----------------------------------- Acustic 28.9.2010, 19:23 Capitolul 19 - «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon ----------------------------------- Capitolul 19 «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon l. Hebram: “În capitolul al patrulea, Solomon spune; «Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cât de frumoasă ești! Ai ochi de porumbiță, umbriți de negrele-ți sprâncene, iar părul tău pare o turmă de capre ce coboară prin munții din Galaad. Dinții tăi par o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare; ele au toate doi miei gemeni, și între ele nu e nici una stearpă. Cordeluțe purpurii suni buzele tale și gura ta e încântătoare. Două jumătăți de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie păstrătorul scuturilor: mii de scuturi atârnă acolo, și numai scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcorește ziua. până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la line, delușor de mirt, voi veni la line, munte de tămâie. Cât de inimoasă ești tu, draga mea, și nici o pată-n tine nu este. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Pogoară degrabă din Amana, din Senir și din Liban, din ale leilor culcușuri și din munții cu leoparzi! Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai cu o privire a ta și cu colanu-ți de la sân. Cât ești de dulce când mă dezmierzi, tu ești sora mea, mireasa mea: mai dulce decât vinul dulce este mângâierea ta. Iar mireasma ta plăcută mi-e mai presus de orice mir. Din buzele tale izvorăște mierea, iubito, miere și lapte curg de sub limba ta; mirosul veșmintelor tale este mireasmă de Liban. Ești grădina ferecată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit. Vlăstarii tăi clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci și minunate, având pe margini arbuști care revarsă miresme: nard, șofran și scorțișoară, cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci ce tămâie lăcrimează, cu mirt și cu aloe și tufiș mirositor. În grădină-i o fântână, un izvor de apa vie și pâraie din Liban. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmele-i stârniți!» 2. Iată, mărite Cyrenius, cam așa sună, cuvânt cu cuvânt, capitolul al patrulea, aparent cel mai ușor de înțeles, al «Cântării Cântărilor» a lui Solomon, care a fost un înțelept. Iar eu îți voi da ție toale comorile lumii dacă tu, cu mintea ta atât de profundă, te vei dovedi în stare să deslușești chiar și numai o frântură din el! 3. Cine este sora care revine mereu, mireasa mult iubită, care, dacă arată așa cum o descrie în cuvinte de laudă Solomon, ar fi o imagine de groază pentru orice om și față de care chiar și o Meduză păgână ar părea o adevărată Venera?! Ei bine, pentru mintea unui om simplu, aceste vorbe reprezintă absurdul absurdului; ce sens însă se ascunde în ele, asta nu va descoperi nici o minte omenească, ci numai înțelepciunea! Cel care stăpânește înțelepciunea, acela le va putea înțelege, cel care însă nu o stăpânește, acela mai bine să nici nu citească asemenea cuvinte, iar dacă le-a citit, nu-și mai frământe mintea cu ele; căci cu cât se gândește mai mult la ele, cu atât va pricepe mai puțin. Eu am învățat chiar pe dinafară întreaga «Cântare a Cântărilor» a lui Solomon, pentru a mi-o trece în felul acesta mai bine prin minte - degeaba însă; și, cu timpul, mi-am dat tot mai limpede seama că stau tot ca vițelul la poarta nouă. 4. Iar tu cere ajutorul mai bine de la mintea limpede a tovarășilor noștri decât de la înțelepciunea lor care sigur este foarte mare! Căci de îți vor explica rapiditatea scrisului îngeresc prin înțelepciunea lor, vei înțelege din explicațiile lor tot atât de puțin cât ai priceput și din capitolul al patrulea al «Cămării Cântărilor» a lui Solomon. Dacă însă cineva iți va explica cu mintea sa limpede, presupunând că așa ceva este cu putință, ei bine, atunci vei înțelege din explicația sa măcar atât cât poate fi înțeles dintr-o perspectivă materială un lucru pur spiritual. După părerea mea însă, nu se vor putea realiza multe în felul acesta!” 