Iair și va pleca foarte agitat. Aceasta se va petrece la două zile după întâlnirea noastră cu mesagerii de la Capernaum”. 23. Ne aflam așadar pe colina pe care făcusem popas, atunci când am anunțat aceste evenimente, o zi înainte ca ele să se înfăptuiască.