----------------------------------- Fire 28.9.2010, 21:01 Robert Blum - O scurtă Biografie ----------------------------------- Robert Blum - O scurtă Biografie Personajul central al acestei cărți nu este unul fictiv, ci a existat în realitate, fiind o personalitate bine cunoscută a Germaniei pașoptiste. Povestea de față prezintă ce s-a întâmplat cu sufletul său după ce acesta și-a părăsit corpul fizic, în lumea de dincolo. Pentru o mai bună înțelegere a faptelor, prezentăm pe scurt biografia personajului Robert Blum în timpul vieții sale fizice: Robert Blum (1804-1848) a fost una din principalele personalități politice ale Vormărz. El a desfășurat o activitate politică susținută, folosindu-se inclusiv de educația sa avansată. După anul 1839, el a colaborat cu opoziția politică și a devenit unul dintre cei mai angajați agitatori din Saxonia. În pofida hărțuielilor autorităților, el a reușit să răspândească în Germania ideile liberale și naționaliste, prin discursurile sale emoționante, întâlnirile publice pe care le-a organizat, articolele inspirate pe care le-a publicat, petițiile pe care le-a scris și organizațiile pe care le-a fondat. A fost unul din primii revoluționari care au structurat mișcarea liberală, asociindu-se și colaborând inclusiv cu alte grupuri de aceeași factură. Cu ajutorul acestora, și-a fondat în anul 1847 propria editură. A făcut parte din Noua Biserică Catolică Germană și a simpatizat deschis cu revoluționarii care au luptat pentru eliberarea Poloniei. Când mișcarea liberală din Saxonia a început să se dividă, Blum a devenit liderul aripii sale radicale. Lucrarea sa, Aufruf an die Freisinnigen Sachsens, enumera toate măsurile necesare pentru a declanșa transformarea democratică a Saxoniei. Când armata a intervenit, înăbușind revolta din Leipzig, din august 1845, Blum s-a folosit de popularitatea sa pentru a ține în frâu mânia populației, astfel încât situația să nu degenereze. Totuși, când a fost ales consiliul orașului în anul 1847, el nu a fost lăsat să-și ocupe locul de drept, întrucât era considerat un radical. Când a izbucnit revoluția de la 1848, el și-a unit forțele cu Karl Biedermann, propunând o serie de reforme liberale. A fondat Vaterlandsverein, o organizație al cărei scop era de a educa politic masele largi și păturile sociale inferioare. El a recomandat răspândirea educației în masă, eliberarea presei și dreptul la libera adunare. A fondat o societate oratorică și a publicat Staatslexicon fur das deutsche Volk, precum și alte lucrări, în Frankfurt a fost ales vicepreședinte al Parlamentului și membru al Comitetului celor 50, precum și membru al comitetului constituțional. În Adunarea Națională a fost ales membru al comitetului de conducere, al comitetului electoral central și al comitetului pentru Puterea Centralizată. Blum a apărat principiul suveranității populare și a cerut instituirea republicii, dar nu printr-o revoltă populară, ci prin mijloace legale. A afirmat că numai Adunarea Națională din Frankfurt avea dreptul și competența să legifereze o constituție. În timpul verii anului 1848, el și-a manifestat speranța că un război cu Rusia ar putea ajuta la restabilirea unității Germaniei, ducând mai departe idealurile revoluției. Din punct de vedere politic și ideologic, Blum nu a fost niciodată un personaj inflexibil, oscilând între stânga radicală și aripa de dreapta, care îl considera un „republican roșu”. A apărat totuși fără rezerve dreptul majorității de a guverna și s-a opus oricăror manifestări violente. Nu s-a sfiit să atace majoritatea, ori de câte ori aceasta nu exprima voința poporului. În timpul participării sale politice în Parlamentul din Frankfurt, el a fost dezamăgit de felul în care evoluează revoluția. Pe data de 12 octombrie 1848, aripa de stânga l-a delegat să transmită o adresă de simpatie rebelilor vienezi. Blum s-a implicat direct în revolta vieneză împotriva armatei lui Windischgratz, prin discursurile și articolele sale. Dezamăgit de felul haotic în care evoluează lucrurile, el a abandonat lupta, pe data de 29 octombrie. Arestat la începutul lui noiembrie, împreună cu tovarășul său de arme Probei, Blum a invocat imunitatea sa parlamentară. Cei doi au fost însă judecați de o curte marțială și condamnați la moarte pe data de 8 noiembrie. Blum a fost executat, în timp ce Frobel a beneficiat de o grațiere, fiind eliberat. Execuția lui Blum a fost un act pur politic, prin care Schwarzenberg dorea să dea un exemplu tuturor exponenților principiului revoluționar. În plus, era o sfidare deschisă la adresa Parlamentului din Frankfurt. Cel care l-a sfătuit pe Schwarzenberg să procedeze în acest fel a fost fostul consul general austriac la Leipzig, Alexander von Hubner, un dușman personal al lui Blum. Execuția a trezit indignarea poporului german, iar Adunarea Națională i-a recompensat pe urmașii săi cu 40.000 de taleri.