5. Cyrenius a spus: “Văd bine: nu ești deloc un om prost; căci nu este puțin lucru să poți memora cuvânt cu cuvânt o asemenea absurditate a absurdităților - privită din punct ele vedere material. Intr-adevăr, pasajul citat conține atâta absurditate cum nu mi-a mai ajuns niciodată ceva asemănător în ureche! Și totuși, iată absurditatea aceasta pură începe să frământe chiar mai mult decât rapiditatea scrisului îngeresc de mai înainte. Ce o fi vrut oare să spună atest cunoscut Cresus al iudeilor cu vorbele sale? fi fost ele în mod serios o declarație de dragoste către vreo tânără evreică frumoasă, care, potrivit comparațiilor sale, trebuie să fi arătat însă foarte ciudat? Sau prin ele se înțelege cu totul altceva? Dar ce anume însă - iată de-acum o altă întrebare! aibă oare aceste cuvinte vreo cheie? Dacă da, atunci Domnul și Stăpânul nostru o cunoaște fără îndoială cel mai bine. ne adresăm deci direct învățătorului, și nu calfei!” 6. Hehram: “Sunt de aceeași părere și chiar te rog să o faci! Eu însumi sunt mult mai interesat de acest lucru decât de viața de dincolo de mormânt.” 7. Drept care, Cyrenius Mi s-a adresat, spunându-Mi: “Doamne, ai cunoștință despre capitolul al patrulea al «Cântării Cântărilor» a lui Solomon? Spune-mi atunci, are el vreun anume sens, sau este doar ceea ce pare, și anume cea mai mare absurditate?!” 8. Eu i-am răspuns: “Prietene, în vorbele acelea există mult sens, chiar dacă el este foarte profund! Solomon le-a scris așa cum i-au fost ele dictate de spirit; dar nici el însuși nu le-a înțeles mai bine decât, le înțelegi tu acum. Căci lui i-a fost dat, ce-i drept, cuvântul înțelepciunii, nu însă și deplina sa înțelegere. Și pentru el multe păreau a fi scitice (*1); căci ceea ce a consemnat el a fost rostit pentru vremea aceasta, în imagini potrivite. 9. Cheia acelor cuvinte este chiar Acela care vorbește acum cu tine; cuvântul însă, un cuvânt al iubirii eterne pentru eternitate, deci iubirea cea mai curată a lui Dumnezeu pentru voi, oamenii, este mireasa cea frumoasă, adevărata soră a oamenilor și prietena lor dragă! Citește cu cheia aceasta «Cântarea Cântărilor», iar atunci o vei înțelege și vei găsi în ea cel mai adevărat sens! Ai înțeles acum ceva din înțelepciunea lui Solomon?” 10. Cyrenius a răspuns, privindu-l pe Hebram: “Simți acum, tinere, de unde începe să bată vântul? Este cu totul altceva decât se spune în Templu! Pe scurt, acum că am cheia, voi studia acasă textul lui Solomon cuvânt cu cuvânt!” 11. Hebram: “Cheia pare a fi cea adevărată și pe deplin potriviră; însă nu chiar toaie se vor lăsa deschise cu ea! Noi vedem și stelele, și mai înainte învățătorul ne-a dat câteva indicii cu valoare de cheie în cuvântările sale - dar și îngerul a făcut o referire foarte importantă; și ce știm noi acum în plus despre ele.” Explică-mi, de exemplu, ce este de fapt minunatul luceafăr, care azi-dimineață a strălucit atât de frumos pe cer? Ei bine, pe cât de puțin ești în stare să-mi explici destul de limpede strălucirea luceafărului, cu cheia oferită de înger, tot atât de puțin vei putea pătrunde și întreaga înțelepciune a lui Solomon chiar având cheia misteriosului învățător! Căci și acolo există destul de multe imagini, pentru a căror descifrare doar spiritul poartă în sine cheia. Cât despre faptul că este bună cheia pe care ți-a dai-o învățătorul, de acest lucru nu mă mai îndoiesc nici un pic și voi încerca și eu să descifrez câte ceva cu ajutorul ei.” 12. Și din nou Cyrenius Mi s-a adresat Mie, întrebându-Mă: “Doamne, ce să cred despre vorbele lui Hebram?” 13. Eu: “Vorbește bine și adevărat; și, de vreme ce așa stau lucrurile, vei ști mai târziu ce să înțelegi. Dar să lăsăm toate acestea, căci, iată, masa este gata! Trupul nostru are nevoie de întărire, deci haideți să-i dăm întâi ce-i trebuie și apoi să ne ducem afară la răufăcători. Pentru că se apropie clipa când vor fi gata pentru a fi tămăduiți!” Și, în acest timp, s-au și adus pe mese o mulțime de pești, pâine și vin. (*1) Sciții, în antichitate, erau locuitorii stepei din sudul Rusiei