----------------------------------- Fire 28.9.2010, 21:39 Capitolul 6 - Pacea este deplină în exterior, dar în interiorul lui Robert Blum domnește o disperare tăcută ----------------------------------- Capitolul 6 Pacea este deplină în exterior, dar în interiorul lui Robert Blum domnește o disperare tăcută. Oare ce este viața? Dorința de a trăi certitudinile credinței îl conduce pe Robert către rugăciune. El își amintește de soție și de copii. 1. După aceste cuvinte, Robert rămâne tăcut, dar starea de tulburare din suflet nu îi dispare, ci dimpotrivă, pare să se accentueze. Acest lucru îl enervează din nou, căci își dă seama că nu face decât să îi amplifice și mai mult vitalitatea și conștiința; cu cât tăcerea exterioară este mai profundă, cu atât mai mare devine agitația sa interioară. Cu cât încearcă suprime această agitație lăuntrică, cu atât mai intensă devine ea. 2. Acest proces, contrar intențiilor sale, trezește în el o nouă stare de disperare și de furie. El își dă seama că dorința sa de a scăpa odată pentru totdeauna de această viață obositoare nu i se împlinește deloc, așa că începe din nou să vorbească: 3. „Pe toți dracii, vrea să înțeleg în ce constă această viață de animal, de vreme ce nu pot scăpa de ea! Doar am văzut mii de oameni murind - cu toții au murit și în ei nu a mai rămas nici cel mai mic semn de viață! În cele din urmă au putrezit, și astfel s-a terminat totul. Cu siguranță, de pe urma lor nu a mai rămas nici un fel de conștiință; dispun oare de un fel de viață în afara corpului fizic, așa cum se pare că se întâmplă? 4. Văd că mi-e imposibil să cunosc moartea propriu-zisă. Cine este cel care îmi susține această viață împovărătoare? Of, cei care m-au împușcat nu m-au condamnat astfel la moarte, ci la viață! Dacă asta se întâmplă cu dușmanii oamenilor, cel mai bine ar fi ca ei să nu-și mai dea osteneala să le ia viața, căci acest lucru este imposibil. Cât de tare mă amuză toată povestea asta: deși au vrut să ucidă, sunt mai viu ca oricând. În schimb, ei, care se cred vii, sunt de zece ori mai morți decât mine, victima lor! 5. La urma urmei, nici nu mă simt foarte rău. Singurul lucru care îmi lipsește este o rază de lumină! La naiba cu tot acest întuneric! 6. Ce s-ar întâmpla dacă voi fi nevoit să îndur această beznă de-a pururi? La dracu! Dar dacă sunt deja un spirit pur? tem că situația nu ar fi tocmai roză în acest caz! Nu, nu pot să cred asta - toată povestea asta cu viața eternă este imposibilă. Și totuși, mi se pare că a trecut o perioadă foarte lungă de timp de când mă aflu în această beznă totală. Cred că au trecut câțiva ani. Of, de-aș putea avea puțină lumină, totul ar fi foarte bine! 7. Trebuie să recunosc că decât să rămân în această stare imposibilă, în care beneficiez de întreaga mea luciditate, dar nu am parte de nici un pic de lumină, prefera de o mie de ori să număr printre acei naivi care cred în Fiul lui Dumnezeu și în rai, dar și în moartea eternă, adică în diavol și în iad, fiind complet amăgiți de iluzia lor. De fapt, cine mă poate condamna? Am căutat întotdeauna adevărul, și la un moment dat am crezut chiar că l-am găsit. La ce mi-a folosit însă, de vreme ce nu am descoperit nici un fel de lumină în interiorul lui? 8. Noroc că sunt un om curajos și lipsit de teamă. Cred că dacă mai eram și timid, această stare m-ar fi aruncat în cea mai adâncă disperare posibilă. Pe mine nu mă deranjează însă prea tare! 9. Mi s-a făcut în schimb dor de soția și de copiii mei. Sărmanii de ei, cât de chinuiți trebuie să fie... Câte griji trebuie să-și facă în legătură cu mine, dar ce aș putea face pentru ei atât timp cât mă aflu în această stare? Absolut nimic! - Desigur, m-aș putea ruga, dar cui și în ce scop? Cred că cea mai sinceră rugăciune ar fi să le doresc numai bine, din adâncul inimii mele; chiar dacă acest lucru nu le va folosi la nimic, cel puțin nu le va putea face vreun rău. De fapt, nici nu cunosc vreo altă rugăciune, cu excepția prostiilor acelora romano-catolice de gen «Tatăl nostru», «Ave Maria», și alte asemenea aiureli! Dacă le-aș rosti, nu aș face decât să îmi tulbur și mai puternic familia. Cel mai bine este ca ei să nu știe prin ce trec eu în momentul de față!